2,412 matches
-
era băut, se lăuda și el cu toate astea, nu prea se ferea, nici nu Îndrăznea nimeni să toarne, În Christiania acela ar fi fost un exclus. Poate chiar un om mort. Asta nu Însemna că era o peșteră de tîlhari acolo, deși cei din afară, nu toți, spuneau că este; aplecarea spre plăceri nu putea fi o crimă, ci doar o pildă rea; cîți, În lume, mai aveau vieți exemplare, infailibile, care să Îndemne la pocăință? După cîte știa Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
faptele sale. Ingrid era departe; sentimentul de vinovăție al lui Thomas aproape că s-a risipit, după Încă o țigară, chiar s-a dus odată cu fumul, Dumnezeu nu putea să țină seama chiar de toate. Existau pe lume criminali, violatori, tîlhari, șefi de state care porneau războaie, Într-acolo se Îndrepta privirea Judecătorului, nu spre hîrjoneli de-un ceas sau două; de-o noapte. Dintr-odată, Helga și Maricrisa au devenit agitate, era aproape ora zece, la zece și jumătate aveau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din ei episcopi fideli propriului celibat ori pentru a rezolva problema lipsei de parohi. Criza Bisericii este și criza vieții consacrate. Iar dacă Biserica este un «spital de campanie» provizoriu, fragil, situat în mijlocul unei umanități într-un fel ucisă de tâlhari la drumul mare și nu întotdeauna în măsură să vindece viețile rănite ori să împiedice instaurarea morții, nici viața consacrată nu stă mai bine, căci și aceasta este asemenea unui «spital» care trebuie să-și verifice corturile și sălile de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a lungul vieții o avere, care intră printr-un concurs de împrejurări în mâna unui escroc Stănică Rațiu. Soluția este realistă, fiindcă cel mai adaptat la o "soțietate fără de prințipuri și fără de morală" este Stănică Rațiu, arivistul brutal, fără scrupule, tâlharul. Calificativul "tîlhar" pentru Stănică Rațiu pare dur, dar este exact, fiindcă în momentul când îi fură banii lui Costache Giurgiuveanu, el provoacă moartea acestuia. Costache Giurgiuveanu este avarul, iar Aglae Tulea, sora lui, este varianta sa feminină. Clanul Tulea, adică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vieții o avere, care intră printr-un concurs de împrejurări în mâna unui escroc Stănică Rațiu. Soluția este realistă, fiindcă cel mai adaptat la o "soțietate fără de prințipuri și fără de morală" este Stănică Rațiu, arivistul brutal, fără scrupule, tâlharul. Calificativul "tîlhar" pentru Stănică Rațiu pare dur, dar este exact, fiindcă în momentul când îi fură banii lui Costache Giurgiuveanu, el provoacă moartea acestuia. Costache Giurgiuveanu este avarul, iar Aglae Tulea, sora lui, este varianta sa feminină. Clanul Tulea, adică Simion, Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jocului de-a viața și de-a moartea. Dacă tipizarea, caracterul critic al romanului conturează dimensiunea realistă, trăsăturile general umane ale eroilor, caracterul moralizator dau dimensiunea clasicistă. Lipsa principiilor morale face din Costache Giurgiuveanu un avar, din Stănică Rațiu un tâlhar, din Aglae Tulea o brută, din Georgeta o cocotă de lux, din clanul Tulea o pseudofamilie, din societatea burgheză un infern social. Este prezent și conceptul de lume ca joc, definind elementele de baroc din structura romanului. Când Felix Sima
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gulerul stratificat, de marchiz. - Dacă v-ați struni puțin temperamentele... Dacă m-ați lăsa o secundă să intervin... v-aș putea dezvălui... că aș putea fi singurul pământean de pe la noi care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor tâlhari optzeciști... răzbătu vocea cărnoasă și molatecă a unui bagaj crem și delicat cunoscut sub numele de Gabi cel Norocos. Era confecționat dintr-o superbă piele întoarsă. Rezervat și șters, arbora un facies de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curând, într-o impecabilă și, bineînțeles, imposibil de reconstituit, ceramică picatată. Urlă douăzeci de minute chiar pe locul pe care se află, își rearanjează ținuta și se întoarce la lucru supus. Campusul, încrucișare elocventă între o întreprindere arheologică, peșteră de tâlhari și punct de contrabandă, conduse toate de făptura energică a Cosiției Scurfuleț, realizează amețitoare profituri. Tot ceea ce dezgropat fiind, este găsit nesemnificativ, ia, pentru liniștirea autorităților, calea depozitelor de stat; restul, partea