3,451 matches
-
se prinde de ultimul din șir, Popa Pripici.) POPA PRIPICI (dând din șolduri): Bine-ai venit, fiule... TRAHANACHE (dând și el din șolduri): Și zii așa, părinte, de-al nostru, din popor! Ei bravos! POPA PRIPICI (dând din șolduri): Zahario, taică, să bem și să ne veselim! Căci dansul este... este și țipătul fizicului, și al metafizicului!... TRAHANACHE (dând din șolduri): Nu mă-nebuni, onorabile!... Nu vrei să intri în politică? POPA PRIPICI (dând din șolduri): Ba da. Ucigă-i toaca
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
și scâncetele unui Elvis Presley tradus în spaniolă. - Magalena M?-sii! Muzica a scăzut ca volum și a rămas ca un discret fond pentru acea dulce voce inocentă. - Ce-i Pipo? De cum a spus Pipo am înțeles că nu e taică-su. - Chestia aia- a zis el. - Care? a zis ea. - Muzica. - Ce-i cu muzica? Nu-ți place? - Ba da, iubito, dar nu atât de tare, pliz. - Am făcut-o mai încet, a spus ea, mereu un glas undeva în
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
altcuiva nu prea se mai găsesc: Florina Cercel era „o fetiță tare drăguță și frumușică, de rămâneau toți cu ochii lipiți de ea pe scenă“, Ștefănuț „Banat“ Iordănescu „era, când l-am văzut prima dată, un bebeluș atâtica, îl ținea taică-său pe o pernuță în brațe“, iar Traian Buzoianu - „un tinerel subțirel și zvăpăiat, dar mare actor de la primul rol, lucea talentul în el ca diamantul“... Neștiute, poveștile teatrului zac în el tăcute și se lasă greu ispitite, căci Nea
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
la aniversări, mereu mă gândeam să-i cumpăr unul nou, ultimul roman de Dean R. Koontz sau de Stephen King sau care mai era, dar nu puteam. Nu voiam să o încurajez. Nu puteam să mă ating de țigările lui taică-meu, nu puteam să mă uit la cartușul de Pall Mall din bufet. Eram genul de copil care nu putea să se uite nici măcar la reclamele cu filme de groază - reclama la Magic, filmul în care marionetele ucideau oameni, mi-
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
știa să se descurce, singura soluție era pesemne să studieze, era al șaselea din opt frați și, la nici o lună după venirea la Madrid, găsise deja doi elevi pe care-i medita la desen tehnic. Dacă nu vorbea bine de taică-său și se referea la el doar cu particula "don", de parc-ar fi vorbit de un străin, asta era din alt motiv. Don Aristóbulo era judecător și lucrase ani în șir într-un Tribunal de Ordine Publică. Și asta
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
e... Cred că am chiar și gheață în frigider - s-a uitat întâi la Marcos, pe urmă la mine. Aveți un plan mai bun? Jaime locuia foarte aproape de Piața Spaniei, pe o străduță care dădea în Cuesta de San Vicente. Taică-său, care o fi avut motivele lui să nu se încreadă nici un pic în el, ar fi preferat ca fiu-său să stea la un cămin bun, dar argumentului disuasiv al prețului s-a adăugat existența unei camere libere în
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
în iconografia bizantină, și doar astfel eroii reușesc să se elibereze de timpul mecanic, transcend lumea empirică spre lumea esențială. ucînd zîmbetul acelor femei pe chipul său pe care lăsase să-i crească barba, cutreierase tînărul Opujiș, de copil, împreună cu taică-său, apoi de unul singur, ca ofițer în cavaleria franceză, Europa de la Triest și Veneția către Dunăre, la Wagram și Leipzig, crescînd în bivuacele francezilor și făcînd un război tot la zece ani. Doamna Paraskeva Opujiș, mama lui, îi trimetea
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Doamna Paraskeva Opujiș, mama lui, îi trimetea zadarnic "prăjituri cu nuci triste". Tînărul Sofronije fusese un diavol, nu un copil. La un ochi aducea cu bunică-sa după mamă, care întîi de toate era grecoaică, iar la celălalt ochi cu taică-său, care mai întîi era sîrb, așa că tînărul Opujiș din Triest vedea lumea cruciș. Șoptea: - Dumnezeu este Acela Care Este, iar eu sunt cel care sunt. Ducea cu el, încă de mic, o taină bine ascunsă, o taină măreață. Simțea
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
