1,583 matches
-
maestrului Mâță. Orchestrele de zece inși funcționau cu dificultăți. După o lună de repetat și repetat și repetat, profitul fiecăruia valora cît un abonament de tramvai. Mai acompania (în felul lui subtil, plus harul de-a citi alla prima vista) tenori sau violoniști străini, trecînzi prin dulcele tîrg. Mai dădea concerte de cameră, în din ce în ce mai rarele saloane de melomani. Dar ce triumf, în 3 noiembrie '39, cînd Andrei Oțetea, director al Teatrului, a dat sala Naționalului pentru concertul inaugural. Dirijor: Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cânte... Mi-am pus fața În palme și am crezut că mă transform În abur, În vis... Avea un profil de neînchipuit atunci când privirea lui răspundea chemării stelelor aprinse. Îl vedeam lângă mine, un colos de frumusețe. Vocea? Ce voce... tenor, cântăreț al frumuseților din vise, nu din viață... Cânta și plângea noaptea de-afară, cânta și tremurau stelele de dorul lor nemărturisit, cânta și amuțea zgomotul roților, pentru că trenul plutea prin văzduh, cânta și iubea... Dumnezeule, cum știa să iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trombon. Micile inadvertente de articulare sesizabile pe alocuri devin explicabile prin eternele probleme pe care le au instrumentiștii noștri în procurarea unor "obiecte ale muncii" performanțe: trompetistul cântă pe un instrument împrumutat, iar colegul său avea de transpus în registru tenor o partitură concepută pentru trombon alto (această variantă a instrumentului fiind de negăsit într-un centru muzical de importanță Clujului!). Oricum ar sta lucrurile, cei doi tineri soliști au reușit să impună ascultătorilor splendoarea timbrala proiectată de Leopold Mozart în
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
contemporanul nostru. La rândul lor, soliștii își intonează convingător partiturile, desi libretul imaginat de Abbot Giambattista Varesco implică evenimente mitologizante și personaje împovărate de griji, deloc asemănătoare celor studențești. Spectacolul s-a jucat în două distribuții; în rolul principal apar tenorii Marius Brenciu și Marius Budoiu, secondați de solista Viktăria Vizin în travesti (Idamante, fiul lui Idomeneo), sopranele Ramona Eremia și Tatiana Lisnic (Ilia, prințesa din Troia), Andrada Roșu/Anastasia Buruiana (Electra, fiica lui Agamemnon), baritonii Gh. Petean/Vasile Dinea (Arbaces
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
de peste o jumătate de secol. La vârsta de șaptezeci de ani, Andrei, devenit Andrew încă din copilărie, când a fost dat în grija unchiului său, Rudolf, simte că doar scrisul îi poate ușura înțelegerea unui trecut parțial inaccesibil. Unchiul Rudolf, tenor bogat și faimos locuind la Londra, îi ascunde lui Andrei adevărul despre moartea părinților săi, oferindu-i atenția și grija cuvenite unui fiu. Legătura dintre nepot și unchi evoluează spre zone emoționale complexe, culminând cu un moment erotic suspendat de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vizuale. Cărțile cu Apolodor sunt, în această colaborare de excepție, nu doar literatură pentru copii, ci artă adevărată. Prima Carte cu Apolodor, cea mai reușită literar, este poemul epic al aventurilor unui pinguin de la Circul din Târgul Moșilor, din București. Tenor admirabil la cor, "grăsuț, curat, atrăgător,/ în fracul lui strălucitor", bun prieten cu animalele antropomorfizate ale menajeriei circului, Apolodor nu are în comun cu suprarealismul decât orientarea artistică fermă a creatorului său. Naum a scris o poveste construită pe o
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
zor:/ -Aș vrea să plec la București...". Invocată strict pentru o clipă, interpretarea lui Vladimir Jankélévitch asupra nostalgiei arată că suferința întoarcerii dispare atunci când eroul revine în "gradul zero al nostalgiei", în locul ce-i potolește dorința căutării, în adevăratul acasă. Tenorul Apolodor nu-și găsește rostul printre aisberguri si pinguini, ci acolo unde este unic și apreciat pentru arta sa, așa că ajunge, după o călătorie neconsemnată în "manuscris", din nou în Târgul Moșilor, apoi se mută la Circul de Stat. Cetățean
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
același an la Editions MeMo, a fost realizată de Sébastien Reichmann. Povestea lui Apolodor, trecută prin filtrele talentului neconvențional al Adei Milea, a devenit un album muzical ce transpune aventura într-o formulă la fel de vie și autentică precum eroul pinguin tenor. Prilejuit de căutarea unui limbaj universal al artelor, de obsesia noului, dar și de nevoia descoperirii sensurilor esențiale ale lumii, interesul avangardelor pentru copilărie, și, implicit, pentru primitivismul reprezentărilor din universul infantil, a oferit șansa unei întâlniri la care au
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
