6,772 matches
-
ce era bun se ducea la export, în țările socialiste sau în „Lumea a Treia”, îndeosebi în Africa și în lumea arabă. Pentru comerțul socialist intern rămâneau numai resturile, deșeurile neexportabile. Coada - o școală a umilirii cotidiene, a răbdării, a supunerii, a pomenii și a abrutizării gregare. Cu cât erai mai jos pe scara socială reală, cu atât erai mai aservit mecanismului cozii. Cu cât aveai mai puțină demnitate personală, cu atât o suportai mai ușor. Shop-urile, magazinele cu circuit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
împușca pe toți, fără să clipesc, să simtă chinul și durerea” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 73, 83). Tortura psihică Anchetatorii mizau pe faptul că țipetele celor torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor era realizată prin supunerea lor la un tir sonor de gemete și plânsete. Această tortură psihică a avut, într-adevăr, efect. S-a apelat și la secvențe absurde: de pildă, unui anchetat i s-au întors hainele pe dos, ca să se îmbrace cât mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unele cazuri au intervenit tergiversări, cei mai favorizați din acest punct de vedere fiind foștii deținuți politici cu specializări în domenii tehnice, deoarece exista atunci o nevoie acută de specialiști în industrie. Toate domeniile de activitate erau subordonate politicii partidului, supunerea la ordinele politice ale biroului de cadre fiind obligatorie, iar nerespectarea acestor reguli fiind privită ca sabotaj și pedepsită penal. Pe parcursul desfășurării activității profesionale, 50% din persoanele investigate au fost prejudiciate la locul de muncă, în mod obișnuit prin: transferuri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
face ca voi”. Anchetele Amintirile legate de anchetă includ durata îndelungată a acesteia, de minim șase luni (în 60% dintre cazurile studiate), și utilizarea curentă a torturii. Ca procedee de anchetă, au fost menționate bătaia, utilizarea curentului electric, lipsa igienei, supunerea la diverse umilințe, obligația de a face declarații false, amenințarea cu moartea, numeroase decese printre colegii de celulă. Condițiile anchetei erau variabile, dar presupuneau, de obicei, lipsa hranei, izolarea, desfășurarea ei pe timpul nopții etc. Un aspect ce ni s-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dintre membrii unei familii pot fi: - relații de înțelegere, dragoste, sprijin, implicare reciprocă și educare; - relații de răsfăț și îndeplinirea tuturor dorințelor; - relații de dominare/dependență; pe de o parte, dominare, dirijare, control, inhibarea inițiativelor, iar pe de altă parte, supunere, acceptare, incapacitate de ripostă; - relații ostile și tensionate - pe de o parte, critică, insulte, sancțiuni; pe de altă parte, ripostă și manifestări de violență, rezultând o continuă stare de tensiune; - relații ambivalente, conflicte și împăcări succesive sau inconsecvență și lipsă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cum versul, mâncând versuri, nu se îngrașă totuși,/ ci, asimilând creator, produce un sânge nou” - Mânia pietrelor). Legătura dintre această poezie, formal livrescă, dar „intențional antilivrescă” (Gheorghe Grigurcu) și formula critică a lui P. echivalează cu o dublă relație de supunere și dominație, în care subiectul și obiectul se generează reciproc, și este privită, în introducerea la Poezia unei generații (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), ca imagine paradigmatică a criticii înseși: „Lectură trăită, în actul căreia cititorul reface un model plauzibil al
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
anotimpuri încântătoare, cu note din Coșbuc și Pillat, angajează un discurs liric vibrând de un bine temperat entuziasm, de încântare pentru spectacolul naturii, ingenios personificată, și pentru sesizarea elementarului (marea, îndeosebi). Într-o creație poetică restrânsă și vizibil inegală, regretul supunerii inevitabile la „marea trecere” aduce un lirism autentic: „Cocoși răniți în aripi - anii mei/ Trec îngropând sub glezne timpul sferic/ Prin vămi unde vitraliile serii / L-acoperă-n ninsori de întuneric.// Veni-vor ciocârlii să îi dezgroape / Cu bruma toamnelor mijind sub
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
regimului trecut. În articolul-program Lupta prin rațiune, din primul număr, se afirmă necesitatea angajării militante a scriitorilor în „slujba națiunii” și hotărârea de a înlătura forțele retrograde antidemocratice. Democrația era, în formularea de acum a lui Călinescu, „regimul în care supunerea obișnuită la interesele obiective ale colectivității și implicit la judecățile acesteia, ieșite din deliberare, se împacă foarte bine cu individualitatea, fără prezența căreia forțele impulsive ar putea să izbucnească”. Critica cea mai vehementă este adresată opoziției și publicațiilor acesteia, îndeosebi
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
