3,522 matches
-
acasă în 1918, fără să-și termine liceul, se înscrie la Academia de Belle Arte, apoi la Academia liberă a lui N. Verona. Din 1921, se dedică activității plastice și publicisticii. Redactor la „Epoca”, el semnează grafică satirică, cronici, medalioane, tablete, note. În 1927, e alături de Mircea Eliade și Radu Capriel la revista „Est-Vest”, iar în 1928 răspunde chemării lui Vladimir Donescu, care înființează săptămânalul „Vremea”. Aici, A. girează între 1931 și 1938 pagina teatrală, asigură grafica, inserând și articole diverse
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
În ultimii ani, mai multe dicționare ale figurilor mitologice au venit să umple (parțial) acest gol lăsat de lipsa, după aproape 150 de ani de culegere de mărturii folclorice, a unei sinteze valide științific, referitoare la mitologia populară românească. Asemenea „tablete” interpretative pot fi găsite În V. Bălteanu (Dicționar de divinație populară românească, 2001), I. Evseev (Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, 1997), I. Ghinoiu (Panteonul românesc: dicționar, 2001), V. Manoliu (Mic dicționar de astronomie și meteorologie țărănească, 1999), A
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
timpul său). La sfatul lui N. Titulescu, D. intră, după un scurt stagiu la periodicele politice „Dreptatea” și „Vlăsia”, în redacția ziarului „Curentul”, în care, cu timpul, va ocupa un loc important. Semnează acum cronici literare, teatrale și muzicale, recenzii, tablete și articole social-politice. Prin apariția romanelor Adorata (1930), Nopți la Ada-Kaleh (1932) și a cărții Târgul de fete (1933), se consacră și ca scriitor. În deceniul al patrulea, mai colaborează sporadic la „Săptămâna CFR”, „Viața literară”, „Vremea”, „Azi”, „Familia” ș.a.
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
București, 1985; Și punctum..., București, 1989; Să vii acasă pe un nor, București, 1989; Rugi basarabene, București, 1994; Carré de ași (în colaborare cu Elis Râpeanu, Ioan Tecșa, Geo Călugăru), București, 1996; Aduceri aminte de pe Nistru și Dâmbovița, București, 1996; Tablete antistres și vorbe spuse la priveghi, București, 1998; Rugi, București, 1999. Repere bibliografice: Miron Blaga, „Cetățile de rouă”, F, 1986, 2; Costin Tuchilă, „Cetățile de rouă”, LCF, 1986, 24; Arcadie Donos, ADLTR, D-74; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 142. M.C.
DONOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
Răsăritul”, „Revista critică” și „Spicul”; intră apoi în redacția ziarului „Dacia” și a revistei „Lamura”, iar O. C. Tăslăuanu îi încredințează „Luceafărul”, reapărut în capitală. De sub tipar îi vor ieși volumele Icoanele vremii (1919) și Priveliști fugare (1921), conținând memorialistică, tablete și articole, și Darurile pământului (1920), ce antologa creația lirică. Grupajul Cântecele patriei, inclus aici, este tipărit și separat, într-o colecție populară, în 1925. Eșecul familial, neînțelegerile cu noul director al „Daciei”, dar și sfatul lui L. Blaga îl
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Al. Călinescu semnează o vreme rubrica intitulată „Proximități”, iar Constantin Pricop, „Mentalități”. Se impun, la capitolul rubrici, „Diligența poștală” a lui Emil Brumaru (uneori, un fel de „poștă a redacției”, alteori făcând loc savuroaselor, jucat-candidelor și ironic-senzualelor poeme, scrisori sau tablete semnate de poetul-doctor de la Dolhasca) și tabletele lui Val Gheorghiu, intitulate „Chacall”. Rar, apar și numere tematice: dedicate Basarabiei, momentului 1848, Sărbătorilor de Paști etc. Din ianuarie 1996, de când redactor-șef devine Cassian Maria Spiridon, în august 2001 alăturându-i
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
Proximități”, iar Constantin Pricop, „Mentalități”. Se impun, la capitolul rubrici, „Diligența poștală” a lui Emil Brumaru (uneori, un fel de „poștă a redacției”, alteori făcând loc savuroaselor, jucat-candidelor și ironic-senzualelor poeme, scrisori sau tablete semnate de poetul-doctor de la Dolhasca) și tabletele lui Val Gheorghiu, intitulate „Chacall”. Rar, apar și numere tematice: dedicate Basarabiei, momentului 1848, Sărbătorilor de Paști etc. Din ianuarie 1996, de când redactor-șef devine Cassian Maria Spiridon, în august 2001 alăturându-i-se, ca redactor-șef adjunct, Dan Mănucă
