2,444 matches
-
amândoi) devant les domestiques. Sunt momente când totul îmi pare pierdut și nu mai sper la nici cea mai mică înțelegere. În automobil m-am străduit a-mi ascunde, din discreție, starea de spirit în fața celor doi, ce își arătau tandrețea reciprocă, tachinându-se ; din câte am auzit, ils ont toujours été raisonnablement heureux en ménage, încât spectacolul lor îmi trezea tot felul de impulsiuni usturătoare. Dintr-odată am fost conștient că ceea ce resimțeam era pur și simplu invidia cu care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o știam exact ce înseamnă. Brusc, mi-am amintit o neplăcută întâmplare a primei mele tinereți, când doar prea marea inocență mă împinsese într-un alcov devenit faimos în Bucureștiul acelui timp. Ani în șir mi-am refuzat amintirea penibilelor tandreți, a grațiilor veștejite ce nu reușeau să mă inspire și a semiadulterului silnic ce a întinat stima morală și intelectuală pe care o purtam soțului ei. Mă înspăimânta teribil gândul că urâtul fapt ar fi devenit public. În schimb (o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care, pentru că a trăit o viață atât de grea, nu se plânge și nu se înduioșează niciodată de soarta ei. Departe de orice urmă de pesimism, autoarea ne face să împărtășim existența Vicăi într-un permanent amestec de umor și tandrețe. Totuși, bătrânețea și moartea vor învinge vocea sa plină de farmec. Dimineață pierdută se încheie cu un splendid monolog al Vicăi. Gabrielle Napoli, „O Dimineață pierdută pentru o epocă regăsită“, La Quinzaine Littéraire, 15 decembrie 2005
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
crescut eu. RÎde, mă Îmbrățișează stîngaci, așa cum o face de obicei, un gest Între pupat pe obraji și strîns În brațe și strîns mîna În același timp. E un moment, circumstanțele speciale (fiul e acum ostaș) cer un pic de tandrețe. — Măcar e nouă, adaug eu. Uniforma, zic. Se dă În spate și mă admiră cu ochiul lui estetic, dar nu prea are ce. — Îți ies pantalonii din bocanci. Parcă-s mai mici ca ăia pe care-i aveai data trecută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să recunoaștem, se pricepea să-și plece capul. Nu-l contrazicea nicicând. Iar el îi spunea că se simte liniștit alături de ea și că, în sfârșit, cunoaște repaosul. Discutau cu ușurință vrute și nevrute. Lui George nu-i plăceau expresiile obișnuite de tandrețe. Subiectele profunde sau sentimentale erau și ele izgonite. Conversația lor avea o notă ușuratică și dură totodată. Diane învăță un limbaj nou, un nou gen de persiflare care constituia modul lor obișnuit de a comunica. Și învățând-o ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iar ei o evitau. Nu se gândea să fugă, ar fi fost cu neputință să dispară, era prea periculos și prea costisitor. Și apoi, nici nu voia, își închinase întreaga viață lui George, în mod nechibzuit, stupid, dar cu aceeași tandrețe și cu același devotament ca și cum i-ar fi fost soț. Un grup de militante pentru Libertatea Femeii din Burkestown o abordaseră și o încunoștiințaseră că oricând ar avea nevoie de ajutor o vor „sprijini“, o vor adăposti - parcă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fel, să-l „înfrângă“; și poate că în dragostea ei exista și un asemenea element. Stella începuse să simtă că ea era mai puternică și George nu putea tolera așa ceva. Răspunsul lui a fost violența. Menajul lor nu cunoscuse limbajul tandreței. Și totuși, George își admira și, într-un anumit fel, își prețuia soția, iar iubirea Stellei era iubire adevărată, o dăruire absolută, leală, iubirea unei femei realiste, inteligente, capabile de abnegație. Stella era una dintre puținele femei lipsite de sentimentalisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deranjat prea tare. Se întinsese în pat, râzând ușurel. Iar în zilele următoare, în care nu s-a făcut nici o referire la „noaptea aceea“, Tom nu s-a simțit deloc trist. Era mânat de un entuziasm difuz, un fel de tandrețe fluidă, care îl făcea să se simtă bine fizic și îi sporea veselia lui naturală. Astăzi (ziua în care primise scrisoarea lui John Robert), Emma era în mod special țâfnos și sensibil, dar fără să facă vreo aluzie la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a se pomeni brusc atras de un copil. Într-adevăr, John Robert a fost extrem de surprins când a constatat că, aflat față-n față cu nepoata lui, încerca emoții