1,739 matches
-
o geografie a satului arhetipal. Nostalgia alpestră este cel mai adesea în legătură cu sentimentul pierderii meleagului originar al copilăriei și reluarea imaginilor în care seninătatea ascensională ficționează cu tentă edenică, transformă spațiul poetic în priveliște mitică: „În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș Izvoarele îngheață în clinchete subțiri Și caprele de munte nervoase prin poene-și Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” (Scrisoare mamei) Ambianța montană este planul unde, după cum remarca Freud, „instinctele noastre ajung să se sublimeze... unde culoarea albă se confundă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
am apreciat mai mult efortul deosebit al părinților care munceau din greu și am înțeles că meseria de țăran înseamnă artă. De primăvară până toamna părinții erau la muncile câmpului, îngrijeau animale de la care aveam asigurată hrana, iar iarna mama torcea, țesea, cosea. Tatei îi plăcea să crească porumbei, să facă roate, frânghii, opinci. Eram mândria părinților. Am funcționat ca învățătoare la Școlile Pietrărie și Păun din comuna Bârnova, iar din anul 1975, în urma unui concurs am fost trasferată la Școala
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
învățătoare. Dragi musafiri, bine ați venit, Cu mic cu mare, La clasa noastră la șezătoare Ne-am adunat aici, să lucrăm, Să povestim, să ne veselim!... Șezătoare cu voinici, fete mari și fete mici Așași petrec nopțile Descrețindu-și frunțile Torcându-și fuioarele. (fetele în cor) Busuioc cu flori, hai veniți, feciori Aici, la șezătoare, Unde-s fete mândre tare! Când vii bade-n șezătoare Nu sta la ușă-n picioare! Uită-te-n casă de-a rândul Și te-așază
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
decide o căsătorie, atunci perechea aceea va fi foarte fericită. De la Ajunul Crăciunului până la Bobotează se mătură casa de la prag spre răsărit, spre icoane, ca să vină pețitorii la casa cu fete mari. Din același motiv, în această perioadă nu se toarce. Tot în Ajun, când fata face colaci, are mare grijă să nu greșească și să iasă frumoși din cuptor; căci de vor fi frumoși și viitorul soț va fi frumos! După ce i-a copt, taie o bucată dintr-un colac
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
am apreciat mai mult efortul deosebit al părinților care munceau din greu și am înțeles că meseria de țăran înseamnă artă. De primăvară până toamna părinții erau la muncile câmpului, îngrijeau animale de la care aveam asigurată hrana, iar iarna mama torcea, țesea, cosea. Tatei îi plăcea să crească porumbei, să facă roate, frânghii, opinci. Eram mândria părinților. Am funcționat ca învățătoare la Școlile Pietrărie și Păun din comuna Bârnova, iar din anul 1975, în urma unui concurs am fost trasferată la Școala
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
învățătoare. Dragi musafiri, bine ați venit, Cu mic cu mare, La clasa noastră la șezătoare Ne-am adunat aici, să lucrăm, Să povestim, să ne veselim!... Șezătoare cu voinici, fete mari și fete mici Așași petrec nopțile Descrețindu-și frunțile Torcându-și fuioarele. (fetele în cor) Busuioc cu flori, hai veniți, feciori Aici, la șezătoare, Unde-s fete mândre tare! Când vii bade-n șezătoare Nu sta la ușă-n picioare! Uită-te-n casă de-a rândul Și te-așază
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
decide o căsătorie, atunci perechea aceea va fi foarte fericită. De la Ajunul Crăciunului până la Bobotează se mătură casa de la prag spre răsărit, spre icoane, ca să vină pețitorii la casa cu fete mari. Din același motiv, în această perioadă nu se toarce. Tot în Ajun, când fata face colaci, are mare grijă să nu greșească și să iasă frumoși din cuptor; căci de vor fi frumoși și viitorul soț va fi frumos! După ce i-a copt, taie o bucată dintr-un colac
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
adică combinarea unor materii anorganice în materie organică. A crește turme este o schimbare de formă. Cu planta produsă se hrănește animalul și astfel aceleași elemente anorganice se prefac, prin schimbare de formă, în lapte, în lînă, în carne. A toarce este o schimbare de formă. Lîna brută se-ntinde-n fire, apoi se țese și așa mai departe. Vin acum schimbările de loc. Drumuri de fier, canaluri, poduri, trăsuri, hamali, sacagii, birjari nu înaintează decît schimbări de loc. Schimbările de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