I-III, Cluj-Napoca, 1979; „Boabe de grâu” (1930-1935), introd. Melania Pintea, Cluj-Napoca, 1986; Bibliografia literaturii române (în colaborare), I-V, Cluj-Napoca, 1996-2000; „Gândirea” (1921-1944), Cluj-Napoca, 1998; Rare Ploi Rare, Cluj-Napoca, 2000. Antologii, ediții: „Gândirea”. Antologie literară, Cluj-Napoca, 1992; Radu Dragnea, Supunerea la tradiție, pref. Mircea Popa, Cluj-Napoca, 1998. Repere bibliografice: Z. Ornea, Literatura „Gândirii”, RL, 1992, 22; Nae Antonescu, Antologia „Gândirea”, ST, 1992, 5-6; Mircea Muthu, „«Gândirea». Antologie literară”, APF, 1992, 11; Adrian Popescu, Emil Pintea 50, ST, 1995, 1-2; Zaciu
PINTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288821_a_290150]
-
de inaderență organică ecoul negativ al inițiativelor regimului comunist asupra traiului zilnic, își expune proiectele și își dezvăluie șantierul de creație, în care experimentează mereu, cu o mare consecvență și încredere în propria vocație, noi posibilități de expresie și de supunere a sensibilității la rigorile formei literare, reconstituind astfel elementele definitorii ale unei existențe dominate de imperativul artistic. Deși temele rămân oarecum aceleași, în Prizonier al provizoratului. Jurnal. 1957-1970 (2002) diaristul privilegiază reflexul interior al întâmplărilor. Nu lipsesc totuși notele de
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
inițial dar au supraviețuit utilității lor. Young descrie trei mecanisme de coping care sunt răspunsuri comportamentale a căror definiție este apropiată clasicelor răspunsuri la stres de flight, fight și freeze. Cele trei mecanisme de coping descrise de Young Coping-ul de supunere reprezintă acceptarea schemei ca fiind inevitabilă, pasivitatea fiind percepută ca un mijloc de a nu înrăutăți lucrurile; Coping-ul de evitare, cel mai frecvent, însumează toate strategiile care permit evitarea activării schemei sau să se sustragă acesteia; Coping-ul de contraatac reprezintă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Distorsiuni cognitive centrale - „Nu sunt la înălțime”. - „Nu observă decât ceea ce nu este în regulă”. - „Voi pierde încrederea sa”. - „Voi fi descoperit”. - „Nu voi reuși să stabilesc o relație stabilă cu o femeie”. - „Nu cumva m-am înșelat?” Coping de supunere - Rugăminți adresate tatălui critic - „Alegerea” de partenere instabile Coping de evitare - Alcool - Evitare - Evitarea feedback-urilor, retragere socială - Evitarea situațiilor potențial conflictuale - „Răceală” cu ocazia primului contact Coping de contra-atac - Supracontrol al relației - Falsă siguranță Relație terapeutică - Dorește să fie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anchetele și/sau experimentele, el uită adesea de poziția de inferioritate a subiecților sau de faptul că el le aplică grila sa de lectură unor indivizi care au evoluat Într-un alt context și registru. El ignoră faptul că simpla supunere la un exercițiu poate fi asimilată cu o intruziune, cu o agresiune chiar. Că afișarea unei superiorități izvorând din stăpânirea unei metodologii poate crea un sentiment de dependență și de inferioritate. Câteva cuvinte despre practica observării. Se invocă adesea condiția
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
zis experiment al Învățării”, acționau În consecință la comanda unei autorități. Cercetătorul menționat făcea următoarea observație: „Voința extremă a adulților de a merge aproape oricât de departe sub comanda unei autorități este constatarea esențială a studiului” (p. 262). Noțiunilor de supunere și loialitate li se acordă o mare importanță În relația lor cu regulile promovate de societate. Robert B. Cialdini opina: „Comportamentul nostru are legătură cu un sentiment adânc Înrădăcinat al datoriei față de autoritate” (p. 260). Supunerea față de autoritate, dovedită profitabilă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
p. 262). Noțiunilor de supunere și loialitate li se acordă o mare importanță În relația lor cu regulile promovate de societate. Robert B. Cialdini opina: „Comportamentul nostru are legătură cu un sentiment adânc Înrădăcinat al datoriei față de autoritate” (p. 260). Supunerea față de autoritate, dovedită profitabilă de cele mai multe ori, ne face să ne dorim confortul obedienței automate. Dar există și excepții izbitoare, potrivnice, care vin În contradicție cu experiențele acumulate În timp. Profesioniștii tehnicii convingerii caută să creeze aparența autorității pentru a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
308; Simion Bărbulescu, O utopie romanescă, LCF, 1998, 41; Aureliu Goci, Dizolvarea satului tradițional și eșecul proprietății, „Ecart”, 2001, 157; Geo Vasile, „Destrămarea” vs. „Desfășurarea”, CNT, 2002, 11; Petre Isachi, Anatolie Paniș despre o nouă comedie a destrămării și a supunerii, „13 plus” (Bacău), 2002, 5-6; Cristian Măgură, Metamorfoza infernurilor, RL, 2002, 40; Liviu Antonesei, Cazul Anatolie Paniș, „Timpul”, 2002, octombrie. D.Mc.
