2,085 matches
-
Televiziunile prezente în zonă „monitorizează” adesea acel loc, tocmai din cauza incidentelor care se produc, fără a mai vorbi de faptul că toată mulțimea ce vine de la metrou este obligată să folosească trecerea de pietoni din apropiere. Odată ajuns acasă, am telefonat de mai multe ori, de-a lungul mai multor zile, la numărul afișat pe banner. Nu a răspuns nimeni, niciodată. Doar un ton lung, de fax. Ar fi fost impor tant să aflu cui aparținea de fapt ideea de a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să-l imprim, voiam de fapt să aflu cum arătau pelerinajele anilor 1996-2000 ; un bărbat de circa 35 de ani, din spatele nostru, ne ascultă cu atenție. Aveam să aflu mai târziu că este din Bacău, la un moment dat a telefonat cuiva pentru a spune că va fi acolo în jurul orei 22, „merge repede, nu se așteaptă mult”. Poartă o barbă rară, neagră, este îmbrăcat sărăcuț, cu un pardesiu lung, cu stofa rară, se simte că este ușor tulburat. La un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai multe „niveluri de agregare” într-un astfel de rând. Primul nivel l-aș putea califica drept „activ”, sunt pelerinii deja angrenați în rând, aflați între gardurile de metal ale Jandarmeriei. Sunt în mișcare, discută între ei, citesc acatiste, uneori telefonează pentru a-și transmite impresiile sau pur și simplu pentru a anunța o prezență. Al doilea nivel este cel „pasiv”, format din cei care stau pe margine și nu doresc sau nu au „curajul” de a asuma timpii de așteptare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nici dacă-l pregătea în casă nu ieșea așa bun. Ce-i drept, mulțimea de cozonaci ambalați în stivă era impresionantă. După ce umplu o dubă cu pachete albastre cu Moș Crăciun, le spun că „pot să plec”, că mi-a telefonat prietenul etc. Sunt rugat să iau două pachete (ceea ce am și făcut), mi se mulțumește, ne dorim unii altora „să ne revedem sănătoși” la Suceava de Sânziene etc. După ora 11.00. Slujba, rândul, atmosfera. Întâlnirea cu S.P., sociolog. Întâmplare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Dan: se legau de noi, ne băgau la jandarmerie și ne băteau acolo. Odată mi-a dat jos steaua - pe care o purtam și zicea că n-am steaua și am avut noroc de acest prefect Volbură Năsturaș. I-a telefonat că a prins doi evrei care au furat lemne. Și i-a spus: „Nu, eu le-am dat voie”. Au fost și oameni cumsecade. Acolo, la prefectură, fiind lângă popotă, ne mai dădeau bucătarii, era unu’ din Constanța, nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și pe maică-mea, și m-am dus și eu cu soră-mea să o consulte... Ne primește, o consultă, zice: „Îmi pare rău, dar nu e de domeniul meu. Dar duceți-vă la doctorul X”. Ne ducem, el probabil telefonase, noi nici nu știam că se poate telefona - ne-am dus, era foarte multă lume, nu știu ce, noi eram Îmbrăcați, marcați, se știa cam cine suntem, iar când am ajuns acolo imediat am fost invitați În cabinet la el, a consultat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și eu cu soră-mea să o consulte... Ne primește, o consultă, zice: „Îmi pare rău, dar nu e de domeniul meu. Dar duceți-vă la doctorul X”. Ne ducem, el probabil telefonase, noi nici nu știam că se poate telefona - ne-am dus, era foarte multă lume, nu știu ce, noi eram Îmbrăcați, marcați, se știa cam cine suntem, iar când am ajuns acolo imediat am fost invitați În cabinet la el, a consultat-o și zice: „Vrem să avem și o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
activitate febrilă pentru a grăbi deschiderea Secției. De aceea așteptăm ca o salvare fotocopiile de la București. Din promisiunile Doamnei Olteanu, de La Laboratorul Foto, am înțeles că s-ar putea termina într-o săptămână. Înainte de-a pleca din București, am telefonat Doamnei Lovinescu 140. Urmează să sosească la Fălticeni cu Dl. Lala141, în primele zile ale lui aprilie. Cred că vor fi prezenți la inaugurare 142. Ne-ar face o mare bucurie să participați și Dv., de asemeni Dl. Prof. Cioculescu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
să facă deplasarea la București. I-am dat d-nei Iordache adresa Dv. și numărul de telefon. Și-a notat și câteva titluri de cărți pe care le-am copiat cu prilejul vizitei ce v-am făcut-o. Urma să vă telefoneze. Părerea mea este să scrieți Institutului Pedagogic (acum Institutul de Învățământ Superior) și să începeți dialogul. N-ar strica să și telefonați, amintind doamnei Iordache de mine. Poate că au nevoie de liste mai complete cu cărțile pe care sunteți