tot? Max Linder, comicul seducător, mereu zîmbitor, nu sfîrșește automutilîndu-se în timpul unei crize de demență, la o vîrstă încă tînără? Sau colegii Stan (Laurel) și Oliver Hardy, Leonard, prințul operetei, răpus de boală la nu mai 42 de ani, marele tenor Traian Grozăvescu, împușcat de soția sa la numai 27 de ani, pe peronul gării din Viena, Soare Z. Soare, mare om de teatru al perioadei interbelice, ucis de hitleriști în timp ce se plimba cu mașina lui decapotabilă, Ștefan Ciubotărașu mort în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nevastă-mea că ascultă Europa liberă și că-și face moațe din Scînteia?! Ce mai vrei? Gh. P. doi: Lasă tu turnătoriile astea de catifea..., vinovățiile astea de operetă...! Gh. P. unu: Da tu nu mi-ai cîntat ca un tenor liric, și inocent, aria cu fiul în America și cocoșeii de aur? Gh. P. doi: Tocmai de aia. Spune ce ascunzi în sufletul ăla care-ți duhnește a canal, a rușine... (îl apucă de gît) Gh. P. unu: Ești nebun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un mic comentariu, mai mult pentru «punerea în situație a ascultătorilor». Cînd citește, G. Bacovia își clatină, din cînd în cînd, genunchii. La rugămintea mea a citit Furtună (în codrii Baciului) (corect: Bacăului - n. m.). Are o voce mică, între tenor și bariton, plăcut timbrată, deși seamănă cu vocea lui Șerban Cioculescu, mai ales datorită pronunțării și-urilor labial, șuierate, din cauza lipsei dinților. Ne-a citit și din poemele sale în proză (Cubul negru și alte cîteva fragmente) comentîndu-le cu poantări
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mort, p.63]. 233 Baroana Sandorf în L'Argent își înșeală amantul cu Saccard. Sidonie își înșeală nu doar soțul, dar și amantul: "Elle le rendait fou positivement. Elle le trompait, îl en était sûr, elle le trompait avec le tenor toulousien, ce Cazabon dit Cazaboni" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.225]. Contele Muffat este doar "amantul oficial" într-o suită de alti amanți netitulari: "l'homme qui, donnant le plus, était l'amant officiel.... Îl se maintenait en
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la problematica presantă a României, de gratuitate ludică (fără a exclude însă campaniile vitriolante de „demascare”). Radicalismul multor luări de poziție este, pe de altă parte, tipic culturilor afectate de perioade lungi de izolare și suspendare a exercițiului gândirii libere: „tenorii” aflați în competiție tind să adopte adesea cauze extreme, în care se angajează până la resentiment, ca veritabili Weltanschauungskrieger. Pentru a da numai patru exemple: controversele în jurul „Generației ’27”, în țară și în străinătate; gâlceava în jurul „grupurilor de presiune” („cu pivotul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai jos) Interesant este că poetul reține, în interogatoriul pe care i-l ia Ghiță Brusan la 12 iunie 1889 ca să-i dovedească juridic incapacitatea mintală, că l-a lovit la cap Petrea Poenaru. Se știa despre acesta că este tenor, deci un artist dramatic, dar D. Cosmănescu afirmă că era profesor sau director de liceu în Craiova. Identitatea lui trebuie stabilită, însă sursele de care dispunem nu ne dau indiciile necesare. Harietta Eminescu, sora poetului, scrie la fel: „Atâta vă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
circula încă o versiune orală asemănătoare, provenită de la o sursă demnă de încredere (un nepot al doctorului Șuțu), care relata unui distins poet de-al nostru (în viață) că Eminescu ar fi fost lovit cu o scândură în cap de tenorul Petrea Poenaru, că acesta i-a „spart țeasta” omorându-l aproape pe loc, n-am crede. Nepotul doctorului Șuțu a explicat și motivele (lesne de înțeles) pentru care versiunea oficială n-a consemnat evenimentele așa cum s-au petrecut. Mai știm
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care mica chestiune Eminescu devenise o oază forțată de liniște aproape paradisiacă. 6. Și totuși, trebuie să mai spunem câteva cuvinte despre acest „alt bolnav d’acolo, unu’ furios, care a fost director sau profesor de liceu la Craiova”, sau „tenor”, „artist” cum zic alți biografi. Numele lui întreg apare, aproape în mod ostentativ, doar la Eminescu însuși, în interogatoriul luat la 12 iunie 1889 - probabil după prima lovitură, cea cu piatra din praștie - de către judecătorul Brusan în prezența lui Titu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și cu participarea extraordinară a marelui pianist Valentin Gheoghiu, un dar neprețuit: iubirea și prețuirea lor necondiționată. Modest și sprinten, octogenarul sărbătorit a îndreptat la final spre tinerii artiști ovațiile și aplauzele furtunoase izbucnite vulcanic la acutele formidabile ale tânărului tenor Teodor Ilincăi interpretând celebra Nessun Dorma de Puccini. Ei, da, a fost un Vincero de poveste. 12 martie 2010 Știu din experiența tristă a familiei mele că o provocare copleșitoare a celor rămași în viață după dispariția prematură a cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
