2,825 matches
-
și al copiilor, deci este normal să-l cinstim... Ușor plictisit, regele o întrerupe: — Ceea ce am vrut să spun este că toate părțile materiei, dacă sunt lipsite de căldură... Mult te mai roade și pe tine grija asta cu focul, suspină Occia. — ...zac fără lucrare, de parcă ar fi moarte, și doresc pute rea flăcării ca pe un suflet, iar când se apropie de ea pornesc în acțiune. Sau suferă acțiunea? oftează bătrâna. — De aceea, conchide rex, Numa - despre care se spune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adevăr. Zâmbește. N-ar mărturisi așa ceva în public nici picată cu ceară! — Sunt unii proști..., bombăne Claudia de una singură. — Ce-ai zis? face greșeala Occia să o întrebe. — Cred că fecioarele au aruncat lucrurile sfinte. Ah! Iar povestea asta, suspină cu obidă bătrâna. Dă să treacă mai departe, când Domitia o trage de fustă. — Cum să le arunce? șoptește înfricoșată. N-a scăpat. Mai bine-și înghițea vorbele. Dar n-are încotro: — Când galii au incendiat Roma... Claudia îi ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de la Troia, îi explică fetei. Claudia tot nu se lasă. — Dardanos a luat Palladiumul din ceruri cu încuviințarea tatălui său și l-a dus la Troia, unde a sărbătorit misterele și l-a sfințit când a întemeiat Troia. — Bine, bine, suspină exasperată Vestala Mamă. Dar nimic n-o poate opri pe pedantă. — Aeneas - când au năvălit aheii - l-a răpit și l-a păstrat până s-a așezat în Italia. — E atât de vechi? se minunează fetița. Occia n-o mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dinspre nord. Este ideal pentru flori. Aude un glas iritat: — Ai întârziat, mamă! — Cred că mai potrivit ar fi un „bună dimineața“, îi repro șează ea cu blândețe. Herius răspunde plin de arțag: — Da’ ai zis... — Taci! se enervează Vipsania. Suspină apoi, abătută: — Zău, nu știu ce te învață preceptorii ăia ai tăi pe care-i plătim cu parale multe, cu siguranță nu bunele maniere. Bosumflat, adolescentul privește ostentativ în altă parte. Mama îl învăluie cu o privire critică. Nu e nici pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de strigoi și o vei purta până când îmbraci toga virilă! îi răspunde pe un ton care nu admite replică. Îl ia apoi de braț. — Unde e fratele tău? întreabă. A spus că are lecții de făcut, mârâie morocănos Herius. Vipsania suspină. Cu cine să semene amândoi, dacă nu cu tatăl lor? Intră împreună în sala de lectură. Mai sunt încă locuri goale, dar Herius are dreptate. A întârziat. Era datoria ei să fie la ușă să-și întâmpine primii invitați. Însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rechin să-i jecmănească. Bieții autori! Nu le e greu să ofere cadou o even tuală ediție ulterioară, care oricum nu le va aduce nici un ban. Iar de vor cădea în gheara Sosiilor, chiar că nu vor vedea nici o lețcaie. Suspină. Ce să-i faci dacă așa au decis juriștii? Ceea ce e scris pe papirus sau pergament aparține, conform legii, proprietarului foilor de papirus sau pergament, după cum o clădire preia condiția terenului pe care e construită. Evident că și atelierul ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a dovedit extrem de trainică până acum. I se adaugă și predilecția comună pentru literatură. — În spate, după perdea, șușotește bătrâna. Draperia din spatele vorbitorului chiar tremură un pic. Plan cina dorește probabil să audă totul, fără să fie văzută. Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi nesățioase toate elogiile care i se aduceau. Ba și cânta pe versurile lui, compunând și acompaniindu-se la chitară, fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al lui Tiberius. Dar tatăl lui, Seius Strabo, este prezent, împre ună cu frații, verii și unchii săi. Toți de rang consular. Prefectul gărzii exercită un patronaj formidabil. Nu degeaba e fiul unei Terentia și căsătorit cu o nobilă patriciană. Suspină înfundat. Nici unul nu stă însă să asculte cu atenție. Eforturile ei de a promova literele și de a impune noi talente au slabe șanse în fața unei atare lipse de interes. Mai e cineva care strălucește prin absență. Curtius Atticus. Bancherul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așa îi ies și mai rău în evidență picioarele umflate