1,607 matches
-
supuse erau exercitate de amintiții baskaci, care aveau la dispoziție mici detașamente militare. Ei erau colaboraționiști din rândul localnicilor, în sudul Rusiei, denumirea unor așezări (Baskaci, Baskakovo, Baskeci) păstrează amintirea șederii baskacilor și cetelor lor. De reținut că astfel de toponime nu se întâlnesc în regiunile ce aparțineau efectiv Hoardei de Aur, ci numai în țările vasalice.9 Invazia și așezarea mongolilor în răsăritul Europei au stopat, până spre sfârșitul secolului al XIII-lea, politica ofensivă a regatului Ungariei în teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sașii ar fi construit Cetatea Neamțului și fortificația de la Siret, dar cercetările arheologice au infirmat aceste susțineri. Coloniștii germani stabiliți în nordul Moldovei, la începutul secolului al XIV-lea, proveneau mai ales din Transilvania. Originea lor transilvană este probată de toponime moldave ca Sasca, Săsciori, Săsani, Săsești. Cei stabiliți în Moldova veneau din Rodna și Bistrița, unde sașii erau mai numeroși, dar o parte din coloniștii germani puteau să provină și din Rusia haliciană. Toponimele și hidronimele maghiare din partea de vest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Originea lor transilvană este probată de toponime moldave ca Sasca, Săsciori, Săsani, Săsești. Cei stabiliți în Moldova veneau din Rodna și Bistrița, unde sașii erau mai numeroși, dar o parte din coloniștii germani puteau să provină și din Rusia haliciană. Toponimele și hidronimele maghiare din partea de vest a Moldovei indică faptul că aici se stabiliseră și comunități ungurești la Bacău, Bârgău, Cuejd, Cracău, Hindău, Hârlău, localități ce datează dinainte de descălecat și tot acum, în secolul al XIII-lea, ciangăii s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi predominat o populație slavă. Cele mai sudice regiuni locuite de populația slavă răsăriteană se aflau în bazinul Nistrului mijlociu și Prutului superior, dar în aceste teritorii au pătruns de timpuriu și grupuri de români, de la care s-au păstrat toponime. Dacă nu s-ar admite o prezență etnică românească serioasă, în secolele XIII-XIV, nu s-ar putea explica preponderența românească după întemeiere. Cercetările arheologice au pus în evidență așezări întărite la Dărăbani, Hotin, Perebicăuți, Lencăuți (Cernăuți), cu urme din secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dunărene, dar grupuri etnice alane sălășluiau în stepele nord-pontice și înainte de 1241. Populațiile iraniene pătrunse în teritoriile est-carpatice apar în izvoare sub numele de alani și iasi. Prezența temporară a alanilor în nordul Dunării este indubitabilă, populațiile iraniene medievale au toponime în teritoriile est-carpatice. Iași ar proveni de la tribul iasilor. În 1302, după înfrângerea lui Joga, alanilor li s-a îngăduit de către mongoli să se strămute din nordul Dunării în teritoriile bizantine. În același timp, grupuri de iasi au intrat și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
schisma îndărătnică românească". Deși în actele sale, regele a încercat să micșoreze amploarea înfrângerii, era o evidență că armata sa a pierdut în lupta cu statul muntean. Locul bătăliei pare să fie cetatea Poienari, de pe Argeșul superior, dar, în general, toponimul "Posada" este plasat în vest, în Munții Cernei (DRH D, I, p. 155). Acest toponim nu este documentat în părțile Argeșului, dar locul cel mai plauzibil este în zona Boișoara -Câineni, din Țara Loviștei. Victoria de la Posada (noiembrie 1330): "a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o evidență că armata sa a pierdut în lupta cu statul muntean. Locul bătăliei pare să fie cetatea Poienari, de pe Argeșul superior, dar, în general, toponimul "Posada" este plasat în vest, în Munții Cernei (DRH D, I, p. 155). Acest toponim nu este documentat în părțile Argeșului, dar locul cel mai plauzibil este în zona Boișoara -Câineni, din Țara Loviștei. Victoria de la Posada (noiembrie 1330): "a fost o mare luptă a tuturor românilor" (Iorga), deși pe două fronturi deosebite, ungurii amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Dacia de către populații disparate sînt diverse: se găsesc aici inscripții în limba siriană și se folosește pe larg greaca. Migratorii vin din sud, din Tracia, unde limba oficială este greaca, ori din Moesia, unde limba oficială este latina. Persistența toponimelor de origine latină în Dacia nu ar trebui supraevaluată: de exemplu, în Pannonia există toponime latine din perioada cînd descendenții provinciilor romane dispăruseră... Cu totul altul este parcursul logicii istoriografice române. Evacuarea anunțată de Eutropiu nu este contestată, ci relativizată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se folosește pe larg greaca. Migratorii vin din sud, din Tracia, unde limba oficială este greaca, ori din Moesia, unde limba oficială este latina. Persistența toponimelor de origine latină în Dacia nu ar trebui supraevaluată: de exemplu, în Pannonia există toponime latine din perioada cînd descendenții provinciilor romane dispăruseră... Cu totul altul este parcursul logicii istoriografice române. Evacuarea anunțată de Eutropiu nu este contestată, ci relativizată: cînd se pornește de la o estimare a populației daco-romane de l pînă la 3 milioane
