3,029 matches
-
atinseră pe tătari, altele nu. Dar efectul de surpriză Își făcuse efectul. Înaintarea fusese oprită. Tătarii din spatele celor căzuți se rotiră În cerc, căutând locurile din care veneau săgețile. În acea clipă, cele două rânduri de săteni cu furci și topoare năvăliră asupra agresorilor. Încleștarea fu sângeroasă, dar scurtă. Lipsiți de experiența luptei, sătenii reușiră doar să doboare de pe cai câteva zeci de tătari, dar căzură, unul după altul, sub iatagane. Tătarii erau Încă uimiți. Lipnicul era primul sat care opunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unde să meargă și cum să se ascundă În codrii Țării de Sus. Oameni În hainele lor de duminică, cele cu care mergeau la biserică și la horă. Puțini tineri, mulți bătrâni. Înaintau Încet, din toate părțile, purtând pe umeri topoare, furci și coase. Câțiva dintre cei tineri aveau arcuri și tolbe de săgeți, iar alții, puțini, săbii la cingătoare. Alexandru Își lipi calul de al voievodului și așteptă. Oamenii, câteva sute, ajunseră la ei și Îi Înconjurară. Apoi unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Țăranii râseră cu hohote, apoi se potoliră repede, plecând privirile În fața domnitorului. - Bă, da’ prost mai ești, Văsălie! se auzi cineva chicotind. Zgomot de copite se auzi, deodată, În partea de sus a poienii. Plăieșii se Întoarseră spre primejdie, cu topoarele În cumpănă. Tinerii cu arcuri fugiră În primul rând, puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Iată o treabă de care onor. Giani nu-i capabil. De multe e capabil acest tânăr înzestrat cu fel de fel de daruri, dar de asemenea lucru nu. Trebuiesc aci inteligențe mai fine. Lucrul nu se poate face deodată, din topor. Mai întîi d. Brătianu se va retrage, se zice, pentru a lăsa câmpul liber d-lui Rosetti, ajutat de d. Cogălniceanu. Sub acest cabinet se va face desigur încercarea de-a accentua pe față opoziția guvernului în contra pretențiunilor monarhiei vecine
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
regretabil al publicațiunii unor documente diplomatice din partea fostului ministru plenipotențiar al României la Paris cauza e că voiam să vedem virtuți mai gingașe decât a noastră ieșindu-și din fire pentru acest act. Virtutea noastră prea e solidă și din topor pentru a dezaproba din orice punct de vedere pe omul carele, mușcat de cățelușul blond al d-lui Brătianu, în stare de turbăciune, se apără cu ce poate. Niciodată insultă mai gravă nu s-a adus miniștrilor plenipotențiari ai României
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
om bun! - Mulțumesc dumitale, prietene! - Da' ce faci aici? - Ia mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordei, ca să am lumină; și nici că-l pot. - Bre! ce trudă, zise drumețul. Na-i vrun topor? - Ba am. - Ia-l de coadă și fă ce ți-oi zice eu: sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru. Îndată făcu așa și lumina soarelui intră în bordei. - Mare minune, om bun, zise gazda! De nu te-aducea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ei Ortodoxia rușilor este egală cu sărăcie, alienare, anti-modernitate. În secolele XVII-XVIII, francezii din Metropolă le aplicau celor din Québec, La Nouvelle France, apelativul, nu prea flatant și greu de tradus în limba română, de gens de hache. (oameni din topor, dar și oameni de topor, adică pădurari). 27 decembrie 2004 Mă întorc seara târziu de la bibilotecă. Ninsoare deasă, saci de zăpadă ce se scutură din ceruri, o ninsoare "caldă", dacă o pot numi astfel. În lumina galbenă a becurilor cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu sărăcie, alienare, anti-modernitate. În secolele XVII-XVIII, francezii din Metropolă le aplicau celor din Québec, La Nouvelle France, apelativul, nu prea flatant și greu de tradus în limba română, de gens de hache. (oameni din topor, dar și oameni de topor, adică pădurari). 27 decembrie 2004 Mă întorc seara târziu de la bibilotecă. Ninsoare deasă, saci de zăpadă ce se scutură din ceruri, o ninsoare "caldă", dacă o pot numi astfel. În lumina galbenă a becurilor cu sodiu de la iluminatul stradal, totul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
episod macabru a avut tot în Moldova profundă și "ortodoxă", acolo unde un preot, duhovnic renumit, a fost asasinat într-un moment de nebunie de un student la Teologie. Cei care l-au ucis pe Stelescu în spitalul Colțea cu topoarele și cuțitele tot studenți teologi erau și ei. Ce se întâmplă oare cu Ortodoxia contemporană? Ce se întâmplă cu România în care m-am născut? De unde această derivă continuă spre superficial, spre abisul negru al unui obscurantism ilogic? La toate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
odinioară regelui Carol al XII-lea situată între Stockholm și Uppsala unde s-a amenajat un muzeu al armelor, pe care l-am vizitat, însoțiți de Gertrud Hultberg, ghida, care ne prezenta exponatele din vitrine, instrumente de luptă, începând de la topoare, sulițe și vârfuri de săgeți din piatră, os, bronz și fier, până la cele mai moderne și sofisticate puști din zilele noastre a reușit să ne cucerească printr-o emoționantă și captivantă pledoarie că Suedia a ajuns de peste două secole la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cele trebuincioase existenței. Despre destinul lui circulau tot felul de legende. Se vorbea că în tinerețe cântase la curtea unui boier de la Fântâna Mare și stăpânul l-a prins la cucoana lui tânără și i-a tăiat ambele picioare cu toporul, prin 1937. Și în timp ce-i urmăream în gând destinul și priveam cu admirație cu câtă ușurință și iscusință mânuia arcușul, ca un Orfeu al zilelor noastre, Bițu ținea să precizeze și să sublinieze, răspicat: Lui Gherasim picioarele nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pentru că este un interpret lucid și onest al operei Poetului nostru național, ci și fiindcă pledează în mod constant întru apărarea moștenirii culturale autohtone și întru respectarea demnității acesteia. În opoziție cu domnia sa avem, din păcate, destui năimiți, cozi de topor care din interes sau din prostie încearcă să dărâme tocmai coloanele de susținere ale specificului național, sub pretextul unui internaționalism dubios moștenit probabil de la internaționalismul proletar și convertit în falsele idealuri ale unei noi ordini, impuse și nedorite de nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
terminat încă și oricum nu vrea nimeni să semneze. În timp ce-mi spunea acestea a scos din buzunarul de la piept două foi îndoite prinse cu un bold una de alta. Pe prima pagină scria cele ce-mi spusese nea Topor, iar pe cea de-a doua pagină era tabelul cu cei care practicau fără autorizație o