1,757 matches
-
Pogor despre originele "Junimei". Apoi, rădicându-se la gradul de temperatură a adunărei, prinse cu un ton onctuos de vlădică să cădelnițeze pe fiecare membru activ care a colaborat la Convorbiri, rezervând însă pentru caracudă, pentru clefăitoarea caracudă, cățuia întreagă de tămâie și atribuindu-i cele mai deosebite merite la succesul Convorbirilor, pentru trei mari rezoane: 1. Pentru că, nescriind nimic, n-a spus nici o prostie. 2. Pentru că n-a făcut pe Convorbiri să piardă nici un abonat. 3. Pentru că prostiile scrise de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
putut să mă bucur de splendoarea slujbei de Crăciun, deoarece a trebuit să stau mai mult În ghețăria de la pangar, pentru a fi la Îndemâna pelerinilor veniți la Sfânta Liturghie. Cele mai cerute au fost lumânările, dar am vândut și câteva tămâi și chiar vreo patru calendare din cele aduse de Părintele Casian. Și cum după Începerea Liturghiei vînzoleala s-a mai domolit, pe la ora 1 am putut să vin În biserică și să mă umplu, nevrednicul de mine, de Slava lui
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
a procedat la tentativa de încreștinare a acestei capre încăpățânate. Ați înțeles, desigur, că întreg ritualul botezului a fost simplificat până la elementele lui esențiale, din cauză că nu dispuneam de cele necesare săvârșirii unei oficieri cum scrie la carte. Nu aveam nici tămâie, nici lumânări sau cristelniță cu apă ca să-i torn în creștet, adică între coarne Doamne, iartă-mă! Acuma, în ceea ce privește apa ca atare, cred că n-ar mai fi fost absolut necesară, întrucât se bălăcise, acolo, într-o baltă formată în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-i Miți? Capra, doamnă! Capra noastră se cheamă Miți. Mama vă roagă să veniți că fată Miți. Vă roagă să veniți foarte repede, foarte repede! În sfârșit, coana moașă, scăpând de sub vraja puternic aromitoare și letargică a fumului sfințit de tămâie de la muntele Athos, a aterizat lin cu picioarele pe un teren solid, înțelegând perfect mesajul codificat al emițătorului. A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bărbate, de ce te-ai pus cu Stăpânirea? ,,Osânda” mea s-a datorat faptului că ,,m-am pus cu stăpânirea”! Încă din ilegalitate comuniștii cunoșteau puterea cuvântului răspândit prin manifeste. Și încă de pe vremea dictaturii, bolșevicii se temeau ca dracu” de tămâie de puterea cuvântului tipărit și era o adevărată ,,crimă” pedepsită cu ani grei de pușcărie dacă aveai o banală mașină ...de scris! Cap. 6 Jefuirea țării Ca să înțelegem cu adevărat ce se întâmplă astăzi în țară, trebuie să ne întoarcem
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu cântecele ei, cu misterul ei. Și atunci, toate lucrurile acestea laolaltă, pietate, credință, poezie creștină, grandilocvența orgiei, puritatea vocilor de copii, impresionanta cordialitate a vocilor mulțimei, și altele încă, precum amintirea străbunilor și mirosul de lucruri vechi și de tămâie ce pluteau în încăperile familiare, toate aceste diverse lucruri împreună, amestecate în umbră, sub invizibile bătăi de aripi de îngeri, formară acolo ceva nou, neașteptat, de o nobleță și de o candoare incomparabile. Noul născut sorbi tot amestecul acesta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
constatare și la cele câteva cuvinte preliminarii de rigoare. Revista noastră și-a luat ca deviză: Pentru frumos și adevăr, și e bine de știut că atunci când spunem aceasta, spunem și pentru țară, căci servind cele două zeități primordiale, aducem tămâie și pe altarul românesc, în slava care i se cuvine. Nu vom avea pretenția de a întinde o oglindă frumosului: e așa de multiplu, așa de proteiform, așa de efemer în eternitatea lui, încât imagina-i nu poate fi prinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
adore pe Isus, spunând: („Am văzut steaua Lui la Răsărit și am venit să ne închinăm Lui”). 2. I s-au închinat și I-au oferit daruri ( Căzând la pământ, I s-au închinat și I-au arătat daruri, aur, tămâie și smirnă). 3. (Primind înștiințare în somn să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale au plecat în țara lor.) 268. DESPRE CURĂȚIREA STĂPÂNEI NOASTRE ȘI PREZENTAREA PRUNCULUI ISUS, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,22-39. 1. Primul. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