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
deal" (foto Augustin Z. N. Pop)53. Aici mai este o greșeală, pentru că în Sara pe deal e vorba de Dealul Crucii, pe coasta căruia, acum un secol, erau stînele, iar culmea de deal goală, din fotografie, era cu pădure. Toponimul Balta lui Leon cere o mica explicație. Dumitru lui Gheorghe Pufu, din Ipotești, s-a căsătorit, la 24 ianuarie 1904, cu Marina Lercă, din Cervicești. Cînd Pufu a vîndut, la Ipotești, pămîntul de zestre, l-a cumpărat Costachi Gh. Bunu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dar nodurile aspre ale poveștii sale, cele patru despărțiri simbolice de lume, nu fac altceva decât să irizeze (firește, ritualic) cealaltă istorie de prim-plan, aceea a Deltei, adevăratul protagonist al cărții lui Talpalaru. În ciuda faptului că este jalonată de toponime reale, identificabile prin exercițiul cartografic (Jurilovca, Periprava, Mahmudia, Sarichioi, Letea), Delta sa este o geografie simbolică, în care se luptă permanența și evanescența, asceza și păcatul, bucuria și suferința (pe)trecerii dincolo de limanurile vizibile prin "scara de lacrimi" sau "năvodul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dicționar și descriere Am văzut, în exemplele precedente, că ceea ce realizează ancorarea descrierii este, înainte de toate, alegerea unei teme-obiect a discursului: Zurich și Geneva, nume de orașe aflate la începutul lui (16) și al lui (17), sau introducerea progresivă a toponimului Pasul Ursului, în (15). Aceasta corespunde foarte bine cu ceea ce nota Ph. Hamon (1981): a putea reduce (rezuma) un fragment de text (de exemplu, descrierea unui castel) la un singur cuvînt (numele propriu "Castelul de Chambord") este, în fapt, ceea ce
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ce își întemeiază existența pe valori autentice și pe credința în soartă. În același timp, ea exprimă viziunea scriitorului asupra lumii și asupra existenței umane. Acțiunea nuvelei este situată întrun spațiu geografic real, în pusta arădeană (Fundureni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), întro zonă de răscruce, sălbatică, plină de mister. Evenimentele se desfășoară pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este dublat de un timp simbolic, „săptămânii luminate a Paștelui“ îi corespunde, contrapunctic, o durată malefică, un timp simbolic al „târziului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ale textului narativ semnificative pentru tema aleasă Destinele personajelor prin care se ilustrează tema banului sunt urmărite întro narațiune heterodiegetică, dintro perspectivă narativă omniscientă, obiectivă. Acțiunea nuvelei este situată întrun spațiu geografic real, în pusta arădeană (Fundureni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), întro zonă de răscruce, sălbatică, plină de mister. Evenimentele se desfășoară pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este dublat de un timp simbolic, „săptămânii luminate a Paștelui“ îi corespunde, contra punctic, o durată malefică, un timp simbolic al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
-1452). Începând cu secolul al XV lea, documentele vremii atestă faptul că în Vaslui a existat o curte fortificată „civitas”, construcții pe locul denumit „Dâmbul Morii”, iar formele de relief confereau orașului un grad de securitate în calea năvălitorilor. Despre toponimul „Vaslui” s-au pronunțat mai mulți istorici, majoritatea înclinând să creadă că derivă din limba cumană (vasînsemnă târg la care s-a adăugat sufixul lui). Orașul, așezat în inima Moldovei, la răscrucea dintre vânturile aspre ale vremurilor și istoriei, a
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
întîi la un etimon turc cu sensul oglindă neagră; relaționat cu termenul din aceeași limbă carațali semnifică spin negru dar și mărăcine negru, dacă e apropiat de turcescul cara-ceali; se mai poate aminti că în turcă carîngea înseamnă furnică iar toponimul Carîngeali este echivalentul românescului Furnicești. În familie se mai admitea că numele ar putea fi o poreclă dată bunicului Ștefan care venise în Țara Românească în suita domnitorului Caragea, de unde Caragiali ar semnifica al lui Caragea: Arghezi își amintește că
