2,234 matches
-
o copilărie acum condamnată la „Închisoare”, definirea locuitorului drept unul care a „rămas mereu același, cu funda poeziei la ureche”, „mărgelele galbene sale soarelui” etc. Finalul textului marchează Însă un eșec: starea de tensiune a așteptării, chemările acestui univers anchilozat, tînjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfîrșitul e o ruptură presimțită În degradarea peisajului, În distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pînzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; În ogrăzi securile izbesc cioturile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de ceva e un lucru nemaipomenit. Acest sentiment al „apartenenței” este ceva ce povestitorul însuși n-a simțit niciodată, dat fiind că în copilăria și adolescența lui s-a simțit înstrăinat de mediul în care trăia, „ca o plantă ce tânjește să-și înfingă rădăcinile în pământ, dar știi, uite, n-am găsit încă pământul”. În alte cazuri, comparația scoate la iveală un sentiment al continuității, mai ales atunci când povestitorul, acum părinte, se percepe pe sine împingându-și odrasla spre realizări
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
din păcate familii unde Hristos nu este primit. Mântuitorul stă la ușa sufletului nostru, iar noi din mândrie nu-i deschidem. El Însă insistă dorind ca omul să conștientizeze adevărata cale pe care trebuie s-o urmeze. Sunt copii care tânjesc după o educație religioasă, după cunoașterea lui Dumnezeu, Însă acest lucru este greu posibil În astfel de familii. În perioada În care trăim există o mare influență negativă din partea sectelor. Aceste familii care nu sunt Întărite În adevărata credință, cad
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
să fugă, stau așa, parcă ar avea picioarele legate. Aurica se opri în fața unei vitrine pline de ghirlande. Mane chinele, în rochii lungi și strâmte, priveau peste capetele lor. — Aia de-acolo, roșie și cu volănașe, e cea mai frumoasă, tânji ea. Parcă aș fi la nuntă, dacă aș îmbrăca-o. O dată am și visat-o. Purtam tocuri subțiri și înalte. Râse : Parcă nici nu eram eu... Știi că visez colorat ? — Orice om visează colorat, nu ? — Nu știu, dar e mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de a nu deranja de la locul lor obiectele lăsate în neorânduială, se cocoță pe taburet, lăsându-și călcâiele să se bălăngăne. Așteptarea fără rost, ușa întredeschisă fără speranța ca cineva s-o împingă, agitând, astfel, clopoțelul de la intrare, lumea care tânjea, lipsită de noroc, îi dădeau o amară voluptate. Luminile toamnei pătrundeau desperecheate prin vitrinele prăfuite, descoperind și umbrind la întâmplare. Pe podea se întindea o mochetă roasă pe margini și tocită de pașii unor vremuri mai bune. Din loc în loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Eu țin minte doar că eram cu douăj’ de ani mai tânăr, spuse Maca, cercetând curtea interioară. N- aveam niciun fir de păr alb. Și tu n-aveai burtă, te scărpinai la buric pe la spate. Ajungeam cu fruntea la genunchi... tânji Jenică. — Uite ce frumos ! se minună Tili : Fabrica de Utilaje și Piese de Schimb pentru Industria Chimică. FUPSIC în toată legea. Oamenii se pricepeau, pe vremea aia, la nume care nu există. Între timp au dispărut utilajele, pe urmă piesele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se scărpină prin claia de păr, străduindu-se să ajungă la pielea capului. — Mare brânză, spuse. Pe vremea aia visam să fiu ca acuma, adică să fac ce vreau. Acuma la ce să mai visez ? Cam asta e diferența, atuncea tânjeam să fiu liber și acuma tânjesc la părul negru de-atunci. Cum o fi mai bine ? — Cel mai bine, socoti Tili, ar fi să descui lacătul ăsta, în loc să te uiți cruciș la el. — Sunteți pregătiți ? întrebă Maca. — E cinșpe septembrie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
