3,898 matches
-
și mai tînĂr, servitorul eroilor, un băiat care stătea În praful de pe jos, alături de eroicul cîine al unui erou care ținea În brațe un cocoșel recent promovat la titlul de cocoș favorit al eroului. Stătură acolo și băură bere, În timp ce toba mare Începuse să bată Încet, mărind ngoma. Un drum cu trenul reprezintă primele patru capitole ale unui roman lardnerian, rămas fărĂ titlu și neterminat. Aceste fragmente pot fi citite ca o povestire În spiritul celor ca Cincizeci de bătrîne sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Thaw l-a Împușcat pe Stanford White, arhitect al Madison Square Garden, pe motiv că i-ar fi „distrus soția“, pe Florence Evelyn Nesbit, fostă actriță și model. . Soldat, În swahili. . Copilaș, În swahili. . Se referă la colții elefantului. . Literal, tobă folosită În Africa. Aici s-ar traduce prin ritm. . Ring Lardner, 1885-1933, reporter sportiv și scriitor american, cunoscut mai ales pentru satirele la adresa căsniciei, a lumii sportive și teatrale . E vorba despre denumirile celor două tipuri de piață bursieră - vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ospitalierilor, hotărăsc să asedieze Ascalonul. Pornesc cu toții la asediu, regele, curtea, patriarhul, preoții cu crucile și stindardele, arhiepiscopii din Tyr, din Nazaret, din Cezareea, În fine, mare pompă, cu corturile ridicate În fața cetății inamice, și prapurii, și marile paveze, și tobele... Ascalonul era apărat de o sută cincizeci de turnuri, iar locuitorii se pregătiseră din timp de asediu, fiecare casă era ciuruită de barbacane pentru aruncat proiectile, fiind tot atâtea fortărețe Înlăuntrul fortăreței. Templierii, cred eu, care erau atât de grozavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
religiile erau oriunde opiul popoarelor, și cu atât mai mult erau astfel cultele pseudo-tribale. Apoi o țineam de mijloc la acele escolas de samba, când participam și eu la serpentinele de dansatori ce desenau sinusoide ritmate de bătăile irezistibile ale tobelor, și-mi dădeam seama că ea adera la lumea aceea cu mușchii abdomenului, cu inima, cu capul, cu nările... Pe urmă ieșeam de acolo, și ea era prima care-mi diseca anatomic cu sarcasm și ranchiună religiozitatea profundă, orgiastică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
semn să intrăm. Dacă exteriorul era modest, interiorul era tot numai o vâlvătaie de culori violente. Era o sală dreptunghiulară, cu o zonă rezervată dansului de cavalos, cu altarul În fund, protejată de un grilaj În spatele căruia se Înălța postamentul tobelor, și al așa-numitelor atabaques. Spațiul ritual era Încă liber, În timp ce dincoace de grilaj se agita o mulțime pestriță, credincioși, curioși, albi și negri amestecați, dintre care răsăreau medium-ii cu asistenții lor, așa-zișii cambonos, Îmbrăcați În alb, unii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bastoane, Împingându-și mandibula Înainte, luându-și fizionomii slabe și lipsite de dinți. Cei posedați de caboclos emiteau, dimpotrivă, țipete stridente de războinici - hiahou! - iar cambonos Își dădeau osteneala să-i sprijine pe cei care nu puteau stăpâni violența harului. Tobele băteau, pontos-urile se ridicau În aerul gros de fum. O țineam pe Amparo de subsuoară și la un moment dat am simțit că mâinile Îi transpirau, trupul Îi tremura, buzele erau pe jumătate deschise. „Nu mă simt bine”, zise, „aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
buni și lăsați-mă aici să iau o gură de aer, intrați Înapoi Înăuntru. Prefer să stau singură, doar nu sunt invalidă”. Îi făcurăm pe plac, dar cum am intrat din nou Înăuntru, după Întreruperea făcută la aer, parfumurile, bătaia tobelor, sudoarea curgând de-acum În valuri și impregnând toate trupurile, și aerul viciat acționară ca o Înghițitură de alcool asupra cuiva care se apucă să bea după o lungă abstinență. Îmi trecui o mână pe frunte, și un bătrân Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la marginea drumului pentru camionagii?” În clipa aceea Riccardo trecu din nou pe lângă ea și o apucă de un braț. „Vino să dansezi”, zise. Stăteau În mijlocul sălii, schițând mișcări ușoare, un pic cam absenți, ca și cum ar fi bătut Într-o tobă. Dar uneori Riccardo o trăgea către el și-i punea posesiv o mână pe ceafă, iar ea Îi urma cu ochii Închiși, cu fața aprinsă, cu capul aruncat