orașului, înălțată pe un deal, mi-a oferit slujba cea mai emoționantă. Lumea a ascultat toată slujba în genunchi, chiar și preotul a oficiat în genunchi. Era mișcător și cumplit, ca în vremurile de cataclism, de credință disperată. Mireasma de tămâie și de ceară parfumată cu esențe de flori, slujba cântată pentru toți cei îngenuncheați, toate acestea sfâșiau inimile; lacrimile curgeau încet și cădeau pe lespezi... Vineri dimineața, 11 februarie [1949] Cred că ți-am mai scris că am făcut legământ
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar și din alte zone ale Europei), „omul roșu” (ca și evreul) nu este doar negativ valorizat („De omul roș să te ferești, că-i buclucaș”, „Să te ferească Dumnezeu de omul roșu ! Să fugi de el ca dracul de tămâie”, „De omul roș, spân și Însămnat să fugi cât Îi trăi”), ci chiar și demonizat : „De omul roș să fugi, că e omul dracului”, „Să te păzești mai bine de omul roșu decât de dracul cu coarne”, „Dracul se preface
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau chiar Îl omoară. Vezi, de exemplu, credințele populare românești conform cărora „Satana are frică de clopote, nu se atinge de ele, că sunt Închinate” sau „Dracul de numele lui Dumnezeu se teme [și] fuge”, zicalele „Fuge ca Dracul de tămâie” sau „Diavolul de cruce fuge” <endnote id="(259, pp. 408 și 420)"/>, denumirile populare date Diavolului : „Ucigă-l toaca”, „Ucigă-l tămâia”, „Ucigă-l crucea” <endnote id="(241)"/>. Zicale similare se referă la evreu și În folclorul maghiar : „Este speriat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
20.XII.1975 Dragă domnule Călin, - Nu te-am uitat că ne ești prieten și că ne mai poți ține la linia de plutire cu cîte ceva. Îți trimit acest material ca unuia ce i-a plăcut cîndva fumul de tămîie al literaturii vechi. știu că nu fugi de o carte de demult. În al doilea rînd, te consider un admirator al profesorului Simonescu și publicînd ceva despre el, chiar dacă e scris de altul, parcă e slova d-tale, fiindcă fără
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
strict propagandistic reveneau obsesiv În analizele cenzorilor vasluieni, aruncând În derizoriu munca școlarilor și a cadrelor didactice care ar fi vrut ca literatura beletristică să fie disociată de cea politică, neagreată de marea masă a cititorilor dar aromitoare ca o tămâie pentru nasurile ștabilor de partid. Mai departe, una caldă - altele reci: „În ceea ce privește aportul la educarea În spirit socialist și comunist (subl.ns.) al elevilor, putem spune că, În general, revistele școlare vasluiene, atunci cînd au fost folosite eficient
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de Agua Florida (colonia pe care o folosisem în ceremonia precedentă), doar eu o sticlă de jumătate de litru (?!); desuuri noi, albe; câte 7 trandafiri roșii și câte 7 trandafiri albi de fiecare; mere roșii; struguri roșii; un fel de tămâie; țigări; alcool; pan dolce</footnote id=”13”> 13 Pan dolce = pâine dulce. Foarte asemănător cu cozonacul nostru, care din explicațiile Sandrei se mănâncă mai ales de Paște </footnote> ; câte două pături de fiecare, plus încă alte mărunțișuri. Tura asta, mergem
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ați luat tot ce am vorbit aseară? − Da, Costache, cred că n-am uitat ceva...ia să văd...pânză albită este, ceară de albine pentru lumânări mari și toiag am pus. Am luat și zahăr și bomboane și busuioc și tămâie...tot ce trebuie la o înmormântare... O podidiră iar lacrimile acestea scurgându-se pe obrajii crestați de riduri, parcă mai adâncite de durerea mare ce o îndura acum. își șterse lacrimile cu amândouă palmele și apoi își zvântă mâinile cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și s-o odihnească în pace” apoi aprinse pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la cap și aprinzând într-o cățuie câteva boabe de tămâie, o vântură să răspândească fumul aromat în odaie și pe lângă sicriu. Feciorii și fetele mamei Elena știau toate rânduielile și datinile de îngropăciune, se îngrijiseră de tot ce trebuie, de slujbele ce se oficiază în astfel de 118 Rădăcinile Continuității