străduindu-se să ajungă la pielea capului. — Mare brânză, spuse. Pe vremea aia visam să fiu ca acuma, adică să fac ce vreau. Acuma la ce să mai visez ? Cam asta e diferența, atuncea tânjeam să fiu liber și acuma tânjesc la părul negru de-atunci. Cum o fi mai bine ? — Cel mai bine, socoti Tili, ar fi să descui lacătul ăsta, în loc să te uiți cruciș la el. — Sunteți pregătiți ? întrebă Maca. — E cinșpe septembrie, spuse Jenică. Ziua asta vine mereu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De unde vii, fiule ? îl întrebă, privindu-i barba și părul. — Din biserică, răspunse Maca. — Din care parte ? — De pe catapeteasmă. — Așa se pare, spuse popa, fără să se mire, arătându-i scaunul din fața lui. Acolo era un pahar gol, semn că tânjea după un interlocutor și asta fusese până atunci una dintre sursele tristeții sale. — Mă întrebam, părinte... — Asta nu-i bine, îl întrerupse popa. Roagă-te, nu întreba, că nu știi ce vine după aia... Hai, să trăiești... Își muiară buzele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gura lipite de pata rubinie lățită pe mușama. Pe față i se întipărise un zâmbet de o mulțumire nostalgică. — Uite, îi arătă Jenică, în curtea aia stătea gagica. Avea niște gambe așa de lungi și călca de parcă avea trei picioare. Tânji : Te gândești că și pe ea o ține în brațe cineva... — Sau poate că se satură de ea, i-o întoarse Tili, fără prea multă convingere, dar mai ales ca să-l consoleze pe Jenică. — Îți dai seama, să ai așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așa cum era concepută eugenia anatomică în epoca Thonvaldsen și Canova, profilul bustului, al picioarelor era de asemeni rotunjit, zvelt cu soliditate. Dinții spatulați întăreau impresia de atletism suav. Și, cu toate acestea, copiii tușeau. Gazda mai avea un fecior care tânjea. La spital i-au spus că are apă la plămân. Întâia imagine a lui Ioanide când văzuse fetele fusese a unui templu vechi simplu și sever ca acela sicilian de la Segesta, dominând pașnic platoul cu fâneață în perspectiva crestelor sclipitoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a vedea până unde merge insensibilitatea Indolentei îl opri. Speră într-un minim de gingășie. De altfel, acum Ioanide trecea printr-o criză de entuziasm pentru madam Ioanide, după obiceiul care-l făcea ca atunci când era cu o femeie să tânjească după cea pe care o părăsise. Prin urmare judeca pe Ioana cu prevențiune. Aceasta, spera el, după ce ar fi terminat masa, i-ar fi adus și lui ceva de mâncare, sau cel puțin s-ar fi apropiat gentilă de el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Neque Assyrio fucatur lana veneno, Nec casia liquidi corrumpitur usus olivi. "Cu toate că n-au palat înalt cu porți superbe, vomitând dimineața un val imens de lingușitori veniți să salute pe stăpîn" ("Pomponescu, Pomponescu!" făcea Suflețel o apropiere ironică); "și nu tânjesc după uși încrustate, veșminte stropite cu aur sau bronzuri de Corint, și nici nu-și vopsesc lâna cu culoare asiriană; nu corup untdelemnul cu scorțișoară." - Cum vine asta, Iti (așa îndulcea Aurora pe Panait),untdelemn cu scorțișoară? Suflețel se învîrtea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
domn mai în vârstă. - Cum îl cheamă, n-ai întrebat? Spune-i că nu știi dacădoctorul permite, întreabă mai întîi de nume. Vizitatorul nu era altul decât Hagienuș. - Ce faci, domnule Suflețel, nu te mai scoli din pat? Ce Dumnezeu tânjești așa? Suflețel răspundea printr-o întrebare: . - Ce se aude cu procesul? . - I-a condamnat la moarte, pe dumnezeul meu! Când auzi acest lucru, Suflețel simți un vârtej. Pericolul său personal i se părea proporțional cu pedeapsa hărăzită condamnaților. Pe urmă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o boală infecțioasă, nu suficient manifestată exterior: scarlatină, tifos, malarie. Conțescu fu chestionat dacă nu avusese friguri vreodată, fu pipăit în dreptul splinei. Manifestații suspecte avusese, dar atunci era prea sărac spre a consulta un doctor și a-și lua temperatura. Tânjise pe picioare. Analiza sângelui nu duse la nici o încheiere, deoarece bolnavul n-avea o criză cu temperatură mare, singura în stare de a da la iveală semnele paludismului. Pentru orice eventualitate, Conțescu înghiți atebrină și după aceea preparate cu bază
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chinez, care dezaproba critica adusă Americii în 2003 de către guvernul Chinei: În mijlocul acestei neguri de emoție naționalistă, este cu atât mai remarcabil faptul că atât de mulți chinezi au reușit să-și păstreze credința în democrația de tip american. Cu toții tânjesc după schimbări mai profunde în sistemul politic al țării lor."75 Admirația față de valorile americane nu înseamnă că ceilalți caută să imite felul în care americanii implementează valorile respective. În pofida admirației față de libertatea de exprimare practicată în America, țări ca
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
de a dărui și de a colabora cu bucurie la bunăstarea celuilalt, ci este determinată de teama de a pierde, de teama de a nu fi respins, de teama de critici, de teama de a nu-și ocupa locul (dorit, tânjit n.n. G.A.) în lume" (2006, p. 200). Acest gen de amabilitate cum știm este (cel mai) adesea "o mască searbădă", acea politețe înțeleasă ca manifestată drept "indiferență organizată" (precum se exprima P. Valéry).34 Există teama de pedeapsă. Mai