împăratului...” El începe nu numai să scrie versuri pentru ei, în limba lor, dar îi laudă pentru corecta înțelegere a cuvântului prieten/prietenie, cuvânt care ”înduioșează până și sufletele cruzilor geți”. Tot de la el aflăm și despre îndeletnicirile femeilor, care torceau lâna aspră a oilor, iar apa o aduceau acasă pe creștetul capului. În „Pontice” Ovidiu - care se apropie de 60 de ani - vorbind despre versurile sale, ne spune: Mă tem, oare, că nu o să le aprobe îndeajuns Getul? Poate sunt
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
că există două tipuri de exegeză eminesciană: a semnificantului și a semnificatului, cercetătoarea urmărește o analiză a semnificantului eminescian, a "armoniei" poetice eminesciene 146. Versurile eminesciene analizate, "argint e pe ape și aur în aer", "o rază de aur se toarce ușor", dovedesc că "armonia" sonoră devine "aspect esențial de formare a sensului"; este evident mimologismul poetic, "întâlnirea fericită" dintre semnificat și semnificant 147. În acest moment al analizei este semnalată "suprema victorie a poeziei: înfrângerea arbitrarului semnului lingvistic"148. Examinând
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
iubirea, înaltă și adâncă totodată. Pe verticală, ea străpunge lumea de sus în jos; pe orizontală, orizontul ei e nelimitat în inelul ceresc; inima e răstignită pe crucea care unește cerul și lumea: "Râvnesc o subțiime în care să mă torc,/ O stare fără trepte, mai sus ca fericirea,/ O luminare-n sine mai pură ca iubirea,/ Un loc fără loc, din care să nu vreau să mă-ntorc"45. În acest punct de răscruce, care adâncește și înalță cu supra-măsură
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îmbrățișate exact atât timp cât le trebui pentru a-și regăsi stăpânirea de sine și cuvintele cuviincios de nesincere. Îndărătul ochilor, coerențele compromise de erupția noului avură răgazul să se reînnoade: "Arăți trăsnet! Ce te invidiez!" "Tu vorbești? Auzi la ea! Timpul toarce pisicește în poala ta, dresoareo de feline!" Rostirea suplini generos carențele fapticului; căci ce altceva e-o declarație de dragoste decât o convingere oferită în dar fără a avea un fundament solid? Nu pentru că n-ar fi sinceră, ci pentru că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a lungul culoarelor înspre craterul cu miere îngropat de el în mijloc. Apoi legă capătul unui ghem de lână de bolovanul de la intrare și, cu o torță în mână, se lansă pe urmele furnicilor deîndată ce caierul lor confuz fu tors de mirosul mierii într-un fir lucios de febrilitate robace. N-ar fi însă exclus ca micile lucrătoare să fi pornit înspre meșterii Labirintului și dintr-un elan de solidaritate subumană, căci odată cu degradarea vorbirii, diferența de condiție dintre cele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
acela al pălăriei de soare adânci, cu care Rică se echipase anume pentru a tempera excesele de vigilență electronică din mediu. Așa încât, a doua zi dis-de-dimineață, gogoșile frumos dospite în janta roții de rezervă a SAAB-ului, la căldura motorului torcând la ralanti, și proaspăt prăjite în uleiul curs anti-eroic (întru prevenirea oricăror fricțiuni neo-iacobine) rivalizau în strălucire cu soarele meridional, ce le privea înciudat de peste Golfe du Lion. Mesajele comerciale destinate celui mai larg consum își ratează în mare parte
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să o pregătească, să te lingi pe bot, nu alta, când o mănânci. Și cum mama are treabă destulă, nu-i dă mâna de vorbe, gândurile îmi zburdă haotic. Altădată, pe vremea culesului fructelor din grădină, tot când mă în torsesem de la bureți, tot cu traista plină, ca și acum, am lăsatăo pe mama trebăluind, iar eu - încotro am luat-o ? - ies pe poartă afară din curte, cobor pe râpă, trec puntea peste gârla satului și în fața casei surorii mele, în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
fim și să rămânem sănătoși, să ne facem voinici, puternici, ca tata, ca ea... De dimineață și până seara, târziu, mâinile ei de aur nu se opresc, nu au astâmpăr, adună, gătesc, frământă, răsucesc, sucesc, sapă, smulg, bătătoresc, culeg, țes, torc, spală, clătesc, se roagă... Lasă în urma ei numai belșug și bunăstare, pace și bucurie... Încă o dată, ne cheamă lângă ea, ne spune ceva frumos, numai de ea știut, noi rămânem ochi și urechi, o sorbim din priviri, o divinizăm, și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Sparta. Interesant este că Eftimiu semnalează adesea caracterul fictiv al evenimentelor relatate. Than se îndoiește de mobilul mitic al războiului : Pe grec, întotdeauna l-au dus de nas poeții ! [...] Povestea cu Elena nu e decât poveste/ Un basm să-l toarcă babe și fete la pârâu !