de o natură cu totul nouă. Ce anume era? Interes, tandrețe, afecțiune Orice-ar fi fost, își ținu sentimentul în strictă rezervă, numai pentru el. Își hotărâse cu multă vreme în urmă „tiparul de viață“, și experiențele de până atunci, îndeosebi relațiile odioase cu fiica lui, îi confirmaseră din plin justețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bețivi adunați pe trotuar cântau încetișor. Tom se simțea amețit, sau mai curând beat. Anthea îi luă mâna și își simți ochii inundați de lacrimi. Îl iubea pătimaș pe Joey Tanner, care nu răspundea dragostei ei, și îl iubea cu tandrețe pe Tom McCaffrey, dar ca pe un prieten, ca pe un frate. Drumul care ducea de la Omul Verde spre pasajul de nivel și apoi, traversând calea ferată, spre islaz, trecea prin fața camerei mobilate a lui Hector, unde poposiră acesta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a relațiilor cu profesorul său. Când George recunoscuse caligrafia lui John Robert pe plic, sperase, în primul moment, că scrisoarea va conține ceva, nu știa exact ce, pe măsura dorințelor lui, un cuvânt bun, un gest de umor sau de tandrețe, orice, chiar și reproșurile i-ar fi putut hrăni și încălzi inima, sau l-ar fi putut chiar vindeca (orice o fi însemnând această noțiune). Brutalitatea misivei pe care o ținuse între degetele lui tremurânde îl șocase profund. Ingeniozitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
continuare, măritată cu tine. — De ce? — Știi de ce? Pentru că te iubesc. Pentru că mă gândesc... că ceea ce ne leagă... e ceva absolut. — Absolut, ce cuvânt! Totdeauna ai fost o absolutistă. Tu vorbești de iubire, tu care n-ai în tine pic de tandrețe, de blândețe, de iertare! — Încerc toate aceste simțăminte, dar tu le ucizi mijloacele de a se exprima, felul în care aș dori să le exprim, tu respingi limbajul meu... Întotdeauna e vina mea. Nu. — Nu mi-ai iertat niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
purtată pe aripile romanței. Desigur că moartea lui Rozanov a sudat și legătura dintre ei, prin preocuparea și afecțiunea nutrită, respectiv, față de Tom și Hattie. Au devenit (și prevăd că vor rămâne) prieteni foarte buni și fiecare dintre ei aduce tandrețe, bucurie și înțelepciune în viața celuilalt. Contrar așteptărilor lui Emma, Pearl se înțelege de minune cu mama lui, și amândouă discută la nesfârșit despre el. Pearl a fost convinsă (și aici îmi arog și eu un merit) că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
colegul meu de cameră filozoful nu se ferea de mine14. Dar pe Anatol, mi-am dat seama numaidecât, nu-l prea interesa piesa lui Ion Schipor. L-am văzut deodată întinzând o mână către fața lui15, cu o expresie de tandrețe 16, după care mâna i s-a înălțat mai sus, către păr, mângâindu-i-l de vreo două ori, fără măcar a se preface că vrea să i-l netezească, sau ceva, ci pur și simplu cu drag. Mi-am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poemului, în care invocarea filofteiei constituie pretext pentru meditație, pe teme eterne care traversează sensibilitatea artistului, subordonate lui fugit irreparabile tempus. Volumul lui N. Prelipceanu cuprinde o poezie fără artificialitate, în care se poate observa, dincolo de tonul ironic de suprafață, tandrețea privirii cu care e urmărită viața imediată, lentă sau contorsionată, cu aluviunile, dar și cu zonele ei senine. Totodată, nelipsite, de obicei, într-o antologie, elementele de artă poetică exprimă aici ideea gratuității poeziei: în cele din urmă va trebui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
produce niște fructe foarte parfumate și folositoare oamenilor. Spunând aceste cuvinte, copilul și-a mutat palma pe altă floare, mângâind-o și vorbindu- i. Apoi pe alta, pe alta și încă pe alta, fără să bănuiască măcar că gestul lui de tandrețe însemna o mare descoperire. Abia în anul următor, când același copil, admirând lianele de vanilie, care se cățărau pe trunchiul unui tânăr palmier, a băgat de seamă că în locul unor flori, căzute prin iarbă, ieșiseră niște micuțe gogoloaie, ușor prelungite
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
am încotro! Asta-i viața!”... După un timp, a întins mâna după sprijin. ― Hai să mergem... dragul meu drag. I-am oferit brațul. Când cu tremur de neputință s-a văzut în picioare, s-a lipit de mine chiar cu tandrețe, după cum mi s-a părut... Călcam în ritmul pasului său șovăielnic, însoțit din când în când de câte un icnet de durere... Când am ajuns în portița ce da în grădina chiliei bătrânului, ne-am oprit. Privirile noastre ținteau același