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
surprizele" (ibidem). Când suntem dominați/stăpâniți de plictiseală, "ne simțim părăsiți, abandonați într-un deșert. Totul este răsuflat și anost", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 74). Ca și tristețea sau depresia, plictiseala presupune un gol interior care tânjește să fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede depresia. Ea indică "o detașare de viață și o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de a mai dori ceva s-ar
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
aș putea reveni. Sau, dimpotrivă, sufăr pentru ceea ce nu mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept sau să-mi detest chipul și înzestrarea mentală, pot să-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sânt alb, în vreme ce sânt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mele arte, precum burta găinii de supă pusă la fiert în flecare duminică neagră. DOAMNA WURM: Odată și odată o să trebuiască să te cuprindă și pe tine dorul după găinușele din supa duminicală. Odată și-odată o să trebuiască să privești tânjind după fiecare găină din vitrina raionului de păsări, atunci când eu, în calitate de mamă a ta, o să fiu moartă. În fiecare duminică or să fie ținute departe de tine supele mele de găină, iar găinile eliberate vor ține departe de tine viața
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pământului, și pământul e unchiul cel rău care a emigrat în lume. Pe nici un ins nu-l interesează subpământul adevărat. Țărâna are pe ea mereu foamea tatălui și toți tații din lume au o ieșire prin mațul gros. Mașina mea tânjește după o țeavă de eșapament care să eșapeze cu adevărat. Țărâna e piedica dintre lucrurile care ar putea deveni plăcute. Între muieri e țărână, între bodegi e țărână, între toate luminișurile mari stă o mare de țărână. Totul merge cel
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
au situat în topul celor mai mar vânzări ale tuturor francizelor din SUA. Mai important decât atât, Michael declară că„sunt extrem de mulțumit și de satisfăcut să lucrez pentru mine și să îmi construiesc propriul viitor și destin.” Michael a tânjit să fie pe cont propriu mult timp deoarece era obosit și se săturase să lucreze „pentru manageri incompetenți care erau ce erau datorită persoanelor pe care le cunoșteau și nu datorită lucrurilor pe care le știau. Mi-am dorit să
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
procesul de concepere a carierei dorite. Cuprinde autoevaluări și instrumente de diagnosticare de natură să vă ajute în înțelegerea propriei persoane și în găsirea activității profesionale care se potrivește cel mai bine personalității, obiectivelor, nevoilor și valorilor dvs. Capitolul 9: Tânjind să fiți pe cont propriu A fi agent independent Executive Temp, de Diane L. Thraikill. Random House, 1999. Acest ghid practic oferă recomandări de la angajați temporari de succes în ceea ce privește găsirea și gestionarea locurilor de muncă temporare. Free Agent Nation, de
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
înțelege ca pe o prostituție sau ca pe un adulter. De aceea atracția pe care femeia o exercită asupra partenerilor de viață devine un adevărat iad.369 Apetitul sexual este reprezentat sugestiv ca un adevărat foc. Cu toate acestea, târgoveața tânjește după afecțiune, după inocență, după o eliberare reală de păcat. The Wife of Bath ilustrează felul în care Chaucer reușește să convertească un personaj negativ spre o latură pozitivă, să-i ofere frumusețe morală, în ciuda tuturor viciilor depistate sau ascunse
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Divina Comedie sau Rimele lui Petrarca, de exemplu. Toate personajele, cu excepția unor exempla pioase, inserate, se poate bănui pentru a respecta tendința moralizatoare a epocii, acceptă lumea așa cum este. Conștientizează faptul că sunt neputincioase în fața neprevăzutului destin, și de aceea tânjesc imediat și chiar doresc să-și împlinească pasiunile și dorințele. Apărarea împotriva sorții și aliatul contra instinctelor este inteligența proprie. Mulți cititori au 528 Victor șlovski, op. cit., p. 66. (trad. n.) 529 Ibidem. 144 văzut în această operă o glorificare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]