3,383 matches
-
o săptămînă. La fiecare douăzeci de secunde, ne arunca o privire cu coada ochiului. — Sărăcuțul, uită-te la el cum asudă, zise Fermín scuturînd din cap. Te văd olecuță Împrăștiat, Daniel. Ai vorbit cu fetița, au ba? — S-a băgat taică-su. — Și ați avut o conversație prietenească și cordială. — Mai curînd un monolog. Am priceput. Trebuie deci să deduc că Încă nu-i spui „tăticule“? — Mi-a zis pe șleau c-o să mă omoare În bătaie. O fi o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de care n-avea nevoie și pe care Îl vîntura ca pe-o cîrjă de cardinal. Taică-tu nu este, Daniel? Îmi pare rău, don Gustavo. S-a dus la un client și presupun că n-are să se Întoarcă pînă... — Perfect. Fiindcă nu pe el voiam să-l văd, iar ceea ce o să-ți spun e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare să percep era apăsarea Înghețată a țevii revolverului adîncit În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap, măi crăișor de căcat, ori taică-tu o să-și adune creierii de pe jos. M-ai auzit? Am Încuviințat, tremurînd. Fumero Îmi apăsa cu putere țeava revolverului În pomete. Am simțit cum Îmi taie pielea, Însă n-am Îndrăznit să clipesc. — Te Întreb pentru ultima oară. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o privire. Unul dintre agenți se grăbi să inspecteze apartamentul. Tata se zbătea În zadar În strînsoarea celui de-al treilea polițist. Dacă m-ai mințit și Îl găsim În casa asta, Îți jur că-i rup amîndouă picioarele lui taică-tu, șuieră Fumero. — Tata nu știe nimic. Lăsați-l În pace. — Tu habar n-ai În ce joc ai intrat. Dar cînd o să dăm peste amicul tău, s-a isprăvit jocul. Nici judecători, nici spitale, nici cafteli. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și să alcătuiască enciclopedii și tratate de istorie și de filosofie. Maică-sa spunea că era numai vina mea, că Nuria mă adora și că, Întrucît credea că tatăl ei nu iubea altceva decît cărțile, voia să scrie cărți pentru ca taică-său s-o iubească pe ea. — Isaac, nu mi se pare o idee bună să stai singur În noaptea asta. De ce nu vii cu mine? Rămîi peste noapte la noi și Îi ții companie tatei. Isaac tăgădui din nou. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
punîndu-l să jure că nu va spune nimănui nimic, niciodată. Jorge i-a explicat cum, atunci cînd a primit vestea, don Ricardo a explodat de mînie și, țipînd ca un nebun, a alergat În camera Penélopei, care, auzind urletele lui taică-su, se Închisese cu cheia și plîngea de groază. Don Ricardo a dărîmat ușa În șuturi și a găsit-o pe Penélope În genunchi, tremurînd și implorîndu-l să o ierte. Atunci don Ricardo i-a administrat o palmă care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
le expedia de la ofiici poștale diferite, deși știa că era În zadar. În scrisorile lui, Julián Întreba mereu de Penélope. Miquel nu Îi putea spune nimic. Știa de la Jacinta că Penélope nu ieșise din casa de pe bulevardul Tibidabo de cînd taică-su o Închisese În camera de la etajul al treilea. Într-o noapte, Jorge Aldaya i-a ieșit În cale, din Întuneric, la două străzi de casă. „Ai venit să mă ucizi?“, l-a Întrebat Miquel. Jorge l-a anunțat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din acea lume irespirabilă a mediocrității și sărăciei, spre a-i deschide porțile paradisului său financiar. Avea să fie educat la colegiul San Gabriel, să se bucure de toate privilegiile clasei sale și să se inițieze pe drumurile pe care taică-său le alesese pentru el. Don Ricardo Își dorea un succesor demn de el Însuși. Jorge avea să trăiască mereu la adăpostul privilegiilor sale, ascunzîndu-și eșecul și mediocritatea În umbra confortului. Penélope, frumoasa Penélope, era femeie și, ca atare, tezaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-i Îndeplinească ultima dorință. — Ai să-l găsești pe Julián Carax și ai să-l ucizi. Jură-mi. Într-o dimineață, cu două zile Înainte să ajungă la Buenos Aires, Jorge s-a deșteptat