6,604 matches
-
guvernamentale, în fața a ceva ce arăta a vapor, ceasul lui (cadou de la alt marinar beat) arată opt fără un sfert. La naiba! O rupe la fugă. Doamna Macfarlane este mai greu de păcălit decât soțul ei și va începe să suspecteze că relația servitorului ei cu vecinii misiunii este mai apropiată decât ar trebui. Din seara în care a sosit la misiune, cerând de lucru în schimbul hranei, Bobby s-a schimbat considerabil. Se numea altfel pe atunci și pretindea că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pleacă de la misiune să-și ia un costum nou de la croitor. Freamătă de bucurie, deși observă că ușa bisericii fusese mâzgălită cu vopsea roșie. Un ciocan și o seceră. Pastorul Macfarlane nu va fi prea fericit să le vadă. Își suspectează soția că are simpatii bolșevice și consideră că noile sindicate care au înflorit prin tot orașul, sunt lucrarea diavolului. Bobby ridică din umeri. Nu este problema lui. Astăzi are o zi bună, prea bună pentru a-i fi stricată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oaselor în Patul cel Mare de la Chopham Hall și a strigat: — Să fie pedepsiți, O, Doamne! Nu-i cruța! După aceea, vorbele lui au fost interpretate în diferite moduri. Preotul paroh din Chopham, (un bărbat pe care Perry l-a suspectat întotdeauna de păreri periculoase și bine orientate) le-a considerat profetice pentru soarta tuturor oamenilor bogați și a ținut un discurs moralizator, care ar fi atârnat greu asupra sorții locuitorilor din Sodoma și Gomora. Un pamfletar londonez anonim, a afirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
meu. Se calmează pe loc și spune: — De ce nu te ocupi tu de asta și pe mine doar să mă informezi din când în când? Urăsc să stau în aceeași încăpere cu bărbați ale căror răsuflări miros urât. La început, suspectez că Nuharoo îmi pune la încercare loialitatea. Cu timpul, însă, ea mă face să-mi dau seama că îi fac un favor, căci e genul de femeie care și-ar pierde somnul din cauza celui mai mic cusur în broderia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se apropie de împăratul Hsien Feng: — Majestatea Voastră, prințul Kung trebuie oprit. El a înșelat Curtea. El și socrul lui s-au ocupat de toate negocierile. În baza rezultatelor tratatelor și a informațiilor procurate de investigatorii mei, avem motive să suspectăm că prințul Kung a profitat de poziția sa. Su Shun face o pauză, iar trupul său se răsucește spre prințul Kung, ca și cum ar vrea să-l încolțească. N-ai încheiat târguri cu dușmanii noștri? Nu ți-au promis barbarii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Orașul Interzis. Nimeni nu a mărturisit fapta și nu au existat suspecți evidenți. Ancheta mi s-a încredințat mie. Simțeam că eunucii au un amestec, deoarece cineva trebuia să mute lucrurile. Servitoarele nu puteau ieși dincolo de porți fără permisiune. Am suspectat, de asemenea, membri ai familiei imperiale. Ei știau unde erau bunurile. Pe măsură ce investigațiile avansau, bănuiala mea s-a dovedit corectă: concubinele se înțeleseseră cu eunucii să împartă profitul. S-a dovedit implicarea doamnelor Mei, Hui și Li. Hsien Feng a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a auzit plângerea că Su Shun era ministrul desemnat de Hsien Feng. „Dacă Su Shun nu are nici o calitate și merită o pedeapsă atât de aspră, ar trebui să ne îndoim de înțelepciunea Răposatei Sale Majestăți? Sau ar trebui să suspectăm că testamentul Majestății Sale este încălcat?“ Yung Lu a menținut revolta sub control. Am cerut ca prinții Kung și Yung Lu să păzească execuția lui Su Shun. Am subliniat că trebuia să fim extrem de atenți, deoarece în trecut stegarii manciurieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fel, această Îngustime de gândire, pe care unii o numesc naivitate, face parte din fericirea unui om. Dacă el e Încredințat că face bine ceea ce face, de ce să-i arăți că se Înșală? Pe când era tânăr și aprig, mulți Îl suspectau de afaceri necurate cu fondurile și cu obiectele școlii. Se aflau În neputința de a crede că muncea ca un nebun, de dimineața până seara, de multe ori și noaptea, cu mintea, cu palmele, cu umerii. Pe-acasă dădea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Kyoto. Kanbei continuă povestirea: Dacă am fi reușit să ne refugiem la trupele Oda care înconjurau castelul, am