nimic", gîndea tînărul Opujiș părăsind cortul. Atunci se auzi un glas din spatele său. - Mai bine că nu înțelegi! Cînd locotenentul se întoarse, îl zări pe mag cu trandafirul în păr și-l întrebă: - Unde-i adevărul? Trăiește sau nu trăiește taică-miu? - Orice om are două trecuturi - i-o întoarse magul - unul se numește "încetinire"; acest trecut crește odată cu omul de la nașterea lui și merge pînă la moarte. Celălalt trecut se numește "Potecă" și merge de la om către nașterea lui. Cele
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Nu! Femeia care o întâmpinase țipă ca s-o oprească, în timp ce ceilalți făceau un pas înapoi rugându- se în șoaptă. Era pe moarte, a spus-o și doctorul. Accabadora nu-și schimbă expresia și nici tonul. - Știi foarte bine că taică-tău nu e muribund, nici măcar nu e aproape de ziua aia. Mai bine dă-i de mâncare. Dacă moare de foame, tu să nu mai ai somn. Fetița cu câinele din cârpe începu să plângă, dar nici unul dintre adulții prezenți n-
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
-i zic, mă îngrijora, eu care nu mă îngrijorasem pentru nimeni, mi-o imaginam ducându-se într-un motel mizerabil cu nenorocitul ăla, distrându-se pe seama mea și amuzându-se, "O servitoare, asta-i maică-mea", cred că zicea, "iar taică-meu un ticălos", fiindcă niciodată nu s-a înțeles maică-ta cu el, nu erau oameni răi, nu era vina nimănui, poate puțin a bunicului tău, dar de fapt a nimănui, nu-i vina nimănui, a nimănui, a nimănui...ť
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
toate „la Big”. Puțin mai sus de taraba lui Gelu, un bătrân la vreo 70 de ani vinde flori de câmp, probabil din producția proprie. Sloganul său e simplu: „floricele, floricele”. „Hai ia-i fetii niște flori. Doar 2 lei, taică”. Trage de mânecă tinerii în stânga și-n dreapta, dar nimeni nu pare să-l bage în seamă. Dar bătrânul este, făra dar și poate, unul dintre cei mai inofensivi de prin zonă. La doar 30 de metri depărtare, câțiva inși
BIG Berceni, paradisul contrabandei din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/22142_a_23467]
-
arestăm. Era clar că vroia să pătrundă în cercurile înalte ale puterii ca să comită vreun atentat și apoi să se dea erou. - Astea sunt pure invenții. A fost prietenul meu și atât. - Ba este un dușman periculos, la fel ca taică-său, și are legături cu agenturile străine. - Toate astea le-am auzit în informarea care ni s-a făcut la Universitate. Patru se prefăcu că nu aude ultima ei remarcă și-și continuă gândul, întrebând-o: - Dar tu nu ți-
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
paradă de întâlnirile de gradul trei pe care le-am bifat în viață", a povestit Huidu. Cârcotașul a vorbit și despre relația pe care o are cu soția lui. Ne-am cunoscut la cea de-a doua nuntă a lui taică-miu. Tații noștri erau colegi de serviciu. Asta s-a întâmplat în '95 și suntem căsătoriți de nouă ani, după vreo șapte ani de relație", și-a amintit Huidu.
Şerban Huidu: "Adevărul este că nu am fost operat" () [Corola-journal/Journalistic/69241_a_70566]
-
mai jos decât aceea de demnitar. N-aș mai putea ține registre, dar aș putea fi academician, fie și onorific, dacă postul e tarifat. Îmi place parcul bine îngrijit, cu magnolii și catalpa, al Academiei Române, îl străbat adesea, scurtând drumul. Taica a fost academician, fiul meu ar putea să devină, după cum promite, o pauză de o generație aerisește locul. Cunosc aula Academiei, doar am văzut-o în atâtea rânduri la televizor. Cred că au și un bufet corespunzător, poate și un
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
pe Francis; proasta de Mariette mă lasă baltă; salonul o să arate ca o cocină după vizita lor. Vor veni cu un cadou ieftin ne vom săruta eu îi voi servi cu fursecuri iar Francis îmi va da răspunsurile pe care taică-său l-a pus să le învețe pe de rost minte ca un om mare. Eu aș fi făcut din el un copil cum trebuie. Îi voi spune lui Tristan: un copil lipsit de mama lui va ajunge întotdeauna pe
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
m-a pus la zid pentru că nu sunt isterică nu am căzut în genunchi la picioarele lui. Am să-i arăt eu lui. Îi voi spune că o să-i spun adevărul copilului: nu sunt bolnavă trăiesc singură pentru că javra de taică-tău m-a lăsat baltă m-a îmbârligat după care m-a torturat ba chiar a și ridicat mâna asupra mea. Să fac o criză de nervi în fața băiatului să-mi deschid venele pe salteaua lor asta sau altceva am
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