și a constatat că patul lui taică-su era gol. A ieșit să-l caute pe puntea pustie, presărată cu ceață și cu silitră. I-a găsit halatul abandonat la pupa vaporului, călduț Încă. Siajul navei se pierdea Într-o pădure de cețuri purpurii, iar oceanul lucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de hoituri, iar el fusese educat pentru privilegiile și nazurile nesăbuite ale vechii Europe, un cadavru ce abia se mai ținea, din inerție. În cîțiva ani a pierdut totul, Începînd cu reputația și sfîrșind cu ceasul de aur pe care taică-său i-l dăruise cu prilejul primei sale Împărtășanii. Mulțumită acestuia și-a putut cumpăra biletul de Întoarcere. Omul care a ajuns Înapoi În Spania era aproape un cerșetor, un sac de amărăciune și de ratare ce nu mai păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de drept. — De ce n-ai venit la noi, Julián? — Nu voiam să vă implic. — Asta nu mai depinde de tine. Unde-ai fost zilele astea? Am crezut că te-a Înghițit pămîntul. — Cam așa ceva. Am stat În casă. Acasă la taică-meu. Miquel l-a privit uluit. Julián a Început să-i relateze cum, cînd ajunsese la Barcelona, neștiind Încotro s-o apuce, s-a Îndreptat spre casa unde crescuse, temîndu-se că nu va mai găsi pe nimeni. Magazinul de pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
polițistul a părăsit prăvălia, pălărierul s-a dus țintă la capela catedralei unde o cunoscuse pe Sophie, pentru a se ruga sfîntului să-i Îndrume pașii fiului Înapoi spre casă, Înainte să fie prea tîrziu. CÎnd Julián a venit la taică-său, pălărierul l-a avertizat asupra primejdiei ce Îl amenința. - Orice te-o fi adus la Barcelona, fiule, lasă-mă pe mine s-o fac În locul tău, În timp ce tu te ascunzi În casă. Camera ta a rămas la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care lipseau de pe rafturi. Abia se mai zăreau titlurile pe cotoarele de piele. Restul se preschimbase În cenușă. CÎteva ceasuri mai tîrziu, cînd m-am dus la editură, În cursul dimineții, Álvaro Cabestany m-a chemat la el În birou. Taică-său abia mai trecea pe la serviciu și medicii Îi spuseseră că zilele Îi erau numărate, la fel ca ale postului meu la firmă. Fiul lui Cabestany m-a anunțat că, tocmai În dimineața aceea, la prima oră, se prezentase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe o invitație. Fusese Fumero. Fotografia fusese o momeală otrăvită. Am ridicat mîna să smulg cuțitul, dar atingerea Înghețată a revolverului lui Fumero pe ceafă m-a oprit. — O imagine contează mai mult decît o mie de cuvinte, Daniel. Dacă taică-tu n-ar fi fost un librar de căcat, te-ar fi Învățat asta. M-am Întors Încet și m-am pomenit față În față cu țeava armei. Duhnea a praf de pușcă proaspăt. Chipul cadaveric al lui Fumero zîmbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi schimb părerea. În timp ce scriu aceste rînduri pe tejgheaua librăriei, fiul meu Julián, care mîine Împlinește zece ani, se uită la mine zîmbitor și intrigat de teancul ăsta de foi care tot crește și iar crește, convins, poate, că și taică-său a contractat boala aceea a cărților și a cuvintelor. Julián are ochii și inteligența maică-sii, și Îmi place să cred că posedă ingenuitatea mea. Tata, care, deși nu recunoaște, Întîmpină dificultăți În a citi cotoarele cărților, e sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai veche, cri! cri! cri! Este un împielițat cu diplomă! Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea. Pinocchio: (plânge sub cearșaf) Doctorul-corb: Când mortul plânge, e semn că e pe cale să se lecuiască, cra! cra! cra! Doctorul-bufniță: Îmi pare foarte rău că trebuie să te contrazic, colega, după mine, bu-hu-hu!, când
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
știi că e un om cu care merită să stai de vorbă.“ Bineînțeles că nu era pedagogic să-mi spuneți așa, dar eu eram deja băiat mare, d’asta mi-ați și spus. „Da, dar pe Mușu de ce a venit taică-su să-l ia?“ - am Întrebat eu. Și atunci mi-ați zis că În familia lui s-a Întâmplat ceva deosebit, era un caz special. Mi-ați dat impresia că erați la curent cu povestea familiei lui. Așa că dacă vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
