KorAP: Find »[drukola/base=supraveghea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...1086 >

27,141 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

prea mare, iar urmările neintervenției ar fi fost catastrofale. Pe ultima sută de metri, s-a pus la punct planul răpirii: cu o zi Înainte ca eu să decolez spre Paris, Eva a fost trimisă la București pentru a mă supraveghea și a-mi asigura protecția pe timpul călătoriei. Restul Îl știam... Deci, asta era: mă apropiasem prea mult de teritoriul unui secret intangibil! Nu Înțelegeam, totuși: dacă depășisem, fără să vreau și fără să știu, bornele unui spațiu interzis, de ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
tot posibilul să ajung cât mai repede. Până atunci, caută-l pe Roger... - E lângă mine... - Perfect. Spune-i din partea mea să tragă de timp cât poate. Sper să ajung la timp. Păstrați-vă calmul: de o săptămână, Centrul e supravegheat de un detașament de comando gata să intervină În orice moment. Cu exact zece minute Înainte de a-mi putea face apariția În sala Consiliului, vei primi un bip. Terminat. I-am comunicat lui Howard mesajul și Încă un lucru care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

din vedere pe ăla care-a început toată povestea asta. - îl sfătui Yves Clos. Niciodată nu se știe ce se poate întâmpla. — Marc Milosevic? întrebă aproape în glumă celălalt. Nu-ți face probleme în privința lui. Am dat dispoziții să fie supravegheat până și la closet, cu toate că n-am de gând să permit să i se taie mâna unuia pe care se presupune că am obligația să-l protejez. — Dar ai obligația să-i protejezi și pe cei care sunt amenințați cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ultimul meu raliu african. Prea mult praf și prea mult balamuc... Ai idee cine-i Marc Milosevic? Celălalt negă cu un gest. — Mi-au interzis să mă apropii de el și, din câte-am putut să-mi dau seama, îl supravegheau îndeaproape, deși cred că nu i-au spus nimic, ca să n-o întindă. După cât se pare, preferă să-l țină sub control. Crezi că intenționează să facă un schimb? — Nu, dar îmi imaginez că le convine să aibă la îndemână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

și m-am întrebat dacă Shelley Jacobson ar putea vorbi cu adevărat serios. Dacă știa mai multe decât spunea ar fi fost extrem de îndrăzneț să meargă atât de departe și să-mi ofere locul lui Lee. Da, putea să mă supravegheze aici în propria-i galerie - dar oricum ar fi fost mult mai prudent să facă gesturile și să spună vorbele care se cuvin, să se lase copleșită de amintiri cu Lee pentru o vreme și să îi pară rău că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
scos pe rând afară. Mayfair la ora două jumătate dimineața era la fel de liniștit ca un cimitir, o liniște apăsătoare, și oricum îmi bâzâiau urechile, ca să compenseze. Ne pierduserăm de cuplul care venise cu noi, dar Tim, proaspăt ca un nou-născut, supraveghea un Phil adormit și o Baby terminată. Aerul rece era minunat. Cădea ploaia, o burniță răcoritoare. Nu-mi făceam griji; eram deja fleașcă de la transpirație. Ne-am îndreptat spre galerie, unde ne lăsaserăm mașinile. Baby făcuse abuz de substanțe toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

mai schimbă câte o vorbă din când în când, am impresia că sunt împreună. Atunci să dăm telefon la secție să ne trimită ajutoare. Oricum nu putem să stăm cu mâinile în sân. Așa facem. Eu rămân aici să-l supraveghez în continuare, iar tu te duci să suni la secție. Spune-le să vină repede, să nu ne scape. Zis și făcut, Traian se ridică calm de la masă și se îndreptă spre ieșire, în timp ce Cristi chemă chelnerul să facă nota