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
viața autorului se „toarnă” și se mărturisește în paginile cărții. Dar autorul este poet. Intercalarea prozei cu versuri, unele din ele create în timpurile retrospectivei, sporește valoarea povestirii. Poeziile sunt de o rară gingășie ce deconspiră o adâncă și inefabilă tandrețe pentru eroina „Jurnalului.” Tandrețe atât de puternică la vremea ei și din care a încolțit și a rodit romanul (biografic aș zice). Textul îmi confirmă bănuiala: „Tu, cealaltă, adevărată, ai rămas imprimată în mine, în casă, în lucruri, în cărți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
și se mărturisește în paginile cărții. Dar autorul este poet. Intercalarea prozei cu versuri, unele din ele create în timpurile retrospectivei, sporește valoarea povestirii. Poeziile sunt de o rară gingășie ce deconspiră o adâncă și inefabilă tandrețe pentru eroina „Jurnalului.” Tandrețe atât de puternică la vremea ei și din care a încolțit și a rodit romanul (biografic aș zice). Textul îmi confirmă bănuiala: „Tu, cealaltă, adevărată, ai rămas imprimată în mine, în casă, în lucruri, în cărți, în cuvinte care mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
a văzut lipsită de această posibilitate; ― ea n-a răspuns glumei sau grosolăniei unui frizer; ceea ce a strigat în ea a fost disperarea care o sufoca; ― un om într-o asemenea situație este la fel de aproape de moarte și de nevoia de tandrețe, de înțelegere; e în stare atunci să cerșească un semn de care în condiții obișnuite se poate lipsi; și, când nici cerșindu-l nu-l poate obține, urlă ca un animal; prin acest urlet, omul face o ultimă încercare de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încremenit în propria ta tăcere, în propria ta frică de moarte. Dar Eleonora m-a contrazis: ― Lucrurile pe care le-am dorit eu, profesore, nu le-am putut obține niciodată cerîndu-le sau luptîndu-mă pentru ele. Cum poți să lupți pentru tandrețe? Sau pentru duioșie? Cel mult poți să le aștepți. Așa că eu sânt învățată să aștept. Cred că asta fac de când mă știu. Aștept. Aici nu fac decât să aștept altfel. Să aștept altundeva decât în camera mea, lângă telefonul meu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dacă-ți aduci aminte ce ți-am zis într-o zi, că singurul lucru pe care l-am dorit de la viață a fost ceva ce nu se poate obține prin luptă. Poate că m-am înșelat. Poate că și pentru tandrețe trebuie să luptăm. Însă eu am așteptat mereu. Oriunde am fost. Am așteptat într-o cabină de ștrand și pe urmă am așteptat la fel peste tot. Aici în gară n-am făcut decât ceea ce am făcut toată viața. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu fie aceeași și dacă destinul ne-a aruncat în aceeași gară pustie înseamnă că nici destinul nu e bun judecător. Eu am așteptat deoarece am crezut că nu era nici de datoria mea, nici șansa mea să lupt pentru tandrețe,, dar dumneata ce-ai făcut? Ți-ai făcut o teorie despre mangustele imperfecte. Și ai uitat un lucru important. Că această mangustă imperfectă se luptă uneori cu sine însăși. Ea își privește continuu umbra și face din umbra ei o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ești destul de obosit, trebuie să te odihnești, a insistat ea. ― Dacă vrei, treci dincolo în dormitor și culcă-te. Doar n-ai să-mi ții de urât toată noaptea. Ne solicitam unul pe altul, cu atenții și menajamente, arătin-du-ne o tandrețe cât se poate de exagerată. S-a apucat să-mi facă patul și n-am reușit s-o împiedic. La rîndu-mi stăruiam să ia o pijama nouă (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) și alte nimicuri ridicole
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În loc să se ducă departe de lume, într-o peșteră, el s-a vârât într-un butoi, așezat în aglomerație, de unde putea auzi discuțiile celorlalți. Ce înseamnă asta dacă nu că în orice mizantropie trebuie să mai rămână o fărâmă de tandrețe? Altminteri, suntem pierduți. Iată, domnilor, de ce vă voi spune, la un moment dat, că Parthenonul nu e o problemă a celor vechi. Din punctul meu de vedere, în lumea anticilor găsești ceea ce cauți și, în primul rând, ceea ce îți e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]