1,630 matches
-
secare" „a tăia” și "securis" „secure”, ger. "sägen" „a tăia cu fierăstrăul”, engl. "to saw". Securea de luptă a sciților se chema "sagaris"). Slavul "sjek" are același sens „a tăia”. În cazul acestei teorii, tema PIE sek- este sufixată cu terminația turcică "-li". A fost avansată ipoteza că sensul inițial care a stat la baza denumirii populației ar fi fost „tăietori de lemne” 3) Din etnonimul siculilor antici, cei care au dat numele Siciliei. au fost de două feluri: În fruntea
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
(denumire oficială: "República Bolivariana de ") este o țară situată în nordul Americii de Sud, cuprinzând terminațiile nordice ale Munților Anzi (care depășesc 5000 m), câmpia fluviului Orinoco și Podișul Guyanelor (care ajunge la 3000 m), dispuse în ordine de la nord-vest spre sud-est. Pe un afluent al râului Caroni se află cascada Angel, cea mai înaltă din
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
patologiei cerebelului și, în special, în vastul câmp de studiu anatomic și clinic al mezencefalului, hipotalamusului și talamusului. Ultima perioadă a vieții și-a dedicat-o redactării tratatului de "Morfopatologie a Sistemului Nervos" (1957) și atlasului privind "Aspectele morfologice ale terminațiilor nervoase viscerale", apărut în 1958 și sintetizând un număr de peste 20 de lucrări originale în acest domeniu, apărute în ultimii șapte ani ai vieții sale. Ca un omagiu postum, Academia Română a editat în anul 1959, în colaborare cu editura ""Masson
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
roade rădăcinile. În ziua de Ragnarok arborele se va prăbuși, dar va adăposti doi oameni. Despre Yggdrasil se spune că ar fi un frasin uriaș, care adăpostește cele 9 lumi: Fiecare din cele 9 lumi are în componența numelui său terminația "-heim" ("casă", "tărâm", "lume") sau "-gard" ("curte", "pământ", "moșie"). Câteva cercetări au dovedit că înainte toate cele 9 lumi erau numite "heimr", Midgard-ul se numea la început "Mannheim", iar Asgard-ul "Godheim". Cosmologia mitologiei nordice implică de asemenea o puternică trăsătură
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
invoațiile primordiale din proto-germanică se numără verbele la prezent preterite, un set special de verbe a căror timp prezent seamănă cu timpul trecut al altor verbe și care este originea a mare parte dintre verbele modale din limba engleză; o terminație de trecut (pentru așa-zisele "verbe slabe", marcate cu "-ed" în engleză) care apare în diverse forme ca /d/ or /t/, probabil derivate de la verbul "to do" (a face); și alte două seturi separate de terminații adjectivale, la origine corespunzătoare
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
din limba engleză; o terminație de trecut (pentru așa-zisele "verbe slabe", marcate cu "-ed" în engleză) care apare în diverse forme ca /d/ or /t/, probabil derivate de la verbul "to do" (a face); și alte două seturi separate de terminații adjectivale, la origine corespunzătoare unor deosebiri dintre semantica indefinită ("a man" - un om, cu o combinație de terminații adjectivale și pronominale din limbile PIE) și semantica definită ("the man" - omul, cu terminații derivate din substantivele "n"-stem din limbile PIE
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
apare în diverse forme ca /d/ or /t/, probabil derivate de la verbul "to do" (a face); și alte două seturi separate de terminații adjectivale, la origine corespunzătoare unor deosebiri dintre semantica indefinită ("a man" - un om, cu o combinație de terminații adjectivale și pronominale din limbile PIE) și semantica definită ("the man" - omul, cu terminații derivate din substantivele "n"-stem din limbile PIE). La origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași clase de declinații ca și substantivele. Cele mai cunoscute clase
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
a face); și alte două seturi separate de terminații adjectivale, la origine corespunzătoare unor deosebiri dintre semantica indefinită ("a man" - un om, cu o combinație de terminații adjectivale și pronominale din limbile PIE) și semantica definită ("the man" - omul, cu terminații derivate din substantivele "n"-stem din limbile PIE). La origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași clase de declinații ca și substantivele. Cele mai cunoscute clase (clasele "o/ă") foloseau o combinație de terminații în "o" pentru genurile masculin și
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