cu adevărat valoroasă, este dirijată pe căi oculte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acu, altfel se face meseria. Mină ușoară să ai, că restul... Ce mai hoți! Tremura Bucureștiul! Cunoștea multe Cataroiul, de pe vremea lui Pazvante. Îi împuie capul celui tânăr până în Cațavei. Fusese la pârnaie, tăiase cinci ani sare, cărase hârdăul cu tâlhari vestiți, de la ei învățase meseria, mîn-caseră pâine mucegăită împreună, ce știa Paraschiv ce-i aia pușcărie? Ăștia nu glumiseră la viața lor! Aveau câte douăzeci pe suflet. N-ar mai fi terminat zulitorul cu basmele lui. Se apropiau de casa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l așteptau. Cânta și pocnea din bici. A ridicat tot praful din curtea lui Bică-Jumate. Până s-apuce ceilalți să-i spuie că jupânul îl căuta cu poliția, acesta a și oprit iepșoara, crunt, și-a strigat la Mielu: - Banii, tîlharule! Unde sânt banii? Argatul râdea de parcă-și pierduse mințile: - Ha, ha, te-ai speriat, domn' Bică! Te-ai speriat, ai? Credeai că plec cu banii dumitale... N-am ce face cu ei, că-s murdari, dacă vrei să știi! Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
osoasă ca o gheară deasupra capului. Nu scapi tu, m-auzi?! Cioclii tremurau pe capră și abia stăpâneau caii tulburați de rumoarea glasurilor din spate. 220 - N-ai să dormi liniștit! Nu e liniște pentru tine nici pe lumea cealaltă, tâlharule, care ne-ai batjocorit fetele și ne-ai vîndut! Ceva scânteia în aerul rece, o ură surdă, stăpânită multă vreme și aprinsă acum ca benzina. Goana după dric și teama din ochii rudelor ațâțau și mai mult femeile și bărbații
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au spus. Au dat vina în Nicu-Piele, dus în pușcării, căruia n-aveau ce-i mai face, numai să-i scape pe cei liberi. Pârnaia era plină. Nu mai văzuse ucenicul. Toți zulitorii Bucureștiului, șuți, hoți de cai, trosnitori, carditori, tâlhari de drumul mare, toată crema caramangiilor. Ședeau pe ciment și așteptau să fie trimiși la ocne. Jucau barbut pe șest, înțeleși cu paznicii, să le mai treacă timpul. Cum i-a văzut Gheorghe, s-a înveselit. Îi cunoștea aproape pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fie! blestema Marița în urma lor. Să vă mănânce buba neagră pe voi și pe copiii voștri! - Doamne, măiculița Domnului, pune un foc să-i arză, că prea s-a răit lumea! - Prafu să s-aleagă de stătu ăsta al vostru, tâlhari și hoți! 331 Nu le lăsaseră decât patul, să aibă pe ce pune capul, pentru că așa era legea. Camionul se ducea plin, petrecut de furia câinilor dezlegați și de huiduielile copiilor. Pe capră se mai ridică amenințător jandarmul, arătând spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei, măcar că picioarele mele se-mpletise cu picioruțele ei albe. {EminescuOpVII 234} "TRĂIA ÎNTR-UN ORĂȘEL SUPUS TURCILOR " 2257 Trăia într-un orășel supus turcilor. Cu capul plin de poezie și de ură-n contra turcilor și văzând pe niște tâlhari scăpând de potera turcească (cu sabie-n gură și cu pistoalele [-n] mâni ), fugi de la tată-său, care voia să-l facă pietrar ca și dânsul, și se asocie cu nește tâlhari. Tâlhări vro câteva luni împreună. Ei mergeau de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ură-n contra turcilor și văzând pe niște tâlhari scăpând de potera turcească (cu sabie-n gură și cu pistoalele [-n] mâni ), fugi de la tată-său, care voia să-l facă pietrar ca și dânsul, și se asocie cu nește tâlhari. Tâlhări vro câteva luni împreună. Ei mergeau de lua provient de la uă moară sârbească. Morarul, pentru parale, vându pe tâlhari poterii turcești și într-uă zi, când mergeau după obicei să-și ia trebuincioasele, se pomeniră pe fereastră cu o ploaie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n] mâni ), fugi de la tată-său, care voia să-l facă pietrar ca și dânsul, și se asocie cu nește tâlhari. Tâlhări vro câteva luni împreună. Ei mergeau de lua provient de la uă moară sârbească. Morarul, pentru parale, vându pe tâlhari poterii turcești și într-uă zi, când mergeau după obicei să-și ia trebuincioasele, se pomeniră pe fereastră cu o ploaie de gloanțe, răni dintre 4 dânșii pe Ioani, amicul heroului nostru, ei îl luară pe mâni și fugiră cu dânsul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