pe spate, cu părul căzându-i dincolo de umeri, vertical. Belbo aprindea țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care spun bancuri porcoase. Am descoperit că don Tico pusese pe roate o fanfară muzicală, compusă din băieți Între zece și paisprezece ani. Cei mai mici cântau la clarinetă, flaut mic, saxofon sopran; celor mai mari le reveneau trombonul și toba mare. Aveau uniformă, veston kaki și pantaloni albaștri, cu șapcă cu vizieră. Un vis, și am vrut să fiu și eu printre ei. Don Tico a zis că avea nevoie de un genis”. „Ne măsură cu superioritate și recită: „Genis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plini, e bine să bei până la 4 litri de lichid pe zi. Eu una beau ceai de obligeană cu lămâie plus 3 picături de pepsi amestecat cu pălincă. Îmi doresc din tot sufletul ca din burta mea să iasă o tobă pe cinste, care să răsune întru păstrarea tradițiilor noastre folclorice. Știți, e foarte dificil să alegi între tapiseria artizanală și instrumentele muzicale de percuție. Azi m-a vizitat Leo: m-a mângâiat pe sâni și pe pajiște. Din păcate am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i-a ostoit amocul. Apoi e pasionată de chineză. Da, a fost o vreme și la niște cursuri la Sala Dalles. Acolo l-a auzit de profesorul Ladea, fiul sculptorului Romulus Ladea. Ce om fulminant! Practică acupunctura, dar e și tobă de carte. Știe nu știu câte limbi, scrie tratate de filozofie, chestii budiste. Stă în vila tatălui său dintr-un sat de lângă București, înconjurat de discipoli, cărți și computere. Ultima lui nevastă e o femeie din sat, care-l adoră și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șampanie. Ciorba, purceii de lapte, sarmalele și tortul supraetajat se aflau în frigidere, urmând a fi puse în valoare după sosirea invitaților. La cinci metri de masa nupțială, pe un soclu, se găsea orchestra compusă din șase țigani: acordeon, țambal, tobe, flașnetă și orgă. La ora șapte seara am ajuns noi. Ne-am pus în capul mesei și ne-am tras sufletul. Ni l-am tras o jumătate de oră, o oră, o oră jumătate. Nimeni. Maria a plecat să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze, de dulăi, se năpusteau în trombă, împreunate lubric într-un singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu trei perechi de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În această comună se respectă cu strictețe tradițiile marilor sărbatori. De Ignat (21 decembrie) se taie porcul, iar gospodinele fac pomana porcului șii servesc pe vecini și cei care a au ajutat la tăierea porcului. Mâncarurile tradiționale de Crăciun sunt toba, lebărbuști, cârnați afumați, șuncă, turtă de șighir, toate astea trebuind terminate pană pe 23 decembrie. Pe 24 decembrie se așteaptă colindătorii după ora amiezei, ei anunțând Nașterea Mântuitorului. Colindătorii primesc colaci, nuci, mere, bomboane, napolitane și bani. Spre seară se
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA EPURENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Ticu Andra () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2056]
-
Christos, de darul dat omenirii de către Dumnezeu. Abia aștept să vină sărbătorile de iarnă! Ce bucate alese sunt pe masa dumneavoastră de sărbători? Soția mea este un bucătar foarte bun. De obicei avem friptură de porc, sarmale, salataă biof, cârnați, tobă.Deși suntem doar doi avem mâncare pentru întreaga familie. Desertul este întodeauna cel mai delicios. În primul rând cozonacul și apoi celelalte prăjiturele făcute în casă. Apoi ca băutură vinul proaspăt făcut, roșu și alb ca uleiul. Ar fi o
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA CRASNA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by ZLATAN RAEMA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2057]
-
ce i-o făcuse Iuga. ― De asta să fii sigur că nu scapi! strigă Grigore, adăugând către ceilalți: îl iau cu mine la Amara să-mi ție de urât și nici nu-i mai dau drumul până ce nu va fi tobă de chestia țărănească! Predeleanu, după ce își așeză la loc comorile, spuse că tocmai și ei se pregătesc să plece cu toții la Delga, pentru vreo două săptămâni, sfîrșind: ― Cu ocazia asta, vom lăsa și pe Olguța acasă la ea, să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