semantica definită ("the man" - omul, cu terminații derivate din substantivele "n"-stem din limbile PIE). La origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași clase de declinații ca și substantivele. Cele mai cunoscute clase (clasele "o/ă") foloseau o combinație de terminații în "o" pentru genurile masculin și neutur și terminații în "ă" pentru genul feminin, însă alte clase cunoscute (cum ar fi clasele "i" și "u") au folosit terminațiile de la o singură declinație vocalică pentru toate genurile, și au existat și
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
substantivele "n"-stem din limbile PIE). La origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași clase de declinații ca și substantivele. Cele mai cunoscute clase (clasele "o/ă") foloseau o combinație de terminații în "o" pentru genurile masculin și neutur și terminații în "ă" pentru genul feminin, însă alte clase cunoscute (cum ar fi clasele "i" și "u") au folosit terminațiile de la o singură declinație vocalică pentru toate genurile, și au existat și alte clase bazate pe alte declinații. Un set relativ
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
substantivele. Cele mai cunoscute clase (clasele "o/ă") foloseau o combinație de terminații în "o" pentru genurile masculin și neutur și terminații în "ă" pentru genul feminin, însă alte clase cunoscute (cum ar fi clasele "i" și "u") au folosit terminațiile de la o singură declinație vocalică pentru toate genurile, și au existat și alte clase bazate pe alte declinații. Un set relativ diferit de terminații „pronominale” au fost folosite pentru pronume, determinanți și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
pentru genul feminin, însă alte clase cunoscute (cum ar fi clasele "i" și "u") au folosit terminațiile de la o singură declinație vocalică pentru toate genurile, și au existat și alte clase bazate pe alte declinații. Un set relativ diferit de terminații „pronominale” au fost folosite pentru pronume, determinanți și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar”) O inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
bazate pe alte declinații. Un set relativ diferit de terminații „pronominale” au fost folosite pentru pronume, determinanți și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar”) O inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit („un om”) și semanticul definit („omul”). Terminațiile adjectivelor indefinite au fost derivate dintr-o combinație de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase "o/ă" (clase terminate
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
determinanți și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar”) O inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit („un om”) și semanticul definit („omul”). Terminațiile adjectivelor indefinite au fost derivate dintr-o combinație de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase "o/ă" (clase terminate în "a/ō" în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase "i" sau "u". Adjectivele definite
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
O inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit („un om”) și semanticul definit („omul”). Terminațiile adjectivelor indefinite au fost derivate dintr-o combinație de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase "o/ă" (clase terminate în "a/ō" în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase "i" sau "u". Adjectivele definite, totuși, au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație "n
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
fost derivate dintr-o combinație de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase "o/ă" (clase terminate în "a/ō" în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase "i" sau "u". Adjectivele definite, totuși, au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație "n". La început, ambele tipuri de adjective au putut fi folosite, dar deja din timpul proto-germanicii a evoluat un model în care adjectivele definite trebuiau să fie însoțite de un determinant cu semantică definită (de
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase "o/ă" (clase terminate în "a/ō" în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase "i" sau "u". Adjectivele definite, totuși, au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație "n". La început, ambele tipuri de adjective au putut fi folosite, dar deja din timpul proto-germanicii a evoluat un model în care adjectivele definite trebuiau să fie însoțite de un determinant cu semantică definită (de exemplu, articol definit, pronume demonstrativ