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vadă despre ce este vorba și porni într-acolo. Făcuse abia câțiva pași când sentimentul că nu era singur reveni din nou. Putea să jure că este privit. Un al șaselea simț îl punea în gardă, atenționându-l că este supravegheat. Inima începu să-i bată în piept cu putere, în timp ce un fior i se scurgea în jos pe șira spinării. Strânse cu putere în pumn creanga pe care o culesese de pe jos ca să se ajute la mers. Nu era nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
criminal. Ajuns acolo, am intrat pe teritoriul lui, în spațiul unde el se credea în siguranță și unde nu se aștepta să-l deranjeze nimeni. Fără îndoială că m-a văzut, de fapt, sunt sigur că stă la pândă și supraveghează atent împre jurimile. M-a urmărit pas cu pas ca să se asigure că nu descopăr ceva care să mă ducă și mai aproape de el. Probabil că, văzând că abandonez cercetarea și plec, m-a lăsat în pace. De fapt, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dintr-o perspectivă greșită. Adică, nu Pop era cel ce îi spusese lui Pohoață, ci invers, Vasilică era cel ce dăduse raportul șefului de secție. În acest moment totul căpăta alte valențe și năștea alte întrebări. De unde știa Pohoață? Îl supraveghea? Dacă da, asta însemna că îl pusese Pop să facă acest lucru. Da, lucrurile începeau să se lege, olteanul primise sarcina de la comandant să stea cu ochii pe tânărul inspector, să-l spioneze din umbră. În acest caz, era normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
În acest caz, era normal ca bătrânul să știe și de cina din oraș și de plimbarea lor de după aceea. Ba mai mult, Vasilică îl urmărise și pe Muntele Rău. Desigur că acesta era motivul pentru care se simțise el supravegheat acolo. Pop nu avea de unde să știe că el va merge pe acel munte așa că nu-i interzisese lui Pohoață să urce și el acolo. Apare însă următoarea întrebare firească, își spuse Cristian în gând, dacă mie mi-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cum s-a simțit olteanul? Aiurea, își continuă el gândurile, nu i-a fost teamă deloc. De ce să-i fie? Of, m-a înnebunit Ileana cu poveștile ei. Eu am avut senzația că mă privește cineva deoarece într-adevăr mă supraveghea Pohoață dar pe el nu-l spiona nimeni. De ce ar fi fost speriat? Pe măsură ce se gândea, se convingea tot mai mult de veri dicitatea raționamentului său. Nu era vorba de nici un blestem al Muntelui Rău, nici un zeu, antic ori modern