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
fi vizitată de numeroși turiști, precum și de localnicii dornici de frumos. La numeroasele achiziții făcute, s-au adăugat mai de mult și operele Dv., pentru care vă mulțumim încă odată, pe această cale. Pe când mă aflam în București, v-am telefonat, cu rugămintea de a ne dona câteva numere din revista „Zori de zi”, pe care ați editat-o la Fălticeni, în perioada studiilor la Liceul „Nicu Gane”. Deoarece într-una din camerele Muzeului vom expune titluri de periodice apărute în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
orice caz, țin la dispoziție orice act din palmaresul meu pe care, dacă viu acolo, îl voi da în întregime Galeriei. Dacă ai fost la tov. Mureșeanu 338 mai poți trece odată și arată-i tot ce am lăsat. Am telefonat la Prof. Mircea Pienescu 339 și doamna mi-a promis că te pune în legătură cu familia Millo; Doamna Millo 340 este însă grav bolnavă. Aștept! Deasemeni, am luat legătură cu doamna Breazu 341, care mi-a comunicat că tot fondul Breazu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și relief” - bazat pe principiul perceperii spațiale în vederea monoculară - în speranța că voi putea realiza un prototip care să dovedească justețea gândirii noastre. Sunt bucuros că veți veni în mai la București și ne vom putea revedea. Eu vă rog telefonați-mi (594374) încă din prima zi pentru a putea aranja o întâlnire mai pe îndelete. Rog transmiteți Doamnei Dimitriu, din partea mea și a soției mele toată simpatia și numai bine. Cu aceleași sentimente și urări de reușită pentru mai departe
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
articolele pe teme social-politice, au apărut la rubrica „Puncte de vedere”, așa cum este normal și firesc, autorul fiind responsabil de conținutul celor scrise, și nu redacția ziarului. Treptat s-a format un cerc de cititori dintre care unii mi-au telefonat, m-au felicitat și m-au încurajat (îi mulțumesc aici doamnei profesoare Viorica Lavric din Gura Humorului și familiei Elena și Constantin Lazarovici din Suceava), alții, între care domnul profesor universitar Ioan Ciupercă, de la Universitatea „Al. I. Cuza” - Facultatea de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de sloganurile comuniste și de amenințări. Probabil cineva a informat Bucureștiul despre această activitate a noastră, căci într-o sâmbătă ne-am pomenit cu un inspector care ne-a luat prin surprindere. De obicei băieții noștri de la grefa închisorii ne telefonau la primăria comunei și, fiind preveniți, ne pregăteam din timp. Dar atunci, din 80 de oameni câți eram la acea dată în colonie, erau prezenți 40-50. Ceilalți erau plecați în călătorii montane. Inspectorul a parcat în parcul castelului; văzând un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vreau să aibă femeile prilej de bârfă. Apoi a tăcut. După-amiaza respira cu greu și am întrebat-o dacă nu vrea să meargă la spital. A dat din cap, uitându-se cu compătimire, ca și cum eu eram cel în suferință. Am telefonat la Ploiești și Tatiana a venit cu nepotul Bogdan, cu mașina, și au dus-o la Spitalul județean, la Urgențe. Înainte de a se urca în mașină și-a luat rămas bun de la toate vecinele: Nu ne mai vedem aici... Era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
timp, doamna Catinca încerca cu disperare să obțină legătura telefonică cu cabinetul Mareșalului Antonescu. I-a fost imposibil să obțină legătura cu cabinetul primului ministru. După cutremur, legăturile telefonice erau răzlețe și funcționau prost. Doamna Catinca a încercat să-i telefoneze fiului ei Mircea, a reușit în cele din urmă să obțină legătura și i-a spus ce se întîmplase. Dacă Mircea Iorga era sigur că "nici un fir de păr de pe capul tatei nu va fi clintit din loc", acum era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
