3,283 matches
-
Armand Lévy, Felice Orsini, Édouard Laboulaye. SCRIERI: Colecțiune de poezii scrise în esiliu, București, 1858; Catehism român și creștin, București, 1872; România și Mihai Viteazul, București, 1875. Traduceri: Armand Lévy, Împăratul Napoleon III și Principatele Române, București, 1859; Felice Orsini, Temnițele austriace în Italia, București, 1861; Édouard Laboulaye, Parisul în America, București, 1864. Repere bibliografice: George Potra, Un pașoptist uitat: Grigore Serrurie (1821-1893), în Studia et acta Musei Nicolae Bălcescu, Bălcești pe Topolog, 1970-1971, 537-578; Mircea Anghelescu, Literatura română și Orientul
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
tragediei cinice sau a farsei atroce. În centru se află analiza sistemelor politice opresive și a figurii tiranului, de unde și articularea parabolelor în jurul topoilor închiderii. Metaforele recluziunii forțate antrenează o întreagă ambianță a claustrofobiei: de la obsesia spațiului și timpului închis (temniță, buncăr, noapte) până la predilecția pentru destinele demențial întoarse asupra lor însele sau retezate prin eliminarea noțiunii de liber arbitru. Îngerul slut și Don Juan apocalipticul, reprezentative pentru imaginarul lui S., sunt parabole despre malignitatea dictatorului, ingenioasă fiind decriptarea cauzalităților psihologice
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
2.VII.1978, Honolulu, SUA), poeta, prozatoare și eseista. Tatăl, Constantin (Dinu) Simian, avocat, membru marcant al Partidului Național Țărănesc, a murit în închisoarea de la Sighet, iar mama, Constantă Simian, a cunoscut, de asemenea, ca și alți membri ai familiei, temnițele comuniste. S.-B. face la București școală primară la Notre Dame de Sion, studiile secundare la Institutul Moteanu și Facultatea de Farmacie, absolvita în 1943. Târziu, pește mai bine de două decenii, frecventează cursuri la Faculté des Lettres et Sciences
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
iubiri dezamăgite, ca în Arcul lui Cupidon (1932), sau luminată de perspectivele împlinirii, precum în culegerea de sonete A doua primăvară (1940). În exil și-a reunit poemele ultimilor ani în trei culegeri care nu s-au publicat: Strigăt de temniță, Omul fără țară și Pădurea de pe Rin. În Omul fără țară, bunăoară, sunt cuprinse poezii din anii 1945-1946, pătrunse de o profundă nostalgie a plaiurilor natale și de condamnare a ororilor războiului. Reînfiriparea vieții între ruine, frumusețea naturii eterne și
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
sau mai puțin spumoasă, fără exigențe artistice speciale: Omul zilei (1930), Duduca Sevastița (1939), Timon II (1941). Ar mai fi elaborat piesele de teatru Eva, Apostolul, (1933), Întâlnirea cu norocul (1938), Văduva tristă (1942), Aceeași femeie (1943), Soarele răsare-n temniță (1945), Grișa (1945) Odiseu și Penelopa (1947), Doamna cea tirană (1949) ș.a. Domeniile în care S.-G. s-a impus ca o prestigioasă personalitate sunt însă germanistica și literatura comparată. El a înfățișat cititorilor români diverse aspecte ale literaturii germane
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
și condamnat la amenzi substanțiale sau la închisoare. Din 21 noiembrie 1886 Slavici nu mai este indicat ca director, dar el conduce în continuare ziarul până la 14 iunie 1888, când trebuie să plece la Vác pentru a executa anul de temniță la care fusese condamnat în urma unui răsunător proces de presă judecat la Cluj. În timpul absenței sale, dar și după reîntoarcerea din iulie 1889, T. este condusă de Septimiu Albini, care nu modifică, în linii generale, orientarea gazetei. Deosebiri esențiale vor