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vînzătorii de ziare anunțau moartea lui Caragea; e de amintit și faptul că un ascendent al scriitorului semna Kostache Karagiali iar turcescul cara a intrat în componența multor nume românești (Caraiman, Caraman, Caramitru) și chiar etimonului caravlah (Vlah negru) și toponimelor Caravlahia (Vlahia Neagră) și Carabogdania (Moldova). Numele de persoană sînt selectate în această familie din repertoriul biblic, în special cel neotestamentar și au tendința să se repete ca semn al unității de sînge și spirit; atît de frecventele în familie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nuvelei La hanul lui Mînjoală, cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă așa cum îi esențializează grațiile frumosul ei nume elenic; înstrăinarea omului într-o lume care nu-i mai aparține este sugerată magistral în Două loturi prin distanța semantică dintre toponim și antroponim: nenorocitele chivuțe își au bordeiul pe strada Emancipării iar Lefter Popescu își trăiește calvarul pe strada Pacienții! Personajele prozei mateine sunt așezate în marea lor majoritate sub pecetea tainei, taină în care le învăluie chiar intitularea căutat savantă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
flăcăilor / Ca coamele cailor".370 În legendele bucovinene 371, baba Dochia, împreună cu fiul său, Iovan Dragobete, din cauza mâniei lui Mărțișor, care a dat zile geroase, s-au transformat în piatră din care a luat naștere un izvor, origine a unor toponime, în unele regiuni: "Și cum a înghețat Baba Dochia, s-a prefăcut într-un stâlp de piatră, nu departe de satul Cârlibaba sau Gârla Babei, și de unde de sub gleznele stâlpului aceluia a început apoi a izvorî un izvor cu apă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
necrolog), G. se dedică încă din studenție, cu stăruință și deosebită chemare, evidențierii straturilor celor mai vechi ale limbii române, prilej pentru a face ample incursiuni în istorie, istoria culturii, folcloristică, literatură română veche, romanistică, filologie comparată. Luminarea etimologiei unor toponime sau expresii, a unor structuri sau forme de limbă antrenează în cercetările sale ample reconstituiri de datini, obiceiuri și fapte de viață, pe fundalul cărora proiectează elementele analizate, spre a le surprinde adevărata semnificație. Nu întâmplător, unul dintre cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
al pelasgilor. Macedonia a avut la început(dar are și în prezent) o populație pelasgă care se trage din eponimul Macedo iar Homer precizează că populația care locuia în regiu-nea Pindului se numea macedoni, termenul pelag fiind întîlnit în multe toponime și hidronime de pe teritoriul statului modern Macedonia. Dar să ,,tragem prin ragilă” Iliada ionului Homer să vedem cu ce informații despre pelasgi, rămînem din această scriitură, pe care o cunoaștem după o variantă grecizată din secolul lll î.e.n. Arheologii au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
partener de discuție, cu vie și neostoită curiozitate îndreptată spre tot ce înseamnă natura umană. Și un bun cunoscător al spațiului estic (după un lung sejur în Cehia și călătorii în alte țări fost sovietice, Praga fiind de altfel singurul toponim explicit din roman), un pasionat cititor nu doar de literatură franceză, ci și de istorie și politică rusă, atras în mod special de originile și manifestările totalitarismului ca plagă înscrisă parcă în genele noastre umane. Și același Hervé Bel îți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
foarte plăcut din punct de vedere termic în perioada noiembrie-mai. Numărul vizitatorilor se ridică la cca.500.000 pe an. Peisajele pe care acești turiști le pot admira sunt modelate de acțiunea vântului, a apei sau a gravitației, incluzând unele toponime înspăimântătoare: Coffin Peak, Hells Gate, Starvation Canyon, Dead Man Pass . Sărăcia învelișului vegetal, în care cactușii sunt dominanți, este uneori “contrazisă” de anumite momente de explozie vegetală, când deșertul “înflorește” ca urmare a precipitațiilor căzute. Situația însă e trecătoare, dar
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
Numele este preluat și păstrat până astăzi de la așezământul monahal Mănăstirea Socola la așezământul spitalicesc "Spitalul nr. 7 Socola. Capul vulturului, "socol", este prezent atât în emblema antetului instituției, cât și în placheta distincției de merit a acestui spital. Ca toponim, denumirea "Socola" apare prima dată într-un document emis de Ștefan cel Mare și datat 15 februarie 1469, în care este menționată "o vie la Socola". Este foarte posibil ca la data menționată, pe acest loc să fi existat o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a noțunii de arie culturală” din perspectiva relațiilor interculturale În Europa contemporană. Michael Herzfeld relevă o ,,Încărcătură socială și politică enormă” a etnonimelor În raporturile interetnice. Cu referire la ,,marele nume roman”, autorul este de părere că, deși etnonimele și toponimele au conotații precise Într-un spațiu geografic, nu poate fi vorba despre o ,,imuabilitate identitară” a acestora. Alegerea etnonimului ,,Hellenos”, și nu ,,Romaios” În Grecia modernă exprimă nu doar opțiunea pentru restabilirea unei filiații cu elenismul antic, ci și ruptura
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]