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
redactor la revista „Dilema”. Înainte de-a fi un autor, C. este un personaj al presei bucureștene din ultimii treizeci de ani, publicând enorm, pestriț, când bonom, când acid, pe o scală extrem de întinsă, de la reflecții de moralist dezabuzat, la tablete fotbalistice, de la considerații despre triumful energiilor staliniste până la eseuri despre Charlie Chaplin, notații despre Isaac Babel, Leon Troțki, Arthur Koestler și Albert Camus, trecând prin gastronomie, hipism, ciclism, melomanie, cinefilie, cu Caragiale și calamburul la butonieră, într-o nonșalanță tipică
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
lumină. Lansează „Bilete de papagal” (1928-1929, 1930, 1937-1938, 1944-1945). „Minusculă” ca format, „Bilete de papagal” a fost o foarte bună revistă de literatură, deschisă tinerilor (Eugen Ionescu, M. Blecher, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu ș.a.). Contribuția lui A. este masivă: poeme, tablete, diatribe împotriva lui M. Dragomirescu, N. Crainic, N. Iorga (la intervenția acestuia, poliția interzice în 1938 „Bilete de papagal”). Scriitorul, ajuns la o rodnică împlinire creatoare, încredințează tiparului aproape an de an câte o carte, experimentează alte formule în lirică
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în lirică, dă romane (deși era adversarul prozei lungi, îmbâcsite), într-un fel de efervescență a reînnoirii și descoperirii de sine: Icoane de lemn. Din amintirile ierodiaconului Iosif (1929), Poarta neagră (1930), Flori de mucigai și Cartea cu jucării (1931), Tablete din Țara de Kuty (1933), Ochii Maicii Domnului (1934). Primește Premiul Național pentru poezie (1934, ex aequo cu G. Bacovia), în pofida faptului că Istoria literaturii contemporane a lui N. Iorga îl prezintă drept o emblemă a artei decadente și pornografice
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
abia voalat, în Manfred von Killinger, reprezentantul lui Hitler în București. Distins, din nou, cu Premiul Național pentru poezie în 1945, tipărește volumele Bilete de papagal și Manual de morală practică, în 1946, și colaborează susținut la „Adevărul” (1946-1947) cu Tablete; unele, ostile noului regim, pun în evidență criza culturii. Volumul Una sută una poeme, din 1947, este retras din librării. Eseul Artă și libertate (despre Apostolul Pavel), oferit revistei „Agora”, se pierde. Împotriva lui A. se desfășoară o campanie de
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
țării (1956; Un vast univers, discursul său la Kremlin, neagă resentimente mai vechi și mai sincere). Laureat al Premiului de Stat în 1957, va fi sărbătorit ca poet național în 1960. Apar Lume veche, lume nouă (1958), Versuri (1959, 1960), Tablete de cronicar (1960), Frunze (1961), Cu bastonul prin București (1961), Răzlețe (1965). Din 1962 începe editarea integrală a operei sale, proiectată în 61 de volume. Universitatea din Viena îi acordă Premiul Herder în 1965. Este ales membru al Academiei Sârbe
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a artei sale pamfletare vine din sugestia piezișă a unei intenții de exorcism și din potențialul de halucinare al imaginilor. El rămâne un nume printre reprezentanții de prestigiu ai genului: Jonathan Swift, P.-L. Courrier, Léon Bloy, L.-F. Céline. Tablete din Țara de Kuty experimentează un amestec de pamflet, meditație și utopie. Americanii Mnir, Kuic, Pitak descoperă în Kuty, țară neaflată pe hartă, o societate primitivă și încercarea de civilizare a băștinașilor dă naștere unei parodii de proiect utopic - o
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
swiftiene se simt în crochiurile savanților ignoranți, al feministei, în satira găunoșeniei din viața intelectuală (Mya Lak, În preistorie, Explorări, Prezidenta). Eliberat parcă de orice constrângere, pamfletul dă curs slobod elementului monstruos și trivial, cerând ex negativo respectul structurilor vitale. Tableta este genul care, în literatura română, îi aparține: A. îl creează și îl consacră. Mărturisind aversiune față de compunerile dezlânate și inexpresive, își propunea să releve substanța, ponderea faptului insignifiant, explorând concentrat semnificațiile unui crâmpei. Tableta este matricea stilistică prin care