fi scăpat mai ușor. Conform celor auzite în castel, însă, Araki Murashige a dat de înțeles că Seniorul Nobunaga începuse să mă suspecteze. Le-a spus oamenilor că ar trebui să trec de partea lor, având în vedere cel fel de om e Nobunaga, dar am zâmbit la auzul acestei șicane. Surâse trist, forțat, iar Hanbei încuviință tăcut, din cap. La vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care stătea între trestii făcu și el un pas, doi, înainte. De cum se putură vedea clar, se salutară ca doi vechi prieteni. Dacă alții ar fi asistat la o întâlnire secretă între inamici, într-un asemenea loc, imediat ar fi suspectat o conspirație; dar cei doi generali numai la asta nu se gândeau. — Copilul pe care, fără rușine, v-am cerut să-l ajutați, se află în spinarea omului de acolo. Mâine, când castelul va cădea, iar eu îmi voi afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tocmai potrivită. În seara trecută, mișcările norilor de toamnă târzie îl cam neliniștiseră; și se temea că, dacă, întâmplător, începeau vântul și ploaia, tabăra lui Nobuo putea spune că voia să amâne momentul sau să schimbe locul, astfel putând fi suspectat de clanul Tokugawa. Hideyoshi se dusese la culcare preocupat de complicațiile neplăcute ale unei asemenea situații, dar, în dimineața aceea, norii se risipiseră și cerul era mai albastru ca de obicei pentru acea perioadă a anului. Hideyoshi îl luă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și mai mult jena și stinghereala. De la începutul campaniei de pe Muntele Komaki, îl priviseră pe Kazumasa ca pe un om care făcea un joc dublu. Iar când Niwa Nagahide inițiase o reconciliere, Kazumasa fusese cel care participase la negocieri. Îl suspectau pe Kazumasa că se ascundea înt-un fel și în spatele celor mai recente manevre. Când aceste sentimente izbucniră, dintr-o dată, într-o agitație zgomotoasă, ajunseră și la urechile lui Ieyasu, cu toate că se afla la o oarecare distanță. Un paj veni grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de mașini, că-i oprimă, punându-i să arunce puținii bani pe care-i mai primesc, pentru opinci noi de gumă la mașini, fie ele chiar și opinci moderne de gumă marca Pirelli sau Michelin. Oamenii obișnuiți, au considerat extrem de suspectă viteza cu care statul, s-a urnit acum, în pragul iernii, să-i bage la cheltuieli obligatorii, dar fiindcă pentru stat nu există vreo lege pentru depășirea vitezei, au hotărât fără discuție, rămâne așa cum s-a stabilit. Și când este
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aș fi dat cel mult cincizeci de ani, având În vedere felul În care arăta. Zâmbea cald, Într-un mod care mă liniștea mai mult decât credeam că e posibil. Aș fi putut Încerca să-i zâmbesc și eu, dar suspectam deja că arătam ca un monstru. Am fost derutată când am văzut că nu era singur. În spatele lui, mama Înainta cu pași mărunți, privindu-mă Într-un mod care mă băga În sperieți. ― Bună, Alisia, zise doctorul apropiinduse de mine
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mama lor nu e acolo ca să prevină toate astea, iar ei mor cu toții! Chaquie n-a mai spus nimic. Așa că, până la urmă, am ridicat păturile ca să trag cu ochiul să văd ce face. Chaquie se uita la mine nedumerită. Mă suspecta în mod cert că-mi bat joc de ea, dar nu avea cum să fie sigură. înainte de momentul ăsta crezusem c-o urăsc, dar acum știam c-o urăsc cu-adevărat. Vacă fascistă, m-am gândit. Cunoșteam genul. Era membră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fel, era o minciună. Și cel mai bine era ca Chris să nu afle. — Asta e groaznic, a murmurat Chris. E îngrozitor ca iubitul tău să spună minciuni despre tine. O nuanță din vocea lui m-a făcut să-l suspectez din nou că-și bate joc de mine. Dar, aruncându-i o privire tăioasă, am descoperit că fața lui nu exprima nimic. Așa că am revenit la bocete. —Luke Costello e un ticălos nenorocit, am lăcrimat eu. Cred că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă concentrez asupra poveștii vieții mele, dar nu mă puteam abține să nu revin la Chris. Juca Urmărire fără importanță cu alți pacienți. Sau cel puțin încerca să joace. Se iscau tot felul de dispute din cauza lui Vincent care îl suspecta pe Stalin că trișa când dădea răspunsurile. Vincent se jura că l-a văzut pe Stalin studiind cărțile înainte de