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
era acum fericit că acest lucru se petrecuse. Trebuia să recunoască faptul că olteanul se achitase cu brio de sarcina primită și, dacă nu ar fi stat atunci de vorbă, el n-ar fi prins de veste niciodată că este supravegheat. Bine, agent, asta-i tot, îl expedie inspectorul pe Vasilică. Rezolvă-ți problemele și mai apoi stăm de vorbă. Dacă apar lucruri noi, te rog să mă informezi și pe mine. Sunt sigur că știi unde să mă găsești, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mă voi grăbi să-l pun la curent. Atunci poți fi liniștit. Oricum va afla. Ileana se întoarse spre el privindu-l mirată. L-a pus pe Vasilică pe urmele mele, îi explică Cristi, olteanul are misiunea de a mă supraveghea îndeaproape. Îi raportează bătrânului fiecare mișcare pe care o fac. Îi relată apoi femeii discuția avută dimineață cu șeful secției în biroul său. Trecu peste partea cu măritișul Ilenei și insistă mai mult asupra modului în care ajunsese el la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe aici sau vrei să folosim poteca obișnuită? Mi-ar place să urmăm același drum. Poate că reușim să-l scoatem din bârlog. Ne va vedea venind și poate se va da de gol. Doar ți-am spus că individul supraveghează zona. Domnule inspector, se întoarse Ileana spre el, nu-mi vine să cred că ești atât de naiv. Chiar crezi că un singur om este în stare de unul singur să țină sub observație un munte întreg? Avea dreptate femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
unul singur să țină sub observație un munte întreg? Avea dreptate femeia. Cum ar fi fost posibil așa ceva? Toma se gândi câteva clipe după care îi spuse: Poate sunt mai mulți? Aiurea! Nu, o întrerupse el, e de ajuns să supravegheze drumul forestier. Așa vede cine se apropie și îl poate urmări îndeaproape. Tot nu ține. Știi câți kilometri are drumul ăsta? Cum ar putea s-o facă? Uite, noi stăm în mașină de câteva minute bune, n-a venit nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mă rog, te descurci tu. Nu-i bine. Rămâi undeva de unde mă poți vedea! Așa e bine? Ce mi se poate întâmpla dacă te afli la mică distanță? Vreau însă să pun capăt acestei situații. M-am săturat să fiu supravegheat continuu de Pohoață. Vreau să port o discuție lămuritoare cu el. Fără să-i mai răspundă, Ileana dădea din cap deloc convinsă. Știa că propunerea lui Toma nu era bună deloc dar, pe de altă parte, înțelegea că nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aproape verticali de stâncă. O străfulgerare scurtă pe versantul stâng îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este acolo. În același loc văzu din nou licărirea de lumină. Pricepu pe loc despre ce era vorba, cineva supraveghea drumul printr-un binoclu. Nu putea fi decât un dușman, nu avea nici un dubiu că omul respectiv avea alături și o armă. Își dădu seama imediat că era o ambuscadă iar camioanele lui se îndreptau chiar spre ea. Era locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dau în vânt după acestea. Acordase însă spații largi meselor de ruletă și Black-jack. Un loc aparte îl rezer vase jucătorilor de poker, amenajase separeuri intime dotate cu tot ce trebuie într-o aripă izolată a clădirii. Tot complexul era supravegheat dintr-o cameră de control plină de monitoare de unde putea vedea ce se întâmplă peste tot, în orice moment. Avea oameni de ordine pregătiți să intervină imediat, dacă era cazul. Terminase lucrările într-un timp record și era gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o seară, în timp ce priveau amândoi monitoarele din camera de control. Nici nu mă gândesc, îi replicase Vlad Mihailovici, zâmbind bucuros de ceea ce vedea lasă-le acolo, că nu se știe niciodată. Taie numai comanda acestora de la crupier! Trebuie numai să supraveghem îndeaproape situația de aici, din camera de control. Dacă lucrurile încep să meargă prost, intervenim noi. Pune pe unul dintre băieți să se ocupe numai de asta și să ne anunțe imediat în caz de nevoie! Nu fuseseră niciodată avertizați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
odată ce primii clienți își făceau apariția, se retrăgea în biroul lui, de unde dirija întreaga activitate. O mulțime de timp petrecea și în camera de monitorizare de unde, alături de Boris, avea o vedere globală asupra întregului cazinou. În zori, tot împreună cu Godunov, supraveghea numărarea jetoanelor și a banilor de la casierii. Ridica apoi încasările și le depunea în seiful masiv de la subsol. Când în sfârșit se ducea la culcare, soarele era deja sus pe cer. Cădea apoi într-un somn adânc până dincolo de orele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mutat la noi și și-a adus o armată de oameni de la el de acolo, din Basarabia. Nu văd nimic rău în asta, spuse inspectorul, fără să lase să se vadă că devenise dintr-o dată interesat, omul vrea să își supravegheze îndeaproape afacerea. De fapt, e impropriu spus că s-a mutat la noi, ignoră Pop observația lui Cristi, stă la marginea orașului, știi, acolo unde era garajul firmei. A modificat birourile de deasupra remizelor și și-a amenajat un apartament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
erau deloc atât de simple cum păreau și, cum credea Mihailovici. Văzând că, în ciuda măsurilor de pază pe care le luase, Calistrat continuă să fie prezent în fiecare dimineață în fața galeriei pe care începuseră să o sape, se hotărâse să supravegheze el însuși obiectivul. Imediat după miezul nopții ce tocmai se sfârșise, urcase la platoul din munte. Mersese acolo fără să spună nimănui ce are de gând. Trecuse pe lângă oamenii pe care îi pusese în posturile de supraveghere, mulțumit să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îi trebuia fiecare pereche de brațe bune de muncă. Își începuse activitatea imediat. Din fericire, dispunea de toate materialele necesare. Mai întâi, trebuiau să construiască șasiul viitoarei capcane. Pentru aceasta, pusese să se execute trei cercuri mari, din profile laminate. Supraveghease personal activitatea muncitorilor, nepermițându-le să ia pauză nici măcar ca să mănânce. Veți avea destul timp să vă odihniți imediat ce apune soarele! îi îmbărbăta el. Până atunci nimeni nu se oprește nici pentru a se duce la budă. Fiecare dintre ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ca lucrul să fie terminat în cele mai mici detalii. Voia să plece din Baia de Sus, imediat ce bestia era capturată. Mihailovici își făcuse și el apariția în curte. Până atunci, nu trecuse niciodată pe acolo. Se mulțumise numai să supravegheze lucrările de sus, de la fereastra biroului său. Dădu ocol construcției metalice, examinând-o atent. Nu arată rău, îi spuse el omului său, ai făcut o treabă bună. Să sperăm că va funcționa pe măsura așteptărilor! Boris nu comentă, el era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]