1,589 matches
-
iar poeziile lui sînt În număr de opt, Între care unele de două sau patru versuri. A căuta În ele un proiect spiritual, un peisaj este o exagerare. Singurul fapt ce se observă la lectură e pofta și voința de tihnă a Îndrăgostitului. Tot ceea ce scrie Nicolae pare o invitație (rugăminte) la buna orînduială a firii. El vrea să evadeze din starea de boală: „să fiu În odihnă”, liniștea fiind adevărata fericire: „să am fericire”. Puținele imagini literare sugerează o progresivă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dragoste, fii milostivă, la amară starea mea, Lasă, nu mai sta-npotrivă și blîndețea iar ți-o ia.” E mulțumit, În consecință, atunci cînd, amorezat, află o veste bună și inima Își dă În fire, revine, altfel zis, la starea de tihnă: „Tocm-așa fără-ndoială Cu firească orînduială Acum și inima mea D-o dumnezeiască știre S-au mai dat și ea În fire S-a-nceput a să-ndrepta.” Îndreptarea, Întoarcerea la orînduială firească, intrarea În normalitate - astea vrea Nicolae Văcărescu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
după-asta vine, Minuturi sfinte sărbătorim: Cerul ne face părinți să fim, Brațele noastre acum sînt pline.” Iubirea, care de regulă este un zbor, o plutire peste greaua materie, nu apare decît rar și superficial În aceste poeme ce fac elogiul tihnei casnice. Versurile: „Ți-ndreptezi zborul fără așteptare/ Și iar la postu-ți drept te oprești” nu arată o dorință de evaziune, de plutire, cum se zice, cu capul În nori. Așezat, mulțumit, Îndrăgostitul elegiac se gîndește deja la moarte: „sosească ceasul, noi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
soartei rele, a „curselor viclenești” ale vieții, amorul liniștit poate da fericire... Pentru un romantic acestea sînt niște noțiuni prea conformiste. Gr. Alexandrescu nu se sfiește Însă să se gîndească În ceasul slab al așteptării la o fericire bazată pe tihnă, la „un drum fără primejdii”... Apariția umbrei iubite pune capăt acestor gînduri burgheze. Momentul sacru a trecut. Poemul nu merge mai departe, imaginația s-a epuizat În „presimțirea” obiectului erotic. Depărtarea a fost (pentru poezie) fecundă, apropierea interzice confesiunea. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se pregătește de călătorie. Literatura este lăsată atunci deoparte, fără remușcări, pînă ce un nou val de frig, o ploaie răcoroasă, o ceață groasă Îl fugăresc, iarăși, În cămin. La adăpost de urgiile naturii, gustul pentru artă Îi revine, În tihna biroului fantezia se eliberează. Liniștea, confortul interior și timpul rău sînt cele trei condiții preliminare ale scrisului său. Fără de ele, Alecsandri nu se poate apropia de masa de lucru. N-are, cum se zice, stare. Nici o forță din interior și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-mă, deci, În camera mea de lucru la o oră nepotrivită! Ce să fac aici, așteptînd să se facă ziuă?... Să vorbesc cu tine... Hai deci să stăm puțin de vorbă.” Poetul așteaptă, dar, ora potrivită, ceea ce vrea să zică: tihna, micul confort, retragerea protectoare, căci numai În acest spațiu securizant literatura poate să se nască. „Teroarea de fenomenul boreal” (G. Călinescu) se dovedește a fi, astfel, condiția liminară a creației la Vasile Alecsandri. Inspirația nu-i creează o stare de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scăldați în floare Toate spun cu-adevărat Că „Hristos a înviat!” De Paști Primăvară, primăvara, Mieii zburda pe câmpii, Flori în soare râd pe-afară Ne vin Paști după Florii, Ouă roșii vom ciocni. Ne-om plimba-n vacanță-n tihna Haine noi vom îmbracă, Sărbători, joaca, odihnă, Si cand iarăși va suna Clopoțelul pentru școala, Cu mai multă îndrăzneala Vom porni, vom învăța. La Paști (fragment) de George Coșbuc Prin pomi e ciripit și cânt Văzduhul plin de-un roșu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