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
și medierea intelectuală, însă această dualitate nu se desfășoară neapărat ca o scindare, ci mai degrabă ca o alternanță. De altfel, stilurile și tematicile celor doi precursori rămân separate și ușor recognoscibile. Pe de o parte, strigătul, lumina, somnul, panismul, temnița corporală și regresia arhaizant-maternă: „Mângâie-mi inima cu degetele izvorând/ O, tu născut din strigătul prea plin!// Lumina ta îmi suge durerea/ Cu iarba se smulge din somn// Trupul meu lepădându-și/ Suferința/ Și raze-mi curg prin pori cântând
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
grup redacțional. Cartea, promovată intens în anii 1950-1953, a suportat în scurt timp o avalanșă de critici dure. Subiectul îl constituie viața deținuților comuniști în închisorile perioadei interbelice. Scris în spiritul realismului socialist, romanul compune tezist chipuri, destine, atmosfera din temniță etc. Prolific, V. a mai produs texte în care evenimentul istoric apare falsificat și mai evident (Ioan din Marghita) sau a căror importanță literară este nulă. De observat ar fi doar aria tematică diversă: viața evreiască în romanul Aviva, fiica
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
Și-a plecat cu noaptea și cu vântul / Și-a pornit spre vămile din cer, / Strecurându-se hoțește printre drugii groși de fier? // Cine e acuma duh / Și plutește liber în văzduh, / Ca o vrabie, ca un porumb / Slobozit din temnița de plumb?” (A mai căzut o stea...). Z. publică și câteva povestiri, precum și romanul istoric Vulturii Pindului (2002), în care zugrăvește un episod al conflictelor uneori sângeroase dintre aromânii și grecii din Macedonia la începutul secolului trecut, reconstituire a atmosferei
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
Barbu Slătineanu, la audițiile muzicale de la seratele lui Apostol Apostolide, la reuniunile ținute la Alexandru Mironescu, Dinu Pillat și la alți intelectuali, considerate clandestine de autoritățile timpului. Arestat în noaptea de 4/5 august 1958, condamnat la cinci ani de temniță grea, scriitorul va suporta urmările unei detenții severe la Jilava și Aiud. Eliberat la 2 mai 1962, grav bolnav, se va stinge după un an. Postumitatea lui V. produce revelația unei opere profunde, creată în decursul a aproape unui deceniu
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
încrederea lui de totdeauna. Ce știm cu toții ne e de ajuns ca să înțelegem cât de totală i-a fost victoria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morții. Pentru că știm cum a murit! Iar ultimul lui mesagiu din temniță, adresat fiecăruia dintre noi, a fost acesta: „Să nu ne răzbunați!” MIRCEA ELIADE Între limitele generației sale, printre care a numărat destui prieteni (Mircea Eliade, Constantin Noica, Petru Comarnescu etc.), Mircea Vulcănescu rămâne o figură mai curând nelămurită, în ciuda simpatiei
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e temnița. Puneți lacăte bune fiarelor»./ Odată-poate cu înfriguratele zori vom sângera/ Și spânzurătorile ne vor ridica la cer”. Cântăreț al propriului martiriu, S. a încercat, în ciclul Antirăzboinice, să dea accent liric și unor notații inspirate de tragedia umanității. Pe alocuri