urmă să obțină legătura și i-a spus ce se întîmplase. Dacă Mircea Iorga era sigur că "nici un fir de păr de pe capul tatei nu va fi clintit din loc", acum era prea tîrziu s-o dovedească. Mircea Iorga a telefonat la cabinetul lui Antonescu, dar acesta nu era acolo. A vorbit cu aghiotantul lui Antonescu, colonelul Elefterescu, care l-a sfătuit să-i telefoneze generalului Petrovicescu, ministrul de Interne (un simpatizant al Legiunii). Mircea i-a urmat prompt sfatul, dar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nu va fi clintit din loc", acum era prea tîrziu s-o dovedească. Mircea Iorga a telefonat la cabinetul lui Antonescu, dar acesta nu era acolo. A vorbit cu aghiotantul lui Antonescu, colonelul Elefterescu, care l-a sfătuit să-i telefoneze generalului Petrovicescu, ministrul de Interne (un simpatizant al Legiunii). Mircea i-a urmat prompt sfatul, dar fără nici un rezultat. A obținut în cele din urmă legătura cu colonelul C. Rioșeanu de la Ministerul de Interne (un oficial pro-Antonescu), dușman al anarhiei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Pe urmă am vrut să plec cu tine cu taxiul și, pe neașteptate, ai invitat-o și pe Nell Pickering să ne însoțească. (Probabil că ai și uitat.) De atunci nu ai mai comunicat cu mine. Nu mi-ai mai telefonat, nu mi-ai scris un rând, deși știai bine că aș fi fost nebună de fericire să primesc o veste de la tine. Nici măcar nu-mi cunoști adresa, a trebuit să-mi trimiți scrisoarea prin bunăvoința agentului meu. Toate astea sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prea tare. Te rog să mă înțelegi. Și dă-mi voie să te văd cât mai curând, am atâtea lucruri să-ți spun! Să vin eu la tine, sau vii tu la Londra? Ce mult aș dori să-ți pot telefona. (Tu nu mă suna, din cauza lui Gilbert.) Apropo, i-am spus lui Gilbert că-ți scriu, pentru că m-a întrebat, și mi-a cerut să te invit să iei masa cu noi lunea viitoare, dacă te vei afla la Londra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în spațiile deschise de la Capul Shruff. Am fost în stare să mă concentrez; și, pe Dumnezeul meu, există destule lucruri asupra cărora trebuie să mă concentrez, în seara asta voi lua trenul și mă voi întoarce acasă. (Acasă? Acasă.) Am telefonat taximetristului din sat să mă aștepte la gară. Acum șed la o masă șubredă, lângă o fereastră pe care mi se arată creștetul penat al unui platan verde, foarte prietenos, și dincolo de frunzele lui în ritmică legănare, un talmeș-balmeș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
poza unei gâște de mare? Lasă poate că ți-o arăt altă dată. Păcat că nu ești mâine în oraș, am putea merge la Lord’s. Luptătorul cu care îți încerci puterile e într-o condiție excelentă. E timpul să telefonez după taxi. Uite, ia câțiva din biscuiții ăștia, știu că-ți plac, mătușa Marian obișnuia întotdeauna să mi-i vâre prin buzunare când plecam de la voi. După ce James a chemat taxiul, am întrebat: — Cine era bătrânul pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu un calm înnebunitor: — Îmi pare foarte rău, dar mașina nu e aici. E la garajul de la hotelul Raven, avea o defecțiune la motor. — Și când se întoarce? întrebă Titus. — Nu știu, sper că destul de curând. — Am putea să le telefonăm. Nu avem telefon. Hartley se porni să strige: — Trebuie să plec, trebuie să plec, trebuie să plec, dacă fug, aș putea ajunge încă la timp ca să... Am să fug eu în locul tău, se oferi Titus. — Ai să stai aici, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adauge ceva la spusele ferme, am simțit o nouă barieră înălțându-se între noi. Până atunci, găsisem că e dificil să stabilesc o comunicare cu ea. Acum îmi dădeam seama cât de apropiați fusesem. Planul era următorul: Peregrine îi va telefona din sat lui Ben, spunându-i că domnul Arrowby și prietenii săi i-o vor aduce înapoi pe „Mary“. Oare Ben o să răspundă: „Duce-ți-vă dracului cu toții, nu mai am nevoie acum de ea!“? Nu. Foarte improbabil. Orice ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eu. — Ai venit și tu o dată. Cred că-mi aduc aminte de prilejul acela... — Lizzie și-a amintit de mine numai pentru faptul că sunt vărul tău. Mai târziu, după ce ai părăsit-o și se simțea extrem de nefericită, mi-a telefonat ca să mă întrebe dacă-ți cunosc adresa din Japonia - asta s-a întâmplat pe când lucrai la Tokyo. — Voiam să-ți scriu, interveni Lizzie cu o voce gâtuită, simțeam că trebuie să-ți scriu. A fost ideea mea, și eu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]