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
one” sau „some”, sau neînsoțit). În secolul al XIX-lea, cele două tipuri de adjective - indefinite și definite - erau de asemenea denumite „tari” și „slabe”, denumiri care sunt încă folosite. Aceste denumiri erau bazate pe apariția celor două seturi de terminații din germana modernă. În germană, terminațiile pentru cazul distinctiv folosit odată pentru substantive aproape că a dispărut, iar asta a determinat ca încercarea de a deosebi un caz de altul să fie preluată de către determinanți și adjective. Mai mult, datorită
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
secolul al XIX-lea, cele două tipuri de adjective - indefinite și definite - erau de asemenea denumite „tari” și „slabe”, denumiri care sunt încă folosite. Aceste denumiri erau bazate pe apariția celor două seturi de terminații din germana modernă. În germană, terminațiile pentru cazul distinctiv folosit odată pentru substantive aproape că a dispărut, iar asta a determinat ca încercarea de a deosebi un caz de altul să fie preluată de către determinanți și adjective. Mai mult, datorită cunoscutul schimb de sunete, terminațiile variate
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
germană, terminațiile pentru cazul distinctiv folosit odată pentru substantive aproape că a dispărut, iar asta a determinat ca încercarea de a deosebi un caz de altul să fie preluată de către determinanți și adjective. Mai mult, datorită cunoscutul schimb de sunete, terminațiile variate ale adjectivelor definite ("n") au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații ("-e" and "-en") folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
asta a determinat ca încercarea de a deosebi un caz de altul să fie preluată de către determinanți și adjective. Mai mult, datorită cunoscutul schimb de sunete, terminațiile variate ale adjectivelor definite ("n") au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații ("-e" and "-en") folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile la plural). Terminațiile adjectivelor indefinite ("a/ō") au fost mai puțin afectate de către schimbul
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
adjectivelor definite ("n") au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații ("-e" and "-en") folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile la plural). Terminațiile adjectivelor indefinite ("a/ō") au fost mai puțin afectate de către schimbul de sunete, așadar au mai rămas șase terminații ("-, -e, -es, -er, -em, -en"), distribuite într-un așa fel încât să poată exprima categoriile flexionare cu ușurință. Următorul tabel înfățișează
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile la plural). Terminațiile adjectivelor indefinite ("a/ō") au fost mai puțin afectate de către schimbul de sunete, așadar au mai rămas șase terminații ("-, -e, -es, -er, -em, -en"), distribuite într-un așa fel încât să poată exprima categoriile flexionare cu ușurință. Următorul tabel înfățișează un substantiv tipic de tipul "a", din proto-germanică, "*fiskaz" („pește”), și dezvoltarea sa în diverse limbi literare vechi: Câțiva
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
imposibilă din punct de vedere fonetic. În acest caz, cuvântului îi este atașat un articol enclitic la forma sa rusă de plural. Elocvente pentru această situație, care apare la substantivele rusești terminate în „"-чка"”, „"-жка"” (și analog la cele cu terminația „"-ска"”, „"-шка"”, „"-вка"” printre altele) sunt exemple ca "„tapocichile”" (pantofii sport), „"bulocichile"” (chiflele), "„leajchile”" (bătătoarele), "„sosischile”" (cârnăciorii), "„slivchile”" (cremele). Vocabularul cultural și terminologia științifică sunt aliniate în schimb limbii române. În perioada sovietică, în RSS Ucraineană minoritatea românofonă a fost
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
îndepărtate, sunt singurele limbi europene moderne ce au o variabilitate de utilizare a accentului, ce poate fi numită în chip elegant, accentuare „neobișnuită”. O altă deosebire între latină și limbile romanice, cu excepția românei, este faptul că acestea și-au pierdut terminațiile cazuale ale majorității cuvintelor (excepție fac unele pronume). Româna este încă echipată cu mai multe cazuri (deși unele, cum ar fi ablativul, nu mai sunt reprezentate). De remarcat sunt cazurile substantivelor, ce se regăsesc nuanțat în limba germană (patru cazuri
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]