KorAP: Find »[drukola/base=susan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...160 >

3,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

că nu mai poate suporta și Își privi mîinile foarte albe brăzdate de vene albastre, asemenea pastilei de la ora unsprezece, dar nu-și găsi nici de data asta liniștea, nimic nu-l putea ajuta să se calmeze. „Numai Susan, numai Susan“, Își spunea Întruna În timp ce alerga după apă, nespus de mîhnit și complet chior, din fericire nu i-a ieșit În cale Lastarria, fiindcă l-ar fi Înjunghiat. Și tot din fericire Finita Își amintise de pastilă și trimisese un chelner

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cale Lastarria, fiindcă l-ar fi Înjunghiat. Și tot din fericire Finita Își amintise de pastilă și trimisese un chelner cu un pahar de apă să-l caute. Uite că se Întîlneau amîndoi și acum Ernesto Pedro se Întorcea la Susan, gîndindu-se că dacă lua pastila albastru electric În tovărășia ei ar fi putut să se liniștească, cu toate că dantura oricum ar fi trebuit să și-o scoată la zece și musafirii... „M-am simțit destul de prost În ultima vreme, Îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că albastrul electric al pastilei de la nouă și jumătate Își făcea efectul și credința lui În Dumnezeu nu dispăruse cu totul, cum se temuse, mai ales duminica după-amiază. Simți chiar că prinde puteri noi pentru a aștepta În compania lui Susan ca lumea să Înceapă să plece și Juan Lucas să Înceteze s-o mai necăjească pe sălbatica asta mică, Își făcu socoteala că ar putea suporta o dată, În ziua aceea, dantura falsă pînă la zece și jumătate. Susan În același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
compania lui Susan ca lumea să Înceapă să plece și Juan Lucas să Înceteze s-o mai necăjească pe sălbatica asta mică, Își făcu socoteala că ar putea suporta o dată, În ziua aceea, dantura falsă pînă la zece și jumătate. Susan În același colț al terasei Îl primise cu un zîmbet, Îi luase paharul din mînă și așteptase ca el să deschidă iar vorba. — E foarte dezordonată suedeza asta, Îi spuse, ceva mai Însuflețit. Cam dezordonată, dar Înveselește casa. — Cum a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
băiatul meu, a cunoscut-o la Londra și s-a gîndit s-o invite. Asta-i mentalitatea tinerilor din ziua de azi. De fapt, acum nu-i mai dă prea multă atenție... Mai curînd pe cei mici i-a zăpăcit... Susan Întoarse capul să-l privească pe Juan Lucas, din depărtare și-l văzu cum lua un pahar de whisky și continua să stea de vorbă cu suedeza. Nu avu nevoie să deschidă gura pentru ca Ernesto Pedro să-și dea seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cuviință să spună o frază foarte lungă Într-o germană perfectă, dar nu putu s-o termine fiindcă un mușchi de la umăr i se Încorda și-l sili să Închidă ochiul stîng, cînd Își dădu seama că pe fața lui Susan, care nu Înțelegea o iotă, se citea totuși o oarecare nemulțumire, căci Își Închipuia că Ernesto Pedro, folosindu-se de un text literar, Încerca să rezume soarta femeilor care se mărită cu bărbați ca Juan Lucas. Îi veni un chef

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
portocaliu nu-și puteau face apariția, nici administratorul portocaliu, dar totuși albastră, nu mă putea căuta la biroul pe care mi l-am aranjat foarte frumos și unde mă simt minunat, desigur, desigur, acum ar trebui să mă Întorc la Susan, care se simte mai bine și ea să fie lîngă mine... Lui Ernesto Pedro Îi făcuse foarte bine privirea pe care o aruncase asupra patio-ului. Se simți mai bine. Și se simți mult mai bine cînd văzu că primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Început să plece mai mulți, dacă lucrurile merg mai departe tot așa, voi reuși să-mi scot dantura Înainte de zece și jumătate și să iau pastila albastră pe la unsprezece ca să dorm și copiii mei și proprietățile și totul și Germania...“ — Susan, draga mea! strigă Juan Lucas ca un spaniol adevărat. Ea era cît pe-aci să moară de spaimă. Susan, fermecătoare, se Întoarse, dar văzînd-o pe suedeză nu-și dădu capul pe spate ca să-și aranjeze șuvița de păr căzută pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