vînătoare obositoare și periculoasă, încheiată prin capturarea unei balene, cadavrul acesteia se poate desprinde de corabie în urma vreunei furtuni puternice și, plutind în derivă, poate fi recapturat de o altă balenieră care, navigînd pe o mare calmă, să remorcheze în tihnă cadavrul, fără nici un risc pentru oameni sau pentru vas. Atunci, între vînători s-ar stîrni adesea certurile cele mai aprige, dacă n-ar există niște legi, scrise sau nescrise, dar universal acceptate și aplicabile în toate cazurile. Singurul cod al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pielea! Ce plăcut și dulce e acest emolient! După ce mi-am ținut mîinile în el numai cîteva minute, am simțit că degetele mi se prefac într-un fel de țipari - parcă șerpuiau și se răsuceau în spirale! Așezat acolo, în tihnă, cu picioarele încrucișate pe punte, după munca istovitoare de la cabestan, sub cerul senin și albastru - în vreme ce corabia luneca lin, cu pînzele leneșe - îmi scăldam mîinile în materia moale și unsuroasă a acestor globule gingașe, mătăsoase, coagulate abia de-o oră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și lungul episod, de revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul alături de Măruca își afla aici, aproape de Peleșul regal (unde era primit cu venerație) ceasurile de tihnă și de imaginare. Începînd cu scara ce duce spre odăile de sus, scară al cărei cuier mai păstrează încă bastonul de drumeție al stăpînului, și terminînd cu odăițele slujnicelor, totul emană în mic aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așa cum o înțelege evul mediu creștin, se inițiază în marea taină a morții și a divinității, într-o continuă căutare de sine, între casa familiei, casa mare a creștinătății și casa Domnului, biserica. Adăpostul rămâne, paradoxal, loc al odihnei, al tihnei (când se poate), dar și locul în care, totuși, cea de-a doua condamnată de păcat (după Lucifer), femeia, e claustrată, deși delegată să organizeze viața casei. Din analiza simbolurilor medievale ale spațiului și ale timpului reiese imaginea unei altfel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
îngrădită și expansiunea sufletească însăși e tratată de orwelliana, tentaculara instanță care controlează totul ca o infracțiune. Oricînd poate fi manevrat un "grup de oameni ai muncii" care, cu o rinoceristică mînie, să osîndească abaterea de la morală și atentatul la "tihnă, echilibru, liniște". Liniștea castratoare a unei societăți ținute în chingi. El n: fată dragă, strîneg hățurile. Nu-l lăsa chiar de capul lui. E prea liber, înțelegi? Și cînd omul e prea liber, nu prea mai știe ce-i aia
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
puțin popular în Anglia decît Déroulède în Franța. Cît despre supușii țarului convocați pentru "războiul sfînt" cu mari cheltuieli de popi și de icoane, aceștia nu păreau dornici să moară pentru "măicuța Rusie". Acestă atitudine este surprinzătoare avînd în vedere tihna ce-a precedat asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand la 28 iunie și indiferența estivală a săptămînilor care au urmat. Relatînd drama de la Sarajevo în ediția din 4 iulie 1914, L'Illustration își manifestă simpatia pentru prințul austriac "căzut sub gloanțele unui exaltat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
diferite boli, să le accepte cu mulțumire și rugăciune către Dumnezeu, cu răbdare, fără cârtire, ca pe o binecuvântare cerească. Căci „calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci nimeni nu s-a suit la cer cu răsfăț (cu tihnă). Calea tihnei știm unde sfârșește, iar pe cel ce se scufundă pe sine în Dumnezeu nu-l vrea Dumnezeu să fie niciodată fără grijă. Însă el trebuie să fie cu grijă pentru adevăr. Dar și din aceasta se cunoaște că
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
să le accepte cu mulțumire și rugăciune către Dumnezeu, cu răbdare, fără cârtire, ca pe o binecuvântare cerească. Căci „calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci nimeni nu s-a suit la cer cu răsfăț (cu tihnă). Calea tihnei știm unde sfârșește, iar pe cel ce se scufundă pe sine în Dumnezeu nu-l vrea Dumnezeu să fie niciodată fără grijă. Însă el trebuie să fie cu grijă pentru adevăr. Dar și din aceasta se cunoaște că este sub
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
clar că nu mai avea mult timp de trăit. Îl întreb: <<Cum te simți?>> Se uită la mine cu o privire adâncă și senină - era țăran, simțeai în el acea pace a câmpiilor, a pădurilor, a unei vieți trăite în tihna ritmului firesc al vieții la țară - șimi spuse: În noaptea asta voi muri>>. I-am răspuns: <<Da, azi vei muri. Ți-e frică?>> <<Nu mi-e frică să mor, dar mă doare să mor cu desăvârșire singur. Dacă muream acasă
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
ei păstrau mirosul puternic de mărar și de ierburi uscate. Știa deja că viața aceasta, cu toată durerea ei, putea fi trăită, că trebuia să o străbați încet, trecând de la apusul acela de soare la mirosul pătrunzător al tulpinilor, de la tihna nemărginită a câmpiei la ciripitul unei păsări pierdute în văzduh, da, trecând de la cerul acela la reverberarea lui profundă, pe care o simțea în pieptul ei ca pe o prezență atentă și vie. Da, trebuia să observi până și căldura