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
visător „ciumat” (altfel spus, un spirit nonconformist), de care se îndrăgostește împărăteasa. Ea își ucide soțul și se mărită cu Manuel, căruia îi dă și coroana imperială. Oripilată, după aceea, de ideile lui pacifiste, îl detronează și îl aruncă în temniță. În fine, autobiograficul alimentează cam toate prozele scurte ale lui S., reunite sub titlul unei narațiuni, Fata fără lună, și evocând anii războiului. Un fragment de nedisimulată autobiografie romanțată, înscrisă în intervalul 1938-1944, dă substanța volumului Zeii prind șoareci. Substantivele
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
suspiciune, fiind fiu de inginer și având rude apropiate printre moșierii din județul Iași. Vin cu această precizare pentru că felul de a privi evenimentele ce au urmat depinde de experiența personală a fiecăruia. Cineva care a îndurat ani grei de temniță tinde în mod firesc să nege orice progres în perioada comunismului. Dimpotrivă, cine a ajuns în învățământul superior numai în baza criteriilor sociale și politice va manifesta multă indulgență și va prezenta totul într-o lumină pozitivă. Situația mea socială
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și libertate în cântecul popular (1988), consacrat haiducului și haiduciei, este în bună măsură didactic și sociologizant. Având o memorie prodigioasă, fostul deținut politic P. și-a notat și a inclus în antologia Poezia în cătușe (1995) versuri scrise în temniță de Radu Gyr, Ion Omescu, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic, Eugen Luca, Vasile Pânzaru, Dumitru Arvat ș.a. În antologie au intrat și o serie de poezii cuprinse în volumul din 1982 al lui Zahu Pană, Poezii din închisori. SCRIERI: Atlasul complex
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
din anii studenției de sociologia lui Georg Simmel, promotor al „filosofiei vieții”, P. își dedică întreaga tinerețe aprofundării, interpretării într-o perspectivă personală și nuanțării metafizice a ideilor existențialiste. Fără a construi un sistem - de altfel existențialismul neagă din principiu „temnițele” oricărui sistem -, el e printre puținii filosofi, nu numai români, care încearcă să își fundamenteze afirmațiile pornind de la rădăcinile cele mai îndepărtate ale curentului: coboară până la Socrate, Apostolul Pavel, Sf. Augustin, Blaise Pascal (L’Actualité de Pascal, 1937), Nietzsche. În
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
austriac Heissler), a fost clucer de arie între 1692 și 1696. Spirit neliniștit și inamic al Cantacuzinilor și al lui Brâncoveanu prin tradiții de familie, ia parte în 1700 la o uneltire contra voievodului și poposește pentru scurt timp în temniță. Sub Brâncoveanu nu va mai deține decât demnități mărunte (ispravnic pentru haraciul din județul Vâlcea în 1701, ispravnic al Ocnelor Mari de la Râmnic în 1703, mare vornic de Târgoviște în 1712), în stare, toate, să îl nemulțumească și să îi
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
noastre: cine își pierde viața o va câștiga: cine crede că o câștigă, o va pierde. Remus a câștigat-o”. SCRIERI: Testamentul din morgă, pref. Eugen Ionescu, München, 1981. Repere bibliografice: George Ciorănescu, Testamentul din morgă al unui supraviețuitor al temnițelor comuniste, „Apoziția” (München), 1982-1985, 8-9; Remus Radina, O mărturie, JL, 1994, 17-20; Popa, Ist. lit., II, 1041-1042; Manolescu, Enciclopedia, 584-585. M.P.-C.