de gravidă? Ce se întâmplă cu Agrippina? Parcă n-ar mai fi ea însăși. S-a tulburat la cap din cauza copilului? Se crispează ușor. Nu. Iar se îndoiește de Germanicus. Suspină cu inima grea. Prostuța! N-ar trebui să-și facă atâta sânge rău pentru o poveste îngropată de mult. Germanicus e un tip fără personalitate, cum a fost și răposatu’ taică său, Drusus. Ușor de modelat dacă știi cum să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și bucurie fugară, completează celălalt. Cum au ajuns ăștia aici? se mânie și mai rău Vipsania. De unde au primit invitații? Își pleacă fruntea abătută. Știe răspunsul. Quintius. S-a lăsat cumpărat ca toți ceilalți și implicat în jocul ăsta scârbavnic. Suspină descurajată. Oare cât mai valorează în ziua de azi conștiința unui om? Trei denari ajung probabil pentru unul ca el. Cu cât urci pe scara socială însă prețul crește. Dar, din pă cate, fiecare e de vânzare. — E frumos într-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
expresiile prea banale! Sallustius se încruntă. Nu e obișnuit să fie întrerupt. Ter mină mârâit: — I-aș ierta orice numai pentru că i-a scris lui Cicero că do rește să servească republica, dar în nici un caz să-i supraviețuiască. Republica! suspină Vipsania. Ce cuvânt magic! Trezește încă nostalgii, deși aproape nimeni nu mai știe exact ce regretă. Dar așa e. Asinius Pollio avea obiceiul să spună că, dacă republica ar pieri și s-ar stinge, el nu mai dorește să trăiască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară decât voi ceilalți, glăsuiește în surdină Vipsania. O respinge cu palma. Atât și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cum să-i dea vestea surorii fără s-o dezamăgească și mai rău. Biata de ea își imaginează că o amărâtă de festivitate publică îi poate influența în bine căsnicia. Dar nu e nevoie. Pare să fi înțeles. O aude suspinând nefericită. — Dar lui Tiberius Nero i se va vota triumful, nu? Încuviințează încet din cap. Da, a avut o viziune cu Tiberius, gătit în podoabele lui Iupiter Optimus Maximus, în timp ce urca drumul spre Capitoliu, purtat de carul auriu tras de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Claudius. Se îndeamnă reciproc din ochi să intervină. — Pă... Păcat că nu-i și Gallus aici, lălăie acesta. Bun curtean, Vinicius se agață de noul subiect. — Are aceeași vervă sarcastică ca tatăl său. Nu e decât spirit de imitație, suspină Vipsania. — Ar trebui să se gândească totuși că vre... vre... vremurile s-au schimbat, murmură Claudius. Remarca lui stârnește o ușoară tensiune, dar, fie că n-o ob servă, fie că n-o bagă în seamă, i se adresează mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se aud și alte frânturi de exclamații încântate. În loc să se bucure, Vipsania se lasă pe nesimțite pradă tris teții. De ce mulțimea e orbită și răpită de bogăție? De ce oa menii tânjesc toată viața după bunuri materiale și mor tot nesătui? Suspină înăbușit. Dacă ar fi după ea, recepțiile ar arăta mai sobru. Mai decent. Dar n-are ce face. Oaspeții s-ar simți jigniți și ar condamna-o fără măcar să se ostenească să o nțeleagă. Își aude numele strigat. Ridică privirea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
destul. Cine are mult dorește și mai mult, ceea ce arată că nu are destul. Pe nimeni banul nu l-a făcut bogat; dimpotrivă, nu-i om căruia să nu-i fi sporit pofta de a-l avea. Cu genele umede, suspină adânc. Doar Drusus mai încearcă să-și găsească fericirea înăuntrul lui. Dar prin uneltirile lui Gallus s-a înstrăinat de ea și de soție. A ajuns să fugă de lume ca să fie singur cu el însuși. De aceea are uneori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dispreț: — Păi cum altfel crezi că a convins-o să se mărite cu el decât prin vrăji? Și acum vrea ca averea ei să-i revină lui, și nu copiilor, și în nici un caz să se împace cu Tiberius... Vipsania suspină cu amărăciune. Nu-i spune nimic nou. Simte puterea malefică ce-l stăpânește și-l conduce pe Gallus în viață. Dar forța ei spirituală e mai mare. Se poate apăra și singură. Atâta doar că plătește cu sănătatea. Povestea cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cadou frumos din partea lui Libo. Pe care el nu se simte câtuși de