1,695 matches
-
renunța și atunci te vei duce în dreptul ferestrei și te vei uita înăuntru, (pentru că ar trebui să fii cu mult mai curajos decât de simți în stare) și computerul din camera ei va fi singura sursă de lumină, iluminând un teanc de hârtii, pachetele de Marlboro pe care le fumează, lampa de campanie de lângă salteaua de pe podea, preșul indian și scaunul vechi de piele și CD-urile răsfirate lângă un casetofon antic și grafica înrămată semnată Diane Arbus și măsuța Chippendale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era imaculată. Era în cea mai impecabilă stare în care o văzusem vreodată. Nimic nu se găsea unde nu trebuia. Patul era făcut. Nici un articol de îmbrăcăminte pe jos. Carcasele jocurilor video și DVD-urile și revistele erau așezate în teancuri uniforme. Peisajul marțian al mochetei fusese recent aspirat. Nu existau pahare de plastic goale aliniate deasupra mini-frigiderului. Biroul era desăvârșit. Pernele de pe canapeaua de piele n-aveau nici o adâncitură în ele. Numai suprafețe curate. Camera mirosea a furnir și lămâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
avea și sprijinul cumnatului meu Schweitzer-Cumpăna, care-l apreciază. Ai cules ceva la Dolheștii-Mici? Aștept cu plăcere revederea. Până atunci Vă urez, familiei și matale, sănătate. Cu toată prietenia, V. Tempeanu P.S. Iartă-mi stilul cam... telegrafic. Am găsit un teanc mare de corespondență sosită În lipsa mea, la care Încă n-am răspuns. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”21 oct. 1971”> Stimate și iubite domnule Dimitriu, Mulțumiri vii pentru rândurile matale, care Îmi aduc unele vești plăcute. Mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră zburătoare, foarte pitorească. Pilotul, înveșmântat după tipic - scurtă de piele neagră, chipiu cu clape și ochelari de meseriaș, seamănă cu un liliac -, aruncă teancuri de manifeste celor de jos, pentru a întreține, am impresia, alături de ecranele televizoarelor (o inadvertență tehnologică lipsită de importanță), atmosfera de show ironic, de platou de filmare de la începutul secolului al XX-lea („ciudat amestec de Tarkovski și Fellini”, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și nervos deși după gesturi și cuvinte nu pare. Vorbind despre el, ofițerii spuneau că întrebările lui la examenele de inspecții au rămas memorabile. Întreabă toate regulamentele organice, toate decisiile ministeriale învechite și pentru aceasta are la îndemâna sa un întreg teanc de monitoare legate, la care ofițerii cu toții privesc ca la niște grozave instrumente de tortură. În teancul acela se găsește până și publicația de la 1862 Monitorul Oastii dial oficial, și căpitanii ori sublocotenenții, luându-l în mână și răsfoindu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la examenele de inspecții au rămas memorabile. Întreabă toate regulamentele organice, toate decisiile ministeriale învechite și pentru aceasta are la îndemâna sa un întreg teanc de monitoare legate, la care ofițerii cu toții privesc ca la niște grozave instrumente de tortură. În teancul acela se găsește până și publicația de la 1862 Monitorul Oastii dial oficial, și căpitanii ori sublocotenenții, luându-l în mână și răsfoindu-l, au aceiași căscare de ochi și mirare adâncă, pe care ar avea-o în fața mumiilor egiptene. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
statutul marital este gestul vânzării calului. Colindele de tip III, 72, Cal amenințat cu vânzarea, descriu pregătirile de nuntă ce se vor face după înstrăinarea calului: „Eu oi să te vânz/ Pe care de grâu/ Și pe buți de vin,/ Teancuri de postav,/ Postav roșior,/ Eu o să mă însor” (Coconi-Ilfov). Animalele totemice deveneau ele înseși nunta și casa noului cuplu, pe când ajutorul năzdrăvan, esențial pentru flăcău, reprezintă o simplă „marfă” a cărei vânzare procură cele necesare nunții. Nerecunoștința flăcăului are de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