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
care personajul se autodestăinuie. E un fel de proză autenticistă, pe care autorul o practică intuitiv. Între textele detenției se află și cele consacrate suferinței și umilințelor trăite de fețele bisericești: Sânge pe râul Doamnei (1992), Caidul. Nuvelele adolescenței în temnițele comuniste (1992), Martiriul Bisericii Ortodoxe Române (1994), Preoți în cătușe (1997, în colaborare cu Irineu Slătineanu). Stăruința în relevarea prigoanei împotriva preoților nu este întâmplătoare. Înfățișând torturile săvârșite de torționarii atei din închisorile comuniste, R. sugerează asemănarea cu torturarea martirilor
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
1983; Ultima nădejde, București, 1983; Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru, Iași, 1985; Mozart. Șapte zile pentru nemurire, București, 1987; Pe bulevard în jos..., București, 1990; O vizită la regele Mihai I, București, 1990; Caidul. Nuvelele adolescenței în temnițele comuniste, București,1992; Sânge pe râul Doamnei, București, 1992; Casa lacrimilor neplânse. Martor al acuzării în procesul „reeducatorilor”, București, 1993; Dactilografele și revoluția, București, 1993; „Rugul aprins”. Duhovnicii ortodoxiei, sub lespezi, în gherlele comuniste, București, 1993; Codrul scufundat, București, 1994
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
cuvânt înainte Teodosie Snagoveanul, București, 1995; Un viitor călugăr greco-catolic din preajma „Rugului aprins” (în colaborare cu Pericle Martinescu și Justin Paven), București, 1996; Preoți în cătușe (în colaborare cu Irineu Slătineanu), pref. Vasile Andru, București, 1997; Morții noștri vii din temniță, cuvânt înainte Irineu Slătineanu, București, 1997; Antim Ivireanul - învățător, scriitor, personaj, cuvânt înainte Irineu Slătineanu, București, 1997; „Rugul aprins” de la mănăstirea Antim la Aiud, pref. Vasile Andru, București, 1998; Patru eseuri despre Mircea Eliade, București, 1998; Istoria literaturii române de
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
Aventuri” aproximative, I-III, București, 1984-1987; Cerbul din oglindă, București, 1984; Cei trei veseli năpârstoci, București, 1984; Expediția „Nisetrul 2”, București, 1987; Oameni de bună credință, București, 1989; 4 ostrogoți, unu’mare și trei mici, București, 1992. Traduceri: Jack London, Temnița profesorului, București, 1943; N.A. Thomas, A venit o corabie în port, Craiova, 1943; Erskine Caldwell, Povestiri despre albi și negri, București, 1948 (în colaborare cu Pena Zabunov); E. Cearușin, Motanul Epifan, București, 1949; Vladimir Iurezanski, Omul învinge, București, 1949 (în
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
Goga cu acest prilej. Colaborează scriitori din gruparea revistei „Gândirea” sau simpatizanți ai acesteia și alți autori cu orientare tradiționalistă. Semnează proză Gib I. Mihăescu, Dragoș Protopopescu, versuri - Nichifor Crainic (Rugă de toamnă), Ion Sân-Giorgiu, I. U. Soricu, Radu Gyr (Temniță cu doină), Ana Niculescu-Codreanu, iar articole - Toma Vlădescu (Poezia lui Nichifor Crainic), N. Crevedia, Alex. Topliceanu, A. C. Cuza, Mihail Polihroniade (Omagiu lui Nichifor Crainic), E. C. Decusară, Dan Botta. C.A.
NAŢIUNEA POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
în manieră postmodernă, ceremonialuri lirice fanteziste din insignifiante întâmplări cotidiene. SCRIERI: Șarpele mă recunoaște, Chișinău, 1992; Cartea rece, Chișinău, 1996; Godot eliberatorul, Chișinău, 1998; Un viitor obosit, Timișoara, 1999; Proiectul unei tragedii, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Emilian Galaicu-Păun, Evadarea din temnița în formă de femeie, VTRA, 1996, 9; Mihai Cimpoi, O carte rece?, „Flux”, 1996, 18 octombrie; Ioana Cistelecan, Irina Nechit și/sau Insomnia, F, 1996, 11-12; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 244; Sorin Alexandrescu, O nouă poezie românească în Basarabia, „Sud-Est
NECHIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288393_a_289722]
-
roman scris între 1980 și 1982, citit la Europa Liberă în lunile aprilie și mai 1989 și tipărit în 1996. Cartea urmărește, în peste patruzeci de episoade, modul cum mizeria, deopotrivă materială și morală, pusese stăpânire pe o Românie devenită temnița unui popor. Terorizați de spaimă, umiliți la tot pasul de „băieții cu ochi albaștri”, îngroziți de amenințătoarea umbră a „Piticului”, oamenii nu mai luptă în nici un fel, preferând, din lașitate sau resemnare, să se supună unei cumplite „sărbători continue”. Se
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]