altă pacoste! Ei, ce să vă mai spun, cred că țăranii s-ar năpusti, fără multă vorbă, la hambarele boierilor, dacă nu și mai rău! Boerescu era încurcat mai ales din pricina lui Titu Herdelea, care s-ar putea să bată toba pe la București ce-a auzit în județul lui și să-i scoată faima că e prefect slab. Se gândea la o replică zdrobitoare, nu-i venea nimic în minte și se enerva. Între timp, Miron Iuga observă liniștit: ― Toate astea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uita țintă în ochii câte unui trecător. Se învîrtea de colo-colo, dar numai către mijlocul străzii. Părea înțepenit de frig. Și brusc, o mașină a apărut din aerul întunecat și l-a izbit din plin, făcând un zgomot ca de tobă lovită cu ceva greu: zdup! Incredibil cât de tare a putut să țipe câinele ăla. Nu era nici chelălăit, nici lătrat, nici urlet, era durere pură, țâșnită dintr-o bucată de carne. Un chiuit, ai zice, necîinesc, așa cum zici uneori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Erau totuși și păpuși de cauciuc, înfățișînd niște negrese cârlionțate. Erau căluți albi, cu șa de pânză lăcuită, roșie ca flacăra, urși galbeni și cafenii, păsări mecanice de tablă. Mereu se aflau pe tejghea cinci-șase jucării care țopăiau, săreau, băteau toba, mașinuțe care înaintau prin frecare, rachete care scoteau scântei din coadă. Mama îmi cumpăra de obicei jocuri ieftine, ca acela în care trebuia să reconstitui scene din Albă-ca-zăpada, Cenușăreasa, Crăiasa zăpezilor, îmbinînd bucățele de carton de forme ciudate. Mă plictiseam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o mantie amplă de cașmir siniliu. Era înconjurat de pitici hidoși, cu picioarele strâmbe și capete cât banița, care jonglau cu portocale și făceau tumbe în nisipul plin de bălegar. Senzație făcea Dumitru (botezat acum Signor Firelli) când, în răpăitul tobelor, azvârlea cu un gest larg pelerina. Rămânea doar într-un fel de son minuscul, slab ca un fachir și incredibil de lung, însă tatuat de la gât până-n tălpi cu cele mai stranii imagini pe care le-ai putea vedea în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușa se deschise, spuse fără să întoarcă capul. - Adu-mi ultimul dosar cu rezultatele serviciilor speciale. Aștepta tăcut, continuând să-și miște degetele într-un ritm curios, ca și cum le-ar fi mișcat când pe claviatura unui clavecin, când pe o tobă. - Ultimul dosar pare tot atât de nul ca și cel de săptămâna trecută, șopti după ce răsfoi primele pagini. S-au înregistrat toate greșelile de tipar, s-au făcut tabele și statistici, au fost consultați doi eminenți matematicieni și chiar un specialist în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
afară dân școală. Și-așa se face că l-a păstrat. Da de tremurat tot a tremurat ele v o câțiva ani să nu-și ia ăia vorba îndărăt și să-l scoată iar afar’ dân școală. Măcar că Tudor era tobă de carte și ambițios, că, dacă-i punea o notă mai mică, plângea singur, pe furiș, noaptea-n pat, de nu mai știa ele ce l-a găsit și cum să-l potolească. Se vede că n-a semănat lu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doare de ceva anume? Ce vrei să ne spui? Deocamdată dansez, am niște blugi stone washed și o geacă de piele cu mîneci din denim. Vine, vine și mesajul imediat. Trupa scoate din instrumente (două clape, o chitară și o tobă) un pop electronic dansant care pe alocuri o cotește spre ceva mai dur, poate un punk melodios, poate un soi de rockabilly. Deci nici cu melodia nu e prea clară treaba. Nu reușesc să adorm, sînt copleșit de amintirile verii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă. În plus, seara, În dormitor, ne Încîntă urechile cu piese din repertoriul folcloric. De fapt, e atît de desuet, Încît Într-o seară, Gărăgău, ale cărui urechi originale de țigan sînt mult mai sensibile decît ale
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care ne dă curaj și ne umflă piepturile. După ce Portocală ne aliniază ceremonios, plecăm În pas de defilare de-a lungul pistei de rulaj, cîntînd Întreg repertoriul de cîntece ostășești pe care le-am Învățat. Batalioanele române trec iar Carpații, tobele bubuie de zici că vor să omoare pe cineva, soldatul român are pieptul antiglonț, eroism cu nemiluita, tot dichisul. Sub razele matinale ale soarelui congelat, ierburile pline de chiciură din marginea pistei par de sticlă, cîmpul fumegă congelat În timp ce noi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]