externe, unde imixtiunea agramată a "tovarășei" era malignă. Nu pot afirma că m-am bucurat vreodată de atenția sau simpatia ministrului. Poate n-am meritat-o. Când a venit în vizită oficială la Moscova, ianuarie 1979, mi-a dat un teanc de tăieturi din presa franceză și engleză și mi-a cerut să le pun în dosare pe o tematică, după gândirea mea de atunci, bine aleasă; ca ministru, cred că știa și cum munceam și cum redactam, era la curent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
schimbase brusc de parcă trăisem cele două luni într-o altă lume, întreaga misiune forfotea de muncă. Ambasadorul, care cu o zi înainte mă avertizase că întrerupem orele matinale de limbă spaniolă, mă chemase la orele 8,00 să-mi dea teancul de lucrări care urmau să fie predate curierilor, cu indicația să mai arunc o privire critică și eventual să fac ultimele retușuri; șoferul și colegul Oprișan plecaseră de o oră la aeroport să îi preia pe cei doi curieri; femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
când eu sosisem; cei doi tehnicieni plecaseră, cu o zi înainte, într-un oraș spre nord la o bază de asistență tehnică ARO. Aveam impresia că mă aflam în altă ambasadă, în altă țară, în alt oraș. Mi-am luat teancul de lucrări și m-am așezat la lucru. După mai bine de o oră, nu schimbasem nici măcar o virgulă, cum nu aveam secretară, lucrările ni le dactilografiam singuri, sau cu sprijinul cifrorului. Mă întrebam cu malițiozitate dacă șeful misiunii citise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
traseele obișnuite, să devină zgomotoși după orele 9,00, când trec de inelul Mihai Bravu-Ștefan cel Mare. În minister, pe la orele 10, era o liniște suspectă, probabil unor diplomați începuse să le sosească perioada de vacanță, altora li se aglomerau teancurile de solicitări să informeze despre starea de spirit a conducerii țării, a populației Bucureștilor, convocată la miting, mulți cred că se organizau pentru o participare mascată la manifestarea din Piața Palatului, pentru a fi martori direcți la posibile evenimente de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe ușă: - Vreo cinci. Morton a scăpat un gest de exasperare. - Nu mai e timp. La unu trebuie să fiu la tribunal. Bagă-i pe toți. Toți ceilalți au intrat și s-au Înșirat În fața biroului. Morton a răsfoit un teanc de hîrtii. S-a uitat spre McCarthy și s-a-ntors spre un agent tînăr, tuns periuță. - Ai ceva despre el? a-ntrebat. Agentul a clătinat din cap și a zîmbit. Și-a ridicat un picior, - Vezi picioru’ ăsta? i-a zis el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
niște coca. - Intră, am zis. Am deschis ușa. Casa era-ntunecată și avea un aer Închis. Haine, cărți, ziare, farfurii murdare și pahare erau Împrăștiate pe scaune și pe mese și pe podeaua murdară. Am dat la o parte un teanc de reviste de pe o canapea jerpelită. - Stai jos, am zis. Ai marfa la tine? - Mda, am pitit-o. Și-a desfăcut șlițul și a scos un plic dreptunghiular de hîrtie Împachetat În stilul junky, cu un capăt băgat În celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ca și mine luase un premiu, motiv pentru care se afla aici. Ajunși înapoi la cabană i-am găsit pe ceilalți pregătindu-se să înceapă prepararea pânzelor. Cum era firesc, ne-am alăturat grupului. Pânzele prindeau conturul șasiului, așezate în teanc una peste alta, așteptau nuanțele culorilor ce urmau să le umple suprafețele. Din bucătărie venea un miros plăcut de mâncare, semn că ora mesei se apropia. Pânzele erau terminate, ne-am luat fiecare câte două de căciulă ducându-le în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri în dreapta ei: povestiri, memorii, romane. Ce se vor fi făcut, ce va fi cu ele? Nu știu. Pe o carte a ei, dăruită cândva, citesc aceste rânduri: „...cu amintiri frumoase din viața care a trecut și care trece atât de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ino culată patima, pasiunea „vicioasă“ pentru cititul revistelor, de care nu mai am nici o șansă să mă dezbăr. Cum s-a întâmplat? Îmi amintesc foarte bine. Aveam opt sau nouă ani când tatăl meu mi-a pus în brațe un teanc de cărți cu povești și o revistă al cărei titlu era Universul copiilor. Cu siguranță că mai există, printre oamenii din leatul meu sau mai vârstnici, foști cititori ai acestei publicații, scoase înainte de război și un timp după, de N.