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ex negativo respectul structurilor vitale. Tableta este genul care, în literatura română, îi aparține: A. îl creează și îl consacră. Mărturisind aversiune față de compunerile dezlânate și inexpresive, își propunea să releve substanța, ponderea faptului insignifiant, explorând concentrat semnificațiile unui crâmpei. Tableta este matricea stilistică prin care se întemeiază proza sa. Acuzele referitoare la caracterul ei dispersat, fragmentar se arată fără temei în lumina ansamblului: tabletele țin să cuprindă Totul - viața, împărțită între lumină și „mâzgă”, incoerentă în cercul socialului, liberă, gravă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dezlânate și inexpresive, își propunea să releve substanța, ponderea faptului insignifiant, explorând concentrat semnificațiile unui crâmpei. Tableta este matricea stilistică prin care se întemeiază proza sa. Acuzele referitoare la caracterul ei dispersat, fragmentar se arată fără temei în lumina ansamblului: tabletele țin să cuprindă Totul - viața, împărțită între lumină și „mâzgă”, incoerentă în cercul socialului, liberă, gravă, încărcată de sens în spațiul naturii. Și când fixează aspecte ale timpului, A. descoperă și evidențiază în întâmplare măsura generalului omenesc. Tabletele (o parte
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
lumina ansamblului: tabletele țin să cuprindă Totul - viața, împărțită între lumină și „mâzgă”, incoerentă în cercul socialului, liberă, gravă, încărcată de sens în spațiul naturii. Și când fixează aspecte ale timpului, A. descoperă și evidențiază în întâmplare măsura generalului omenesc. Tabletele (o parte strânse în volumul Bilete de papagal) susțin dimensiunea filosofică și moralistă a scrisului arghezian. Simțul, mereu treaz, cu care el sesizează duplicitatea aparențelor face ca majoritatea tabletelor să crească pe principiul ironiei, „arta de a interpreta simulacrele” (Vladimir
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ale timpului, A. descoperă și evidențiază în întâmplare măsura generalului omenesc. Tabletele (o parte strânse în volumul Bilete de papagal) susțin dimensiunea filosofică și moralistă a scrisului arghezian. Simțul, mereu treaz, cu care el sesizează duplicitatea aparențelor face ca majoritatea tabletelor să crească pe principiul ironiei, „arta de a interpreta simulacrele” (Vladimir Jankélévich). Ca și Pascal, își îndreaptă observația necruțătoare asupra erorii comune, dinamitând cele mai răspândite sofisme și adevăruri-iluzie. Îndepărtarea omului de Real și fățărnicia asociată acestei pierderi sunt izvoarele
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Bernard (Cafeneaua cea mică, 1912) și D. I. Fonvizin (Neisprăvitul). A. este în aproape tot ce a scris o individualitate creatoare viguroasă, inconfundabilă, prin opțiuni, atitudini, stil. Unitatea amplei sale opere, de la poezia lirică la romane și utopie, de la pamflet și tablete la poemul în proză și de la portrete la ideile despre scris, rămâne cea dată de un echilibru instabil de reacții, dar tocmai de aceea mai adevărat, mai uman, și de raportarea originală la tradiție (pentru el, un „fond ancestral [...] mai
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
material, amândoi termenii luați ca momente îndepărtate ale aceleiași materii. G. CĂLINESCU SCRIERI: Cuvinte potrivite, București, 1927; Icoane de lemn. Din amintirile ierodiaconului Iosif, București, 1929; Poarta neagră, București, 1930; Flori de mucigai, București, 1931; Cartea cu jucării, București, 1931; Tablete din Țara de Kuty, București, 1933; Ochii Maicii Domnului, București, 1934; Cuvinte potrivite și... încrucișate, București, 1934; Cărticică de seară, București, 1935; Cimitirul Buna-Vestire, București, 1936; ed. București, 1968; ed. București, 1997; Versuri, București, 1936; ed. 2, București, 1940; ed.