începerea jocului. Davy, cartoforul, se ruga de ei să joace pe bani. Sau măcar pe bețe de chibrituri. Certurile lor mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate astea. Era încă o apariție, cu toate că vizitele regulate la Doctorul 90210 începuseră să-i dea un aer de Madame Tussaud. și era o femeie incredibil de plină de viață - atât de plină de viață, încât ai fi putut-o suspecta că nu-și scosese din dietă chiar toate drogurile. — Salut, Candace! Ce mai faci? am zis eu, gândindu-mă că mi-ar fi plăcut să-și fi anunțat vizita dinainte. David stătea pe hol, în fața biroului, cu umerii ridicați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu o lampă de birou în cap. Dar Tad n-a fost rănit prea tare. Ceea ce e bine. Am dat din cap. Tad rezistase două săptămâni și jumătate, ceea ce întrecea media. Nu voiam să-l jignesc pe Tad, dar îl suspectasem că era prea lent ca să fie în stare să priceapă războiul cu subtilități prishologice dus de Vivian- probabil că așa câștigase acea săptămână în plus. — Pregătește-te pentru câteva săptămâni foarte solicitante. Am încercat să zâmbesc, dar mușchii mei faciali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu voluminosul manuscris. Îl frunzăreau, atenți, cum procedase și Înaltul Comisar, ridicau privirea, cum făcuse și Șeful. Apoi deschideau Dosarul verde, cu biografia vinovatului, foițe subțiri, acoperite de coduri și cerneală simpatică: corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se priveau, cicatricea lumina scurt, fosforescent. Apăruse, vaporoasă, valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dialogul dintre Teodosiu și tovarășa Vasilică. Interceptase ironia cu care fuseseră repetate sfintele cuvinte. Amantissime! Amantissime! Domnul Gică Teodosiu, auzi! „Domnul“ Gică Teodosiu, îi prelua formulele?! Frater. Dulcissime. Amantissime. O candidă batjocură? Aluzie la moralitatea sa suspectă? O, nu doar suspectă! Rușinoasa vinovăție! Imoralul profesor eliminat din învățământ? Nici că-i păsa, nici nu auzea recepționerul Tolea Voinov otrăvitele avertismente. Aiura, damblagitul, se afla din nou în anul 1000. Apocalipsa. Saeculum obscurum. Ba despre Tacit, ba despre Hitler, ba despre primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avocatul cu garajul sub ferestrele mele, să-l întrebe de un tânăr Tudor. LAVRIC, silabisește pe un ton ce-mi pare admirativ, ridicându-se într-un cot pe podea - ce nume-i ăsta? Nu știu, zic, chiar multă lume mă suspectează de origini străine, din școală mi se-ntâmplă asta, pe urmă, în facultate, colegele de la limbi străine îmi spuneau numai pe numele de familie, era jenant până am aflat că la ruși Lavrik era nume mic, dar scris cu k
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
al BT-urilor domnului V., rămâneam printre tarabele de cărți de pe bulevard și Calea Victoriei, într-un adevărat Babilon, nu numai din cauza culorilor nelimitate ale lumii, dar mai ales din cauza impresiei de prozelitism islamic (acasă, Zina și ceilalți și așa mă suspectează de rasism... ) Încărcat de „lecturi inteligente“, câte un paragraf din trei cărți diferite, am încercat să-mi trag sufletul într-un cafe-bar pe Calea Victoriei, unde banii nu-mi permiteau să iau nici măcar o apă minerală, puteam doar să sprijin câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trateze ca atare, nu ca pe niște sclavi, devenim paradisul însuși. Ea dă exemple și gesticulează. În curând, ora ei devine cea mai populară oră din școală. Între timp, atrage o atenție nedorită: se află de-acum pe lista poliției, suspectată de a fi comunistă. Nu își dă seama de ce va să vină. E împăcată cu viața ei: ziua își caută un rol pe scenă, iar noaptea face pe patriota. Își vede numele menționat în ziarele de stânga. E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prilejurile de a fi otrăvită cu mâncare. Îmi schimb secretarele, gărzile de corp și servitorii la fiecare două săptămâni. Însă fețele noi mă înspăimântă și mai mult. Știu că e o prostie, dar nu mă pot abține să nu-i suspectez pe acești oameni că ar fi spionii premierului Zhou. Priveliștile de toamnă aurie din Orașul Interzis nu mă mai interesează. Cândva, îmi plăcea nespus să mă plimb pe podul-dragon din cinci sute de blocuri de piatră, dar acum mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]