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
poate trece mai cu folos". 172 Se face referire la o povestire populară în versuri din secolul al XV-lea, Geta și Birria. Amphitryon, care s-a întors de la studii de filosofie din Atena, îi dă servitorului sau Getaun mare teanc de cărți să le care. Într-un pasaj umoristic, Geta, cocoșat de cărți, încearcă să-l convingă pe un al doilea servitor, Birria, să le care pentru el. John M. Najemy, Between Friends: Discourses of Power and Deșire în the
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
of 1513-1515 [Între prieteni: discursuri ale puterii și dorinței în scrisorile lui Machiavelli din perioada 1513-1515], Princeton, Princeton University Press, 1993, pp. 225-30, sugerează că Machiavelli consideră că el este similar lui Geta, Vettori lui Birria, si The Prince [Principele] teancului de cărți. 173 Această pare în contradicție cu frază "Până acum...", care este situată cu câteva rânduri mai sus. Ridolfi a propus să schimbe cu "noiembrie", cănd migrațiile de păsări prin Toscana se apropie de sfârșit. Gaeta arată că greșeală
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
bucăți și eu însumi aș fi rupt-o de fugă pentru a nu mai călca în "Junimea". Dar, se vede că mi-a fost scris să fiu autor fără voie. Cu multă sfială și după mult îndemn, scosei, în sfârșit, teancul de hârtie din buzunar și îl pusei pe masă. Atunci deodată se auzi în sală glasul lui Pogor: Să ascultăm Sfânta Evanghelie a lui Neculai cetire. Apoi un al doilea glas din fundul sălei răspunse pe nas: Să luăm aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în palmă un sul de bancnote. Cu fereală, nu cumva să vadă colegii mei. Să nu se simtă discriminați. Am pipăit folmotocul pe drumul dintre mâna părintelui și buzunarul pantalonilor. Și mi-am zis că m-am scos. Era un teanc de bancnote serios. Am mulțumit, așa cum face un chelner care ia un bacșiș gras, și, cum am ieșit din curtea bisericii, am numărat captura. Erau zece bancnote de zece mii de lei. Zece bancnote nou-nouțe. O frumusețe de bancnote. Și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ani, până ce primim un semn de Sus, ca să știm, Doamne, iartă-mă, de care parte-i păcatul!“ Chitanțe de demult Bătrânul domn Arvinte, fost inspector financiar în învățământ, a găsit într-o cutie de pantofi pusă bine sub pat un teanc gros de chitanțe. În prima clipă, s-a gândit c-or fi scrisori de dragoste. Din cauza panglicii, desigur. Într-un fel, chiar chitanțe de dragoste erau. Zeci de note de plată de la restaurantele unde-și ducea iubitele când era tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai putea-o spune. Din mici indicii... Din indis creții... Din presupuneri, ce făceau legătura... Din mărtu risiri... Da, chiar din mărturisiri. Într-o zi, în timpul anchetei, i se puse în față lui Mihai una din scrisorile care provenea din teancul de scrisori ce se aflaseră la Dinu și pe care, în ciuda rugăminților sale, Dinu nu le distrusese. Dinu nu distrusese scrisorile! Nu distrusese scrisorile! și Mihai a fost nevoit să recunoască... Numai că în scri soarea aceea erau pomenite prin
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aveai de trebăluit pe-afară, iar tata era beat-cuc, zile în șir, neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și pantalonii lui. În felul acesta, proaspăt alăturate, hainele trebuiau să-mpiedice ca el să-și bea și mințile, și căsnicia. Cuvintele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
magazin libanez din cartierul internațional de lângă ONU. Înlocuiesc un vânzător bolnav. Tot ce am de făcut este să dau dimineața cu aspiratorul în magazin, să schimb apa florilor din niște vase de porțelan chinezesc și să am grijă să ca teancurile de covoare asiatice (Afganistan, Iran, Turcia) să păstreze o perpendicularitate perfectă după ce sunt "răsfoite" de clienți (verbul este nepotrivit, dar descrie ce fac cumpărătorii cu covoarele al căror preț variază între o mie și douăzeci de mii de franci elvețieni
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ora prânzului (pauza de masă) și după ora 17.00 (terminarea programului). În restul timpului, proprietarii libanezi (îmbrăcați mereu în cămăși albe, impecabile, ce le pun în evidență pântecele proemint, par a fi niște porumbei voiajori gigantici) stau lungiți pe teancurile de covoare și lasă muzica orientală lascivă să le picure în cap din difuzoarele ascunse în tavanul fals de rigips. Obosit să nu fac nimic, am luat o carte cu mine și am început să citesc și eu întins pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]