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-se la icoana Maicii Domnului, făcându-și cruce și rugându-se în gând s-o ajute să-și găsescă mieii. Văzând că se apropie de ea moș Cârciu, cel care ținea curat în curtea bisericii și vindea credincioșilor lumânări și tămâie , îi dădu binețe și-l întrebă de miei; acesta îi spuse fetei că i-a scos la drum, gândindu-se că s-au rătăcit de vreo turmă de oi ce o fi trecut pe acolo. Mulțumi moșului pentru deslușirile date
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
modernă închiriată de preotul român de aici cu ajutorul marelui cărturar George Uscățescu. Am fost impresionată până la lacrimi, cu toate că totul se consuma sub semnul improvizației. Pălimari sunt fetele preotului care-l secondează în timpul slujbei aprinzând cădelnița, dându-i tămâia și răspunsurile în timpul slujbei. Apostolul a fost citit de bătrânul George Uscățescu și corul obișnuit erau cele două fete și încă doi ardeleni de-ai părintelui, secondați de cei ce-și mai aduceau aminte de pe acasă cântările bisericești. Capela a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unul din acele personaje paradisiace care plutesc confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule În fumul de tămâie, iar preotul cântă veșnica pomenire și crinii funerari ascund chipul celui ce zace acolo, printre luminile ce licăresc În jur, În coșciugul deschis. Capitolul 2 1 De când Îmi amintesc de mine Însumi (cu interes, cu amuzament, rareori cu admirație sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu o velință vărgată; pe sfoară la uscat, smocuri-smocuri de ierburi și rădăcini; ochii lui se opresc și adastă îndelung pe trupul lui Iisus răstignit pe o cruce cioplită în lemn de stejar...În aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă o carte mare, groasă, cu coperte roase, ferecate. Îl scutură un fior, dinții îi clănțăne mărunt-mărunt. Se sprijină de speteaza unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Trecutul e mort! Să nu mai dezgropăm morții! Împărăția, așijderea! Vulturul cu două capete e mort! Să privim înainte! Ia viața de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă! Miroși a tămâie cale de-o poștă! Aruncă straiele cernite de parcă numai morți prohodești! Ești tânără! Uite-te în oglindă! Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești cultă! Ce mândrețe de femeie ești! Nu-i păcat de tinerețea ta? Trăiește! Puțin chinoroz pe obraji, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
peste tot e liniște. La fereastră, Ștefan privește cerul însângerat de soarele ce apune dincolo de colinele Sucevei. Voichița intră pe ușa de taină. Tresare și se oprește. Pe palme duce o cățuie cu jăratic, din care fumegă învălătucit mireasmă de tămâie. Voichițo! Voichița face o plecăciune și murmură: Măria ta... Alexandre... Tămâiază în grabă icoana Sfintei Fecioare Maria, bolborosește: Prea curată și binecuvântată Stăpâna noastră născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioară Maria. Lasă cățuia la icoană, se închină la repezeală, face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului, în ochi cu un strigăt mut, acuzator: "Pentru ce?! Pentru ce?!!!" "Florile dalbe!"... Tresare. Glasurile de clopoțel ale colindătorilor de la porțile cetății răsunau asurzite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întinde cana să-i fie umplută iar. M-au aflat la ananghie, m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Închină-te!" M-am închinat! Veniți, fraților, la pomană! hohotește el. Vând ieftin blazonul de atlet al lui Hristos! Vând osanalele! Tămâia pontificală! Gogoșii sanctificați! Agheasma! Tractatele măsluite! Care mai pohtește?! întreabă vesel, dar deodată se strânge înfiorat. Dacă mă părăsesc?...rostește cu glas înăbușit, abia șoptit. Dacă mă lasă singur?... Vitejilor, vouă vă e teamă?! și se uită la Duma, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la piept și, ironic, impertinent chiar, îi vorbește: Plecăciune Mântuitorule! Plecăciune! Acu, Iisuse din Nazaret, între noi doi! Și Tu m-ai părăsit! Geaba rugă! Geaba tămâie! Pentru ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea speranță! Și cât te-am rugat!... M-am târât în genunchi prin bălți de sânge și-am strigat către Tine: "Ajută-mă!!... Dragul meu!! Iubitul meu Iisus! Dumnezeul meu!! Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]