1,669 matches
-
constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un “poem citadin”, ‘țăranii cosând’ un “poem semănătorist”, ‘visul cu ochi deschiși’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea în dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticală? “Poem vizual”, “poem sonor
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
van Dyck au înflorit la începutul secolului al XVII-lea în Țările de Jos Meridionale, ea s-a aflat în declin în alte părți. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, au apărut numeroși pictori romantici, expresioniști și suprarealiști, între care James Ensor și ceilalți artiști din grupul Les XX, Constant Permeke, Paul Delvaux și René Magritte. Mișcarea avangardistă CoBrA a apărut în anii 1950, iar sculptorul Panamarenko rămâne o remarcabilă figură a artei contemporane. Artistul multidisciplinar Jan Fabre
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
spre alte experimente, sunt de menționat Fernand Léger și Marcel Duchamp. Cubismul va avea însă consecințe mult mai durabile, inițiind toate mișcările importante în arta modernă europeană și americană. Fără cubism nu ne putem imagina colajele lui Max Ernst, operele suprarealiste ale lui Joan Miró, realizările lui Roy Lichtenstein și, privind problematica mai în ansamblu, arta pop, acele "ready mades" ale lui Duchamp sau, în sfârșit, întreaga artă abstractă.
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
În septembrie 1927 pleacă în Franța și se stabilește la Perreux-sur-Marne lângă Paris. Stabilește contacte cu câțiva artiști plastici, printre care Hans Arp, Joan Miró, Salvador Dalí și cu poeții Paul Eluard și André Breton și se încadrează în grupul suprarealist parizian. Din această perioadă datează compoziția ""Îndrăgostiții"" (în mai multe versiuni). Vălurile care ascund chipurile personajelor sugerează universalitatea iubirii și aduc totodată în discuție tema dualității și a reflectării existenței. În 1929 operele sale sunt prezentate la o expoziție colectivă
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
(n. 20 aprilie 1893, Barcelona - d. 25 decembrie 1983, Palma de Mallorca) a fost un pictor și sculptor spaniol, influențat de suprarealism, fără să fi aderat niciodată la această grupare. Teoriile suprarealiste îi întăresc convingerea în necesitatea libertății artistice, va rămâne un creator multidimensional și multilateral: pictează, dar și sculptează și stăpânește în aceeași măsură tehnica ceramicei. Forme frumoase și stranii, păsări și stele îl vor însoți în fiecare zi a vieții
Joan Miró () [Corola-website/Science/298209_a_299538]
-
Montparnasse, pe strada Blomet, Miró este vecin cu pictorul André Masson, atelierele lor comunică. Face cunoștința lui Tristan Tzara, Max Jacob și Ernest Hemingway. André Breton este fascinat de lucrările lui, pe care le consideră o dovadă evidentă că pictura suprarealistă este posibilă. În noiembrie 1925, Miró participă la expoziția pictorilor suprarealiști, ia parte la întâlnirile lor de lucru, deși niciodată nu va adera la această grupare în mod oficial. În anul 1927, pictorul părăsește cartierul Montparnasse și se stabilește pe
Joan Miró () [Corola-website/Science/298209_a_299538]
-
atelierele lor comunică. Face cunoștința lui Tristan Tzara, Max Jacob și Ernest Hemingway. André Breton este fascinat de lucrările lui, pe care le consideră o dovadă evidentă că pictura suprarealistă este posibilă. În noiembrie 1925, Miró participă la expoziția pictorilor suprarealiști, ia parte la întâlnirile lor de lucru, deși niciodată nu va adera la această grupare în mod oficial. În anul 1927, pictorul părăsește cartierul Montparnasse și se stabilește pe dealul Montmartre, în apropierea străzii Fontaine. Doi ani mai târziu (1929
Joan Miró () [Corola-website/Science/298209_a_299538]
-
(n. 1 august 1915, București — d. 29 septembrie 2001, București) a fost un eseist, poet, prozator și dramaturg român, de origine aromână, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european. S-a născut la 1 august 1915 în București; a fost fiul poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești și al soției acestuia, Maria Naum, născută Rosa Gluck
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, Gellu pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun), a
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 și 1947 îl va face pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
Carte cu Apolodor"), dar și de literatură proletcultistă (precum volumul " Soarele calm" sau "romanul pentru tineret" "Tabăra din munți"), acestea din urmă nefiind prezente în majoritatea bibliografiilor oficiale. Cu toate acestea, Gellu Naum a continuat să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste (de exemplu, poemul din 1958 "Heraclit"). În această perioadă, el trăiește mai mult din traducerile autorilor René Char, Denis Diderot, Samuel Beckett, Stendhal, Franz Kafka, Julien Gracq etc. Odată cu perioada destinderii regimului, începe să publice poeziile de sertar în 1968
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ș.a.). Ca și André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezia, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine. Majoritatea notelor bibliografice au fost extrase din antologia "Literatura română de
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
gândirea se face în gură... Apriori, dada pune înaintea acțiunii și înainte de tot: Îndoiala. Dada se îndoiește de tot. (T. Tzara). Din martie 1919, odată cu Tristan Tzara, mișcarea se mută la Paris, unde se întâlnește cu scriitorii din grupul mișcării suprarealiste André Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault, cu A. Jacques Vachẻ. Mulți dadaiști publică în revista lui Francis Picabia „391” (înființată la Barcelona în 1917, transplantată la New York, Zürich, apoi la Paris). În revistă apar nume ca: Louis Aragon
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
o atmosferă propice pentru îndrăzneală și experiențe uluitoare. În România, dadaismul este vizibil, parțial, în unele producții poetice sau a unora din domeniul artelor plastice, publicate în reviste de avangardă precum: „unu”, „Contimporanul”, „Integral”, „Punct”, „75 HP”, unde alături de elemente suprarealiste se recunosc și cele futuriste. Caracteristica mișcării românești de avangardă literară este chiar eclectismul. De aceea un dadaism în stare pură este mai greu de descoperit. Un dadaism mai marcat este vizibil în textele lui Sașa Pană.