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
1957; Din drum..., București, 1957; Cartea mea frumoasă, București, 1958; Versuri alese, București, 1958; Lume veche, lume nouă, București, 1958; Versuri, pref. Mihai Beniuc, București, 1959; Versuri, pref. Mihai Ralea, București, 1960; Versuri și proze, pref. Paul Georgescu, București, 1960; Tablete de cronicar, pref. D. Micu, București, 1960; Versuri, București, 1961; Frunze, București, 1961; Cu bastonul prin București, București, 1961; Scrieri, vol. I-XXXIII, București, 1962-1983, vol. XXXIV-XXXVIII, îngr. Mitzura Arghezi, București, 1985-1988, vol. XXXIX-XLIV, îngr. Mitzura Arghezi și Traian Radu
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
universale. Preocupări similare manifestă și pentru muzică și literatură, de o importanță specială fiind un studiu de sinteză din 1941, Note despre nuvela fantastică. Debutul scriitoricesc al lui B. se produce în anul 1935, când publică în „Pagini literare” două tablete, intitulate Însemnări. Nuvele - cele mai multe incluse apoi în volumele Hanul roșu (1938), Semn rău (1943) și Îngerul alb (1944) - și tablete literare va publica (semnând și V.B.) în „Pagini literare”, „Gând românesc”, „Națiunea” (Brăila), „Curentul literar”, „Sfarmă-Piatră”, „Gândirea”. Prozatorul este interesat
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
Note despre nuvela fantastică. Debutul scriitoricesc al lui B. se produce în anul 1935, când publică în „Pagini literare” două tablete, intitulate Însemnări. Nuvele - cele mai multe incluse apoi în volumele Hanul roșu (1938), Semn rău (1943) și Îngerul alb (1944) - și tablete literare va publica (semnând și V.B.) în „Pagini literare”, „Gând românesc”, „Națiunea” (Brăila), „Curentul literar”, „Sfarmă-Piatră”, „Gândirea”. Prozatorul este interesat de surprinderea tragicului din existența umană, pe care îl abordează cu mijloacele unui fantastic pregnant, original. Fantasticul este înțeles de
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
scriitori nu e însă decât unul dintre mijloacele prin care revista încearcă să învioreze atmosfera literară din epocă. Un altul e ingenioasa inovație publicistică prin care Arghezi a reușit să-și exprime propria viziune despre relația dintre viață și literatură: tableta. Scrise într-un concentrat și sclipitor stil metaforic, căruia nu îi lipsesc nici lirismul, nici umorul, tabletele argheziene au o mare gamă tematică și tonalități variate. Între ele se găsesc mușcătoare satire politice (Comunismul la el acasă, Triptic politic) sau
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
epocă. Un altul e ingenioasa inovație publicistică prin care Arghezi a reușit să-și exprime propria viziune despre relația dintre viață și literatură: tableta. Scrise într-un concentrat și sclipitor stil metaforic, căruia nu îi lipsesc nici lirismul, nici umorul, tabletele argheziene au o mare gamă tematică și tonalități variate. Între ele se găsesc mușcătoare satire politice (Comunismul la el acasă, Triptic politic) sau anticlericale (Bilet unui prieten preot, Moravuri episcopale), mici pamflete cu țintă precisă (Superomul unanim, la adresa lui Nicolae Iorga
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]