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dispune de suficiente oportunități captivante. O moleșeală ne cuprinde brațele și picioarele, semn că trebuie să servim o cafea tare. Ne revenim puțin și Începem tradiționala alergătură prin numeroasele magazine și buticuri, În căutarea unor suveniruri. Alegerea o facem În tihnă, solicităm un produs, apoi Îl returnăm, privirea țintind altceva. Adevărul Îl știm și noi și vânzătorul care continuă să ne zâmbească profesional și să-și păstreze calmul. Zona cea mai solicitată de călători este cea a produselor de marochinărie și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și nisip mișună păsări care clocesc ouăle și Își cresc puii. Se estimează că circa 30.000 de păsări migrează În zona Barierei de Corali În sezonul cald. Insula beneficiază de un regim de protecție ecologică pentru a nu strica tihna și tabieturile frumoaselor zburătoare. Preferăm să Înotăm În laguna din jur, cu ape de topaz și smarald, calde și spumoase, Într-un climat tropical. Totul pare o aventură romantică á la Jules Verne sau Daniel Defoe, iar noi pentru scurt
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
omenești pe care le vezi când circuli cu mașina În orașul acesta sunt alți automobiliști care alunecă tăcuți printre copaci ca peștii Într-un acvariu. Oricât ar părea de necrezut, nu există nici o stradă pe care să poți hoinări În tihnă ca În celelalte orașe, să te bucuri de spectacolul pe care-l oferă viața și să privești vitrinele. Străzile n-au trotuare, iar rarele magazine care există sunt adevărate prăvălii de țară. Ce facem? Comandăm, firește tot ce avem nevoie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
seculari, feriți de privirile iscoditoare ale celor din jur, de părinți ce-și urmăresc atent, nu fără o anumită admirație vizibilă zbenguiala copiilor ce aleargă În voie pe covorul verde, moale și plăcut al gazonului, de adulți ce răsfoiesc În tihnă ziarele și apoi comentează aprins ultimele știri sportive ale echipelor favorite, bătrâni ce poposesc pe bănci, În spații centrale, prilej de conversație cotidiană și destindere. Domeniul Auckland este cel mai vechi și Întins spațiu verde din Auckland (1860) realizat pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de a feri sanctuarul sufletului de pătrunderea cu forța a celor din jur. Cînd ironistul provoacă mînie prin comportarea sa, aceasta poate fi urmarea împrejurării că oamenilor nu le place cînd cineva vrea să-i educe, să-i scoată din tihna în care ei se simțeau în siguranță. Mîndria lor este rănită deîndată ce descoperă că tocmai acesta era scopul recunoașterii aparente a punctului lor de vedere. Motivul mai poate fi însă și acela că oamenii nu văd cu ochi buni
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Trimite-ostași Să bată orice acru-n lanul nalt, Să mi-l aducă-aici. Ce poate artă Pentru-a-i reda pierdutele simțiri? Cine-l ajuta, să ia tot ce am. DOCTORUL: E cu putință, doamnă. Doica hrănace a naturii-i tihna, Și i-a lipsit; spre-a o chema în el, Sînt multe leacuri simple, care pot Să-nchidă ochiul chinului. CORDELIA: Slăvite leacuri, Voi, toate-ascunse forțe din pămînt, Spring with my tears! be aidant and remediate În the good man
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
roată-n flăcări, ca a' mele lacrimi Ard că de plumb topit. CORDELIA: Șir, mă cunoști? LEAR: Tu esti un duh, o știu; cînd ai murit? CORDELIA: Tot, tot departe e. DOCTORUL: Abia-i trezit; să-l mai lăsăm în tihna. LEAR: Unde am fost? Și unde sînt? E ziua? Tare-nșelat sînt. Aș muri de milă Să-l văd pe altul astfel. Nu știu ce să spun. Și n-aș jură că asta-i mîna mea; să văd; Simt acul că mă-nțeapă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
contradictorii, care rămân neexplicate și inexplicabile, cercuri neîncheiate, guri deschise pentru a rosti un ultim cuvânt neauzit. Eroii sunt veșnic apăsați. Viața e o povară, mai mult decât o bucurie, chiar și în romanele cu iz comic. Indivizii tânjesc după tihna și lipsa de griji a copilăriei, și se simt izgoniți dintr-un paradis necunoscut lecturii. Eroul Desperado suferă de o tristețe universală de sorginte lirică, din cauza căreia personajele au o aură meditativă. Orice ființă dislocată trece prin câteva experiențe capitale
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]