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
limba greacă. Îl citește în original, integral, în ordinea propusă de maestru, pe Goethe, împreună îl studiază pe Kant, și mai ales pe Hegel, în răstimpul a ceea ce ei numeau „cele 1001 de nopți ale filosofiei”. După doi ani de „supunere totală”, discipolul se revoltă: începe „despărțirea de Noica”. P. revine la ale sale, la Montaigne, Goethe și Nietzsche: „Scriam à la Noica, deci eram un papagal. După un timp mi-am dat seama și am revenit la ale mele...” În
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
pentru a conferi un sens vieții personale eliberate de constrângerile exterioare. Altfel spus, individul își caută și, când descoperă, afirmă identitatea prin rolurile asumate. Astfel, tranziția postcomunistă poate fi înțeleasă și ca acea perioadă în care individul este eliberat de supunerea față de cerința de asumare și jucare a rolurilor prescrise. Odată cu aceasta, individului i se oferă șansele multiplicării și experimentării rolurilor pentru care optează. Analiza alternativelor și decizia de a opta solicită subiectivitatea interpretativă, adică tocmai identitatea personală în temeiul căreia
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
prezentului, identitatea biografică este actualizată pentru a servi interesele și solicitările identității imediate confruntate cu exigențele valorice ale prezentului. Autobiografia a devenit un fenomen de masă, tot așa cum dizidența anticomunistă sau măcar nonconformismul au devenit opusul (adesea doar imaginat) al supunerii reale de care mai toți se simțeau vinovați mai recent sau în epoca totalitară. Să admitem totuși că nimic nu-i scandalos în acest exercițiu. Povestea biografică nu a exprimat și nici nu va exprima vreodată cu fidelitate realitatea vieții
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
putem specifica trei strategii - fixare, retragere, preluare -, care, prin consecințele lor, generează varii inegalități. Fixarea este acea strategie de construcție identitară prin care un individ se conformează pe deplin și necondiționat cadrelor instituționale existente de tip birocratic și ierarhic. Disciplina supunerii, simularea sau realitatea executării dispozițiilor și repetarea acelorași conduite sunt practicate cu tot atâta asiduitate cu cât se evită imaginile sau emoțiile ce ar tulbura conformarea. Această strategie este aplicată cu predilecție de noii îmbogățiți, de funcționarii publici vechi și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care sunt așteptați să o recunoască sau să o suporte. Inegalitatea pe care o etalează este una a sărăciei reflexive și subiective în condiții de abundență a resurselor materiale disponibile. Funcționarii publici mai vechi se fixează în reguli birocratice, în supunere aparentă și lipsă de performanță. Socializarea lor instituțională este atât de perfectă, încât nu-i loc pentru fantezie, emoție sau căutare. Politizarea administrației prin schimbarea șefilor îi face și mai puțin productivi și mai înghețați într-o identitate instituțională. În
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dependentă de diviziunea sexuală a rolurilor asumate în familia nucleară: bărbații câștigau pâinea cea de toate zilele, iar femeile aveau grijă de familie. Numai că o astfel de diviziune accentua autonomia bărbaților și dependența femeilor, pozițiile privilegiate ale primilor și supunerea aproape integrală a celorlalte. Funcționarea instituțiilor politice și culturale ale epocii se baza și ea pe asimetria rolurilor bărbaților și ale femeilor. Dreptul de vot sau de participare politică, accesul la coduri și produse culturale erau diferite pentru bărbați față de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și radical. Producția economică și activitățile familiale încetează să mai fie guvernate de principii diferite: prima de piața cu regulile și puterea ei, consfințite în relații contractuale, a doua într-o relație consensuală în care femeia se sacrifică odată cu prețul supunerii pentru realizarea celei dintâi. Dependența exclusivă a femeilor asigura independența deplină a bărbaților și toate drepturile ce le reveneau în virtutea unei asemenea poziții. Astfel constituită în societatea industrială, relația familială de gen a putut fi comparată cu o relație de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dependenței. Atitudinile și comportamentul cotidian oscilează între cele două extreme. Între „datoriile” familiale și autonomia personală se instituie alegeri dramatice și timpul insuficient pentru a le onora conștiicios pe toate. Formarea profesională cheamă realizarea în muncă, familia solicită armonia prin supunere sau, cu puțin noroc, prin reciprocitate, copiii au nevoie de timp, atenție, afecțiune, dedicație, gospodăria trebuie menținută cu multiple activități casnice, dar toate au un spațiu și un timp bine determinate și non-interferente. Când contradicțiile devin insurmontabile și conduc la
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
întreprinse de V. Marinescu este una radicală: „societatea românească este o societate profund «patriarhală»”. Sancțiunea este pe cât de radicală, pe atât de asertivă: parcă am fi prinși într-un blocaj social fără ieșire, în care femeile au un destin al supunerii fataliste, iar bărbații unul al afirmării neîngrădite. Am îndoieli serioase că o perspectivă „sensibilă la gen” generează neapărat o astfel de concluzie, așa cum ne lasă autoarea să înțelegem, întrucât multe alte lucrări m-au convins de contrariu (cf. Maria Bucur
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]