/ Suntem prea mulți pe-o stâncă săracă, n-avem grâu,/ Și vite prea puține, și Troia e bogată (I, p. 259-260). Casandra crede că istoria cu năluca Elenei e pură născocire (Vom trâmbița povestea ! [...] N-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Virgil Spulber, Rodica Popescu Mica Spulber, Gaby Cristian, Ilie Cristian Gaby Poenaru E toamnă-n Ardeal, oierii-și adună, mioarele de prin ponoare Sub buza de munte, sub clarul de lună dîre prelungi, mișcătoare. Anii aleargă, toamnele-și scutură zilele toarse-n neștire Și veșnicia prinde-n buchetul lui Mișu cincizeci de fire. Iașu-i departe de Colibița, munții pe frați îi desparte, Că duși sînt în lume fiii lui Toma, țăran din Cernești fără carte. Când Bistrița urlă zdrobită-n vîltoare
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
tata cu sătenii pentru căratul buștenilor din pădurea Berna, când am construit șura și grajdul și când am ridicat o casă nouă. De asemenea, mama a mai organizat și ea câte o clacă de scărmănat penele de gâscă sau pentru tors fuioarele de in și cânepă. Fiind două fete, obligația gospodinei era să ne facă zestre: perne, chilotă, scoarțe, țol de lână, sumani, cuverturi, precum și valuri de lăicere și de pânză. De la bal, la cânepă La Frătăuții-Vechi se organizau cele mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
porți, uși și ferestre, pentru Pogorârea Sf. Duh. Asemenea crengi de tei se duceau și la cimitir, la mormintele celor din familie. În perioada dintre Sfintele Sărbători ale Crăciunului și Anului Nou, la sate femeile nu aveau voie să mai toarcă în furcă. Dacă femeia nu termina un caier de tors până în Ajunul Crăciunului, trebuia numaidecât să-l scoată din furcă și să-l întoarcă cu vârful în jos. Dacă nu respecta această credință, se zicea că Maica Domnului nu poate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Breisgau. De aceea, măsurile de siguranță fuseseră sporite, și Hildebrand, conducătorul de odinioară al gărzii princiare, fusese rechemat la Curte. El era cu ade vărat un om de Încredere. Când se con vinse că totul mer gea bine, se În toarse În sală. Acolo Își plimbă privirea scrutătoare peste curteni, cu nădejdea că va descoperi cine era trădătorul. Ducele Conrad se apropie de marginea estradei și Începu cu voce potolită: — Văd că hotărârile noastre de astăzi v-au mirat. Vi se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu m-a mințit niciodată. Voi aștepta. Vom aștepta. Vom aștepta chiar dacă va dura toată viața. Dra gostea noastră merită sacrificiul!“ Auzi pași pe trepte. Era desigur slujitorul care aducea tava cu mâncare. Totuși pașii sunau oarecum altfel, așa că În toarse capul. Nu se Înșelase, era altcineva, altă siluetă decât cea butucănoasă și scundă cu care era obișnuită. Omul puse tava pe masă și-și scoase gluga de pe cap, ducând În același timp degetul la buze. Prizonierei i se păru o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de a fi contraziși că, în familia bunicului, posturile religioase de peste an, recomandate de biserica ortodoxă în calendare, erau respectate și ținute fără dificultate. Ba am putea spune dimpotrivă; și ați înțeles de ce. În ciuda faptului că erau foarte muncitori: fetele torceau, țeseau, împleteau, mergeau cu ziua la prășit; frații tatălui meu lucrau la pădure, la cosit, al îmblătit, adică la "treieratul" grâului. Se folosea o anumită sculă sau unealtă rurală numită "îmblăciu", cu ajutorul căreia, prin lovituri repetate, aplicate în zona spicelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de suferit această ascultătoare, docilă și extraordinară Dacia 1300 pe care o conduc. De câte ori este părtașă la acțiuni sahaj, se comportă admirabil: motorul bate regulat, ne suportă tuturor mofturile, absoarbe discret nervozitățile datorate disconfortului sau a vreunei proaste dispoziții, tace, toarce și ne duce la destinație. N-aș vrea să afectez ego-ul mașinuței, dar merită și ea puțină recunoștință pentru clipele minunate pe care ni le-a facilitat în repetate ocazii... De fapt, pe la Vaslui a început să se observe jocul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
când va îmbătrâni. Atâția ani trecut-au iute n șir, că mi-am văzut nădejdea realitate; acum aș vrea să fiu din nou copil, uitate povești să le ascult iar și-al caerului fir să-l rup, să nu mai toarcă ani pe fus febril, Iar fusul tot l-aș deșira; cu fire, caerul l-aș înnoda, ca să rămână-n veci netors, iar eu-copil.” (Din Junimea literară nr.7-12 (iuliedecembrie)1932). * În preajma gândului (revistă de cultură!). Redacția Cernăuți. De mărimea unei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]