zece și jumătate și să iau pastila albastră pe la unsprezece ca să dorm și copiii mei și proprietățile și totul și Germania...“ — Susan, draga mea! strigă Juan Lucas ca un spaniol adevărat. Ea era cît pe-aci să moară de spaimă. Susan, fermecătoare, se Întoarse, dar văzînd-o pe suedeză nu-și dădu capul pe spate ca să-și aranjeze șuvița de păr căzută pe frunte. — Hei, Ramon del Valle Inclán, spuse, dar Juan Lucas apucase să-și ia zborul și ironia se filtra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pînă la el transformată În compliment și accentua atmosfera spaniolă... — Un copil pe nume Julius ne așteaptă. Nu mai lipsea decît Pruncul Iisus din Triana 1 și ghitarele cu muzică flamenco. — Un copil pe nume Julius ne așteaptă, Îl imită Susan și ar fi bătut step În glumă, dar suedeza, Dumnezeu știe cum, Își vîrÎ amîndouă mîinile În buzunarele de la spate ale pantalonilor și sînii Îi crescură insolenți, sub cămașa albă, silind-o pe Susan să Închidă ochii, de parcă cineva ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nume Julius ne așteaptă, Îl imită Susan și ar fi bătut step În glumă, dar suedeza, Dumnezeu știe cum, Își vîrÎ amîndouă mîinile În buzunarele de la spate ale pantalonilor și sînii Îi crescură insolenți, sub cămașa albă, silind-o pe Susan să Închidă ochii, de parcă cineva ar fi aprins două faruri de automobil. Vru să zboare spre orientul misterios, dar pierdea și avionul ăsta și era din ce În ce mai rău, fiindcă vru să spună ceva. dar nu reuși să Îngaime nici o vorbă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și avionul ăsta și era din ce În ce mai rău, fiindcă vru să spună ceva. dar nu reuși să Îngaime nici o vorbă și observă că era gata să roșească. — Mă chem Dita, spuse suedeza, scoțînd din buzunar mîna, probabil strivită și Întinzîndu-i-o lui Susan. Juan Lucas tocmai voia să bată step, dar se simți deodată ca un golan și se limită să bată numai o dată din picior, chiar În clipa În care Susan se simți ca și cum ar fi băut un pahar de coca-cola la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
spuse suedeza, scoțînd din buzunar mîna, probabil strivită și Întinzîndu-i-o lui Susan. Juan Lucas tocmai voia să bată step, dar se simți deodată ca un golan și se limită să bată numai o dată din picior, chiar În clipa În care Susan se simți ca și cum ar fi băut un pahar de coca-cola la gheață și Își ridica mâna ca să-și dea șuvița pe spate, o lăsa pe suedeză să aștepte și abia acum i-o Întindea, fâcînd-o să pară o biată adolescentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să iei masa cu noi? o Întrebă cu un aer suveran, semănînd cu regina Angliei și cu Greta Garbo. Hai să mîncăm la Acvarium. Nu știi, nu cred că pot, răspunse suedeza cu un aer de Cenușăreasă și de stenodactilografă. Susan semnă documentul cu un zîmbet. În timp ce Juan Lucas, cu paharul În mînă, se freca după cap complet Încurcat și ridicol și se gîndea că cel mai bine ar fi fost s-o lase pe fată la de Altamira și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Altamira și să plece, fiindcă Julius pesemne că era lihnit de foame. Coborîră toți trei de pe terasă și Înaintară zîmbitori printre puținele grupuri de invitați care mai stăteau Încă de vorbă În patio. Arhitectul la modă se Îndrăgosti iarăși de Susan, văzînd-o cum trecea și vorbea englezește cu suedeza care Înainta cam ponosită și cu douăzeci de ani de frumusețe mai puțin ca Susan. Îi părea rău că Susan nu știe să Înoate și ar fi dorit nespus s-o Învețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de invitați care mai stăteau Încă de vorbă În patio. Arhitectul la modă se Îndrăgosti iarăși de Susan, văzînd-o cum trecea și vorbea englezește cu suedeza care Înainta cam ponosită și cu douăzeci de ani de frumusețe mai puțin ca Susan. Îi părea rău că Susan nu știe să Înoate și ar fi dorit nespus s-o Învețe, dar și mai mult ar fi dorit să nu aibă o julitură enormă la cot, de la o căzătură. „Mă duce“, le spuse luîndu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Încă de vorbă În patio. Arhitectul la modă se Îndrăgosti iarăși de Susan, văzînd-o cum trecea și vorbea englezește cu suedeza care Înainta cam ponosită și cu douăzeci de ani de frumusețe mai puțin ca Susan. Îi părea rău că Susan nu știe să Înoate și ar fi dorit nespus s-o Învețe, dar și mai mult ar fi dorit să nu aibă o julitură enormă la cot, de la o căzătură. „Mă duce“, le spuse luîndu-și rămas-bun și o zbughi spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ei: poate că rana se vindecase și putea să smulgă crusta, ca să se Înfățișeze curată la Întîlnirea cu Juan Lucas, dar de unde să ia o rochie adevărată, nu cămașa lui Ernestito Pedro de Altamira, „Îl vrosc!“, strigă Înotătoarea. Între timp Susan, fermecătoare și Juan Lucas, cu un aer de playboy și copil risipitor, sărutau cu mii de mulțumiri obrazul stîng imaculat al Finitei și o Întrebau unde e Ernesto Pedro, ca să-și ia rămas-bun și de la el. „Uite-l că vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