său nume (Gerardo Murillo), nici despre Carmen Mondragón, alias Nahui Ollín, cea mai frumoasă femeie din Mexic, care Îi fusese amantă până când, mai mult sau mai puțin, Îl lăsase pentru un căpitan din marina comercială, cu nume și aer de tenor italian, pe numele lui Eugenio Agacino. Când l-a descoperit pe doctorul Atl, Faulques ignora toate acestea, dar a stat foarte liniștit În fața tabloului, contemplând cu sufletul la gură, Înspăimântat, trunchiul de piramidă al vulcanului, licărul roșiatic al lavei care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu mai puțin iritante, nu ne îndoim, pentru psihologia festivistă, propagandistică și birocratică dominantă, încă, din păcate, în cultura oficială. Cultura română are nevoie, în primul rând, de un alt tip de organizator, de un alt gen de manager. Cu tenori, baritoni, bași, actori, lipsiți total de experiența cărții, scrisului, editării și difuzării sale nu se poate realiza nici un progres. Și nici chiar prin poeți și scriitori în general, numiți în posturi de administratori culturali pe criterii pur politice. Aceștia sunt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din Libia, forțînd mîna președintelui Sarkozy, care apoi i-a stîrnit pe ceilalți parteneri din coaliția internațională!) Și unii și alții ambiționează să lase o urmă adîncă în istoria evoluției unui spirit aparte. Acest fenomen îi pasionează în continuare pe tenorii politici și culturali francezi, care nu se mulțumesc să scrie, ci și reflectează asupra motivelor și tradițiilor istorice care explică această complicitate între intelligentsia și oamenii de Stat, de n-ar fi să cităm decît două volume François Hourmant, François
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Pe 10 decembrie 1967, a avut loc un seism puternic, cu o magnitudine de 6,4, care a transformat în ruine orașul din apropiere (Koyna Nagar), ucigând peste 200.000 de oameni. * în timpul cutremurului din 1906, din San Francisco, renumitul tenor de operă Enrico Caruso alerga pe stradă cu un prosop în jurul gâtului, ținând în mână un portret cu autograful lui Teddy Roosevelt! * Vechii greci considerau că zeul Poseidon era “vinovat” de producerea cutremurelor: când se supăra, se scutura zdravăn, zgâlțâind
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
era calculat astfel încât, raportat la volumul total al fiecărei săli, unui spectator să-i revină „4 metri cubi de aer, necesar respirației”. În ultima decadă interbelică, între actorii ce au încântat privirea, dar și auzul băcăuanilor amintim aici pe marele tenor Richard Tauber, în ecranizarea „Drumul spre glorie” (1931), Ivan Petrovici, în filme precum „Cartierul latin” (1931), „Victoria și al ei husar” (1932) și „Orlow” (1933), Stan Laurel și Oliver Hardy, în comediile „Auleu, nevastă-mea” (1931), „Stan și Bran se
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Carnera. Membrele Societății Materna au arborat deliciosul costum al doicelor diplomate, (...) iar doamnele de la Asociația Culturală a Femeilor Evree în costume orientale. D-l Poldy Filderman se fălea cu un costum de muncitor, d-l avocat Grimberg în costum de tenor, iar d-l Herman Kisler în șef de gară. D-l Mărgărit în Platon, d-l avocat Klein în amorez, d-l Bistrițeanu în spadasin, (...) au făcut deliciile Purimului”. O lectură sumară a presei interbelice locale ne edifică asupra existenței
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
XIX-lea. Fratele lui, Neculai Brăescu, numit Neculache Brăescu, a fost multă vreme primar al Burdusacilor, iar unul dintre fiii acestuia și al Măriucăi Spiridon, numit Nicolae N. Brăescu (1888-1960), văr primar al doctorului, a fost în tinerețe un admirabil tenor, elev al marelui bariton Dimitrie Popovici Bayreuth, cu studii muzicale în Italia. Numele lui este legat de începutul eforturilor de a impune creația românească de operă. Într-un concert al tenorului Nicolae Brăescu, susținut la Ateneul Român la 4 februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
primar al doctorului, a fost în tinerețe un admirabil tenor, elev al marelui bariton Dimitrie Popovici Bayreuth, cu studii muzicale în Italia. Numele lui este legat de începutul eforturilor de a impune creația românească de operă. Într-un concert al tenorului Nicolae Brăescu, susținut la Ateneul Român la 4 februarie 1910, l-a avut partener pe George Georgescu, pe atunci violoncelist. Retrăgându-se de timpuriu din activitatea concertistică, acest membru al familiei Brăescu, în care natura a întrunit generoasă atâtea haruri
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]