perdele la ce se Întâmpla pe ringul de dans. Oricum, femei neînsoțite nu păreau să fie pe acolo, deși unele păreau Însoțite nepotrivit. Ascultau. „Și?“ - Întrebă din nou Zare. „Și. Se pare că noul soț al primei femei a lui taică-miu a reușit din nou să tragă sforile și să-l Înfunde pe bătrân. L-a pârât cu ceva, l-a denunțat, știi cum era pe atunci, și l-a băgat pe vreo câțiva ani În pușcărie. Cum a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintr-un somn În fânul acela v-ați duce să vă vărsați mațele din cauza amintirii! „Tot am ajuns om de munte, m-am Însurat a doua oară cu o munteancă ce stătuse cu porcii ascunși pe râu tot timpul războiului. Taica socru era om bătrân, făcuse războiul din șaișpe și credea În armată, crezuse adică până În ziua În care veniseră și-i rechiziționaseră patru juninci și doi cai lăsându-i o hârtie pe care Înainte de a muri nici n-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai este nici un mușteriu. Au să vină ei peste vreo șase zile, când se întorc negustorii de la Galați. Da’ hai înăuntru, că îi ger nu șagă”. „Da’ unde-i taică-tu?” „Păi, nu prea știu. A plecat după niște vin. La Cotnari parcă...” „S-a dus singur?” „Nu. Zicea că merge cu sania unui văr de-al lui. Caii noștri îs în grajd”. Lotrul a privit întâi în jur și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a spus lui Claire și Reynolds cine era cu adevărat Upshaw, iar ei s-au speriat. Au citit că poliția căuta un bărbat care semăna cu Reynolds și s-au gândit că fiul lui încerca să-l scoată vinovat pe taică-său. Așa că au lăsat unele indicii la vedere, ca să-l disculpe pe Reynolds, iar eu l-am urmărit pe Upshaw când a plecat de la Claire. A doua zi Claire l-a pus pe Mondo Lopez să spargă încuietoarea de la apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
țâțâna ușii. Lux alunecă jos, iar sângele mânji mahonul lustruit. Doctorul murmură: — Nu mă lovi! Nu mă lovi! Buzz făcu un pas în spate. — Stai acolo. Arăți bine pe pardoseală. De ce l-ai tăiat pe băiat ca s-arate ca taică-său? Cine ți-a cerut s-o faci? Lux își lăsă capul pe spate, își drese glasul și se scutură ca un câine care iese din apă. — M-ai rănit. M-ai...rănit. — Fă-ți o operație plastică. Și răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a început să viseze cu tânărul detectiv niște chestii incendiare, care îi dovedeau că era într-adevăr ceea ce tăticul lui încercase să facă din el. Coleman a decis că dacă nu va putea să-l compromită în mod scandalos pe taică-său, o să-i ucidă și pe Reynolds, și pe Claire. S-a gândit că acel potențial sânge suplimentar, adăugat măcelurilor deja comise, îl va incita și-l va face să viseze la femeile pe care le-a iubit odinioară. Planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din centru, l-a sedat, apoi l-a dus într-un garaj abandonat din Lincoln Heights. Acolo l-a strangulat, l-a sfâșiat și a mâncat din el, după care l-a castrat, așa cum încercaseră să-i facă și lui taică-său și alții ca el. A abandonat cadavrul lângă râul L.A., s-a întors în Compton și i-a mărturisit lui Lesnick că în sfârșit înțelesese care era rolul lui Upshaw. Urma să intre într-o competiție cu el - asasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răsufle și nu găsea prilejul, își desfăcu șiretul din copci și-și scoase gheata, și ciorapul de la dreptul. ― Iacă, fiilor, e așa după cum v-am spun: am numai cinci degete! ― Așa e! făcu cel cu cinci degete... Văzuși, mă, că taica părintele are numai cinci? ― Apoi, o întoarse celălalt, eu n-am spus că la dreptul are șase, ci la stîngul! ― Cum, îndrăznești acum să schimbi vorba?' se răsti pungașul cu cinci, gata să sară să-l ia la bătaie. ― Iacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]