doua zi deteră foc moarei și o azvârliră pe apă, legând pe morarul trădător d-asupra pe acoperiș. Potera-i urma și nu erau siguri de scăpare fiind asociați de Ioani. Așadar căpitanul trimite pe herou și pe încă un tâlhar și tâlharul zice lui Iani "fă-ți rugăciunea", Iani-și face o cruce și pe loc e decapitat și acoperit, cap și trunchi, de un morman de pietre. Ei fugiră. Indignat de asta herou [l] și văzând până unde merge grozăvia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deteră foc moarei și o azvârliră pe apă, legând pe morarul trădător d-asupra pe acoperiș. Potera-i urma și nu erau siguri de scăpare fiind asociați de Ioani. Așadar căpitanul trimite pe herou și pe încă un tâlhar și tâlharul zice lui Iani "fă-ți rugăciunea", Iani-și face o cruce și pe loc e decapitat și acoperit, cap și trunchi, de un morman de pietre. Ei fugiră. Indignat de asta herou [l] și văzând până unde merge grozăvia lor, pune
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de pietrele negre și patrate ale murilor ca să-mi sparg țasta, să umplu pietrișul umed cu sângerații mei creieri. Adeseori mă prind pe mine însumi asupra acestor cugetări, mă, prind de piept, mă zgudui, mă-ntreb: "Ce vrei să faci, tâlhar de viețe, vrei să te omori? Apoi mă-ncovrig tremurând de frig sub un stâlp de piatră, îl coprind cu înghețatele și osoasele mele mâni, îl strâng la pieptul meu, în care abia mai bate inima mea cea bolnavă, îl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a avut loc la Brașov, faza amplă desfășurându-se la București, timp de două săptămâni. Amenințări verbaletc " Amenințări verbale" Aparatul de represiune a apelat la amenințări verbale care să-i intimideze pe cei arestați, mizându-se pe cedarea lor nervoasă. „Tâlharii”, cum li s-a spus în câteva cazuri, erau amenințați că „nu vor mai vedea soarele”, că „acolo le vor putrezi oasele”, că vor fi „sparți în bătăi”, că „le va ieși pe nas”. S-a pedalat, de asemenea, pe
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
dar el nu scotea o vorbă și încasa palmele fără să crâncească. Într-o zi însă prinse din zbor o conversație. Geronimo le spunea prietenilor lui: Nu prea mai există câini pe-aici, nici măcar cei ai ciobanilor. O bandă de tâlhari omoară orice animal ce îi iese-n cale și vinde carnea. S-a reclamat faptul ăsta poterei militare? Ăia nu văd și nu aud, dacă li se dă partea lor. Giandomenico îi mărturisi totul lui don Terentio. Știam totul, fiul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
orice eventualitate. Trebuia neapărat să treacă pe la Gassendi 56, era o scrisoare și pentru el. O luă spre Aix-eu-Province. Drumul se îngusta în vreme ce, de o parte și de alta, vegetația devenea tot mai deasă. S-ar putea să dea peste tâlhari? Ce-ar putea să-i facă, n-avea la el nici aur și nici bani. Gândindu-se la toate astea, înainta destul de liniștit, întorcând capul jur împrejur și fixând priveliștea. Nu voia să-i scape niciun amănunt, călătoria aceea era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ne faci hoți ? întrebă Tili, împungându-l cu degetul în piept, acolo unde, ascunzându-și punga de plastic, îl durea cel mai tare. Ce ți-am furat ? — Nu sunteți hoți, gemu bătrânul. Hoții fură când nu știi. Voi sunteți niște tâlhari, aia sunteți. Atacați lumea pe stradă... — Nu ne da idei, i-o întoarse Tili. Până acuma abia dacă te-am atins. Facem doar câțiva pași împreună. — Dar eu nu vreau să merg cu voi ! se smuci bătrânul. — N-ai decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
smuci bătrânul. — N-ai decât, spuse Maca. Mergi pe stradă ca oamenii. Dacă nu vrei e treaba ta, moșule. Numai că vrem noi să mergem cu tine. Bătrânul își căscă și mai mult ochii, privindu-i miop. Dacă nu sunteți tâlhari, atunci ce sunteți ? — Niște prieteni vechi... răspunse Tili. Nu-ți mai aduci aminte de noi ? Bătrânul clătină din cap, hotărât. — Minți, tovarășu’... Mai gândește-te... Avem timp... Stăm aici până-ți cad ochii în gură și curu-n călcâie. Nu așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
elementele cupidității dezumanizante, se abate brusc din albia observației metodice, cu aspect de fișă clinică, înscriindu-se, fascinant și acut, pe traiectoria coșmarului oniric. Subiectul are în vedere următoarea desfășurare a nuvelei: un popă tânăr este căpetenia unei bande de tâlhari. Atunci când ceata acestuia este prinsă, popa se mărturisește fratelui său mai mare, d-l Stavrache, hangiu, care îl ascunde și-l sfătuiește să se ducă voluntar la oaste spre a i se pierde urma. Preotul, de altfel, nici măcar nu era
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]