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
Tinchebray (Orne), n. 19 februarie 1896 - Paris, d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton conțin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării. s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme - l-a cunoscut pe poetul
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
aveai pentru viitor. Haide, la drum.” Atunci s-a întors la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault la revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului cu Guillaume Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924. Influențat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
izvoarele libertății personale și liberării sociale stau în inconștient. Au găsit exemple în tablourile pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry și chiar în conceptele revoluționare ale lui Karl Marx. Deși mișcarea suprarealistă a fost, încă de la început, în continuă schimbare sau conflictuală, totuși, în toate lucrările majore, La Révolution surréaliste (1924 - 1930) și Le Surréalisme au service de la révolution (1930 - 1933), au canalizat cooperarea și răspândirea ideilor și peste hotarele Franței. „Subiectivitatea
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
cu care discută despre creația artistică. Claude Lévi-Strauss critică definiția dată de Breton unei capodopere spunând că este un rezultat al spontaneității minții fără a analiza valoarea estetică a operei. Breton îi răspunde că „foarte puțin îl interesează ierarhia operelor suprarealiste - chiar dacă am făcut o ierarhie a operelor romantice și simboliste.” În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946. La scurt timp după întoarcerea în Franța, el devine un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealiști. Între 1940 și 1950 el a scris eseuri și colecții de poeme printre care "Arcane 17" (1945). Ultima sa lucrare poetică se numește "CONSTELLATIONS" (1959). Moare la Paris la 28 septembrie 1966.
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
lucrează alături de compozitorii Bernard Parmegiani, Iannis Xenakis, François Bayle pentru filmele sale de scurt-metraj. Interesul pentru tehnica de ultimă generație, dar și pentru o nouă modalitate de expresie, imprimă filmelor sale un caracter experimental, șocant pentru spectator. Kamler admiră estetica suprarealistă și utilizează motive caracteristice ei - roți dințate și alte mecanisme; elefantul-paianjen din "L'araignéléphant" (1967) amintește de cel din pictura lui Salvador Dalí, "Vis de trezire generat de zborul unei albine în jurul unei rodii" (1944). Dacă în primele sale filme
Piotr Kamler () [Corola-website/Science/317684_a_319013]
-
martie 1902 - 23 februarie 1975) a fost un artist de origine germană, foarte cunoscut pentru păpușile în mărime naturală, ce evocau fetele în perioada pubertății, produse pe la mijlocul anilor 1930. Istoricii artei și fotografiei l-au consider ca fiind un fotograf suprarealist. Bellmer s-a născut în orașul Kattowitz, la acel moment oraș al Imperiului German (acum Katowice, Polonia). Până în anul 1926, acesta lucrase că desenator la propria companie de publicitate. Acesta își inițiase proiectul cu păpuși ca mijloc de opoziție a
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
în Franța în anul 1938. Muncă acestuia a fost bine venită în arta pariziana, în special de către suprarealiști, în frunte cu André Breton, datorită referințelor la adresa frumuseții feminine și a sexualizării formei tinere. Fotografiile sale au fost publicate în jurnalul suprarealist "Minotaure", 5 decembrie 1934 sub titlul "Poupée, variations sur le montage d'une mineure articulée" (Păpușă, Variații asupra Ansamblului unui Minor Articulat). A fost încarcerat în închisoarea "Câmp des Milles" la Aix-en-Provence, o tabără de zidărie pentru naționaliștii germani, din
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
pentru că mișcarea nu dă vina bancherii pe internaționali, lideri corporațiilor sau pe politicieni ca indivizi, ci mai degrabă pe sistemul global socio-economic care sprijină valorile lor. Un articol din "The Irish Times" intitulat "Zeitgeist: Prostii" scria că "acestea sunt perversiuni suprarealiste ale problemelor reale și dezbateri, iar ei pătează toate criticile credinței, ale administrației Bush și ale globalizării, fiind suficient de multe nedreptăți în această lume fără a mai fi nevoie să inventăm unele fictive." Alte comentarii au caracterizat filmul ca
Zeitgeist (film) () [Corola-website/Science/315109_a_316438]
-
fost adoptată și de succesorii acestora, suprarealiștii. Termenul de "suprarealism" a fost introdus de scriitorul André Breton (1896-1966), care a elaborat manifestul acestui nou curent care punea în prim plan inconștientul și visul în cadrul creației artistice. Cei mai cunoscuți pictori suprarealiști au fost: Max Ernst (1891-1976), Salvador Dalí (1904-1989), Joan Miró (1893-1983), René Magritte (1898-1967), Jean Arp (Hans Arp) (1887-1966) și André Masson. În jurul lui 1900, artiștii americani, ca Maurice Brazil Prendergast (1858-1924) și Childe Hassam (1859-1935), erau grupați în cadrul mișcării
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și minimalism. Un rol important în apariția acestui nou stil l-a jucat prezența suprarealiștilor refugiați din Europa în SUA. Jackson Pollock (1912-1956), Willem de Kooning (1904-1997), Hans Hofmann (1880-1966) și alții explorează inconștientul și tehnicile creației accidentale, promovând automatismul suprarealist și expresionismul. Alți expresioniști abstracți, ca Mark Rothko (1903-1970) și Barnett Newman (1905-1970), dezvoltă pictura marilor pete de culoare, aplicând pe pânză mari întinderi cromatice modulate. În anii '60, au fost inițiate noi stiluri și mișcări artistice. Unii pictorii au
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]