Sud. O țară a făgăduinței care va rămîne inaccesibila visătorilor, Radu Metodistu, Poali nebunul, Sfîntu, Pipi Peii, Turi, pentru că miza lor este mai mare decît a o supune în mod vulgar, cum au făcut realiștii, "ăstialaltii, din Land, gașca lui Taica Gela": "nu asta era visul de aur care le motiva visele, ci altceva pe care nu-l știau numi. O stare greu de priceput", un impuls imaginativ care va sfîrși prin a-i transfigura pe cei implicați, îi va pune
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
frontul de Est cumnatei Louise și nepotului Georges. Epistolele completează însemnările lacunare ale memoriilor și le adaugă o notă intimă, care ne permite să trasăm o „hartă sufletească” a celui pe care soldații români, în tranșeele de la Mărășești, îl botezaseră Taica Berthelot. Adaosul este salutar, căci ne prilejuiește o evaluare din interior a stărilor de spirit prin care trece militarul francez (pe care, după ce Rusia bolșevică trădase Antanta, Ionel Brătianu îl convoca periodic, ca să primească de la acesta „doza zilnică de optimism
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
lor de la Focșani. - În 1940. - Da, în 1940. - Cu ce mergeați în țară? - Cu trenul, nu cu mașina. Pe vremea aceea, nu se mergea cu mașini, nu se circula cu mașini. Erau trenurile foarte bune. Erau și vagon-lit și vagon-restaurant. Taică-miu avea o mare plăcere să stea la vagon-restaurant, nu-i plăcea să stea în compartiment. Și mi-aduc aminte o scenă foarte drăguță. Tata era un om foarte elegant. Și unde apărea, era înalt, subțire, frumos, provoca un fel
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
ei s-au stabilit la Cluj. Hop-hop la Cluj, cu tata! Am fost ... - ... cam în toată țara. - Da. Cam în toată țara! În Muntenia n-am prea fost. În Oltenia am fost în stațiuni: Govora, Olănești, Călimănești, toate stațiunile. Dar taică-meu pentru Ardeal avea o mare dragoste. Zicea: noi am câștigat Ardealul! Elvira și cu mine suferim îngrozitor pentru tata, săracul, el a murit aproape la 90 de ani. Și în vremea comuniștilor el nu a ieșit din subsol. A
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
casă au intrat oameni de mare calitate, în afară de faptul că ei au fost colegi, de pildă Nae Ionescu. Însă tata nu-l iubea, pentru că spunea: "Nae are o doză de fățărnicie în el, pe care eu nu i-o suport". Taică-miu era foarte direct. Și pe urmă Nae și-a lăsat nevasta cu cei doi băieți, doamna Fotino, care a fost colegă și prietenă cu mama. Și despre cei doi băieți nu mai știu ce s-a întâmplat, au murit
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
lui școlară și premiul de compunere; i-a fost achitată de către casier pe dată, în bancnote și în monede de metal. Și-a vârât banii în buzunar, cu prefăcută stăpânire de sine, și a suportat ca prietenosul casier, cu care taică-su se lansase într-o discuție, să-i strângă mâna, peste tejgheaua ghișeului, și să-i ureze o carieră strălucită în viitor. Îl irita vorbăria celor doi și abia se stăpânea să nu plece. Dar casierul încă nu se îndura
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
mult sau mai puțin celebre din cărți este întortocheată, precum mintea unui intelectual care a trecut prin textualism: "niște cărți pe rafturi închipuim noi în bloc:/ fetele lăutarului din fanfara fostului Combinat/ de fire și fibre sintetice sunt sigur ŤApolodorť: taica/ plecat în Italia câștigă bine cu goarna lui uriașă, iar ele/ visează casa promisă (cu baie mare și balcon)/ ca pinguinul sus-zis Labradorul; Iedera, copila peltică/ de asistentă, e ŤMicul prințť; ea cade-n șpagat sub bătător,/ să ne uimească
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
o fotografie a d-nei Tamara Bânzar și versuri, pe care ar dori să le vadă tipărite, ca să le cunoască și alți cititori. Îndeplinindu-i dorința, așteptăm scrieri originale cu imagini din părțile Nisporenilor. OȘTEANUL ȘI DRAPELUL De demult, de tine taica Îmi spunea mereu povești Ca de steaua cea mai mândră A oștirii românești. Și, pe cât mi-a duc aminte Pomenind numele tău, Se-nchina precum se-nchină Un creștin la Dumnezeu. Îmi spunea că în altarul Patriei nu-i alt
Curierul „Ginta latină” by Tamara Bânzar () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2320]