care părea că e mereu gata să leșine și Juan Lucas văzu că Ernesto Pedro se apropia cu ochiul complet Închis și uitîndu-se la ceasul de mînă mai erau trei minute pînă la zece și Îmbătrînise atît de mult, Încît Susan Îl Îmbrățișa, rugîndu-l să nu se mai deranjeze să-i conducă pînă la ușă. CÎteva minute mai tîrziu Jaguarul cobora panta de pe colină, părăsind În viteză proprietatea particulară a lui Ernesto Pedro de Altamira. Suedeza, goală În camera ei, dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
whisky și simțeau și chiar era adevărat, că pluteau pe o insulă deasupra lumii, Înaintau Dumnezeu știe Încotro și erau fericiți, Învăluiți Într-o culoare portocalie. Ultima turnantă Îl convinse că nimic n-o putea speria În seara aceea pe Susan. De mult nu mai avusese chef să gonească așa, ca un nebun, cu Jaguarul, dar niciodată nu se gîndise că asta ar putea fi noaptea ideală. Și că ea o să fie alături de el, În bătaia vîntului, lăsîndu-și părul să zboare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În voie. Jaguarul devora distanțele și curbele apăreau Întotdeauna Înainte de a putea atinge viteza maximă, le vedea În ultima clipă. Juan Lucas pătrunsese În sectoarele unde Încă nu se construise nimic, În locurile cele mai Întunecoase de pe colina Monterrico și Susan probabil că Închisese ochii, fiindcă stătea mută și nemișcată, lăsîndu-și mai departe părul să zboare pe spate În bătaia vîntului. — Ne-am rătăcit, Îi spuse Juan Lucas pe neașteptate. — Mai rătăcește-te Încă o clipă, darling. Spunînd aceste cuvinte, Susan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Susan probabil că Închisese ochii, fiindcă stătea mută și nemișcată, lăsîndu-și mai departe părul să zboare pe spate În bătaia vîntului. — Ne-am rătăcit, Îi spuse Juan Lucas pe neașteptate. — Mai rătăcește-te Încă o clipă, darling. Spunînd aceste cuvinte, Susan se Întorsese să-l privească pe Juan Lucas; vru și el s-o privească, să-i Înregistreze expresia, dar vîntul Îi răvășise tocmai În clipa aceea părul pe fața, ascunzîndu-i-o complet. — Mai rătăcește-te o clipă, spuse din nou Susan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Susan se Întorsese să-l privească pe Juan Lucas; vru și el s-o privească, să-i Înregistreze expresia, dar vîntul Îi răvășise tocmai În clipa aceea părul pe fața, ascunzîndu-i-o complet. — Mai rătăcește-te o clipă, spuse din nou Susan. El ar fi dorit să-i vadă fața, voia s-o acuze că stătuse prea mult de vorbă cu Ernesto Pedro. — Darling de Altamira, Încercă el s-o atace, pe un ton jumătate preocupat, jumătate ironic, dar imaginea suedezei, atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pronunța și se pierdură tulburi În zgomotul motorului. — Darling de Altamira, stărui el, insinuant și prefăcîndu-se gelos, deși nu era cazul; din nou cuvintele lui dispărură Înghițite de răgetul nocturn al Jaguarului. — Darling de Neanderthal, Îi dădu o replică zdrobitoare Susan, cu o aluzie vădită la suedeza adolescentă; apoi se Întoarse să se uite foarte liniștită Înainte, lăsîndu-se cu un curaj admirabil prinsă de vîrtejul vitezei și vîntul Îi Împrăștie din nou părul pe spate, acum și mintea Îi zbura purtată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
admirabil prinsă de vîrtejul vitezei și vîntul Îi Împrăștie din nou părul pe spate, acum și mintea Îi zbura purtată de vînt. Juan Lucas apăsă pe accelerator pînă la capăt, Își dezechilibra Jaguarul, dar Întreg Monterrico dispăruse de mult pentru Susan... mi-a spus Cinthia: ești cea mai frumoasă fată din școală, Susan, nu vreau să mă duc la Londra, Cinthia, eu trebuie să mă Întorc la Buenos Aires, cînd o să te văd din nou, Susan?, pe prima fată o s-o botez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]