puțin obligat să-l refuze... Ia uite! A mai văzut un asemenea sardonix în templul Concordiei, prins într-un corn de aur. Adus în dar de Livia. Suspină. Oricât de încântătoare și plăcute vederii sunt gemele, avantajele avocaturii sunt totuși altele: izbânda în cariera politică! Mai ales pentru unul ca el, care este și jurisconsult, și orator. Cu Libo, se va ocupa nu numai de aspectele juridice ale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de un copil de maximum zece ani, asta schimbă totul! Scribonius clatină nefericit din cap: — Îl avea dinainte, oftează amărât. Pune mâna pe piept: — L-a ținut ascuns nenorocitul. Dacă știam, îl lăsam să crape în starea lui josnică. Mai suspină o dată. — Nici n o ducea atât de rău. A fost o vreme oaspetele lui Malichus, regele nabateenilor. Asinius Gallus încuviințează în tăcere. Neguțător deci. Și, ca marea masă a negustorilor, aparținea acelei pături a populației care nu este de origine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ironic. — Și pentru că ura foarte mult cearta cu o slugă pentru hrana pântecului, s-a lăsat după un timp cu totul în seama lui Otacilius, care mijlocea întruna ca ceilalți să aibă mereu câte o sfadă sau dezbinare între ei. Suspină: — Așa a ajuns tata să se teamă de armonia dintre sclavi... Ochii îi fug involuntar spre plăcile mici de sticlă care îm bracă unul dintre pereți și aprobă. Este o invenție de dată recentă. Înainte se foloseau numai la pardoseli
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O să avem probabil de-a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe nări. — Va pretinde că ține de competența lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește Asinius Gallus. Suspină epuizat. — Ramificațiile sunt adânci și depășesc sfera dreptului ci vil... Tace brusc, străfulgerat de un gând. Acesta este aspectul de care trebuie să se lege. Proștii l-au acuzat pe Libo de o crimă cu implicații religioase. Consternat, Scribonius Libo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Izbește brusc, necontrolat, cu pumnul strâns în lucrătura damaschinată. Armătura fină îi zdrelește pielea. Durerea îl face să suduie. De unde putea să vină arta asta de a răsuci metalul în fel și chip decât de la niște barbari? Barbarii din Damasc. Suspină apoi. Sunt însă mult mai pricepuți decât cei din Egipt, Grecia și Italia, adunați la un loc. Tatăl Vipsaniei îi aprecia foarte mult... Vipsania! Își contorsionează fața într-o strâmbătură dureroasă. De ce îl critică întruna, indiferent ce face, fără pic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu ușurință din fuga calului pietre de până la o livră. Cântărește bine vorbele germanului. Cei doi Nerones, Tiberius și Germanicus, au avut așadar cu ei, pe lângă legiuni și trupe auxiliare, cel puțin o cohortă din garda de germani a împăratului. Suspină. Nimic nou sub soare. Toți conducătorii apreciază cava lerii înalți și frumoși. Le sporesc prestigiul și statutul. Zâmbește din nou. Așa a fost și el chemat la oaste. Pe atunci era tânăr și suplu, nu cu pielea fleșcăită, ca acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și le proclamă întruna pe monede? — Ai văzut chihlimbarul? întreabă dintr-odată tânărul. Se întoarce tulburat. — Ce să văd? — Bucățile de chihlimbar prinse în plasele de protecție care țin fiarele departe de podium. — Mai îngreunează și ele un pic structura, suspină nefericit evreul. — Pe mine m-a însărcinat principele să le aduc la Roma, trâm bițează cu mândrie Pusio. — Parcă ziceai că vii din Dalmația? — Păi... da..., se bâlbâie un pic germanul. — Da sau ba? îl presează Rufus. — Germanicus m-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un cetățean decă zut, condamnat de drept comun, pe deasupra. Ganymedes nu vrea să lase impresia că dă înapoi. Repede din bărbie. — Decăzut, nedecăzut, da’ nu și-a părăsit Eppia soțul, senator respectabil, pentru că s-a îndrăgostit de mine? — Bietul copil, suspină Rufus, nimeni nu știe cine i-e tată, tu sau Lentulus. — Vezi? face victorios Ganymedes. Și-a lăsat curva soțul, casa, și m-a urmat până la Pharos, unde ne-am dus în turneu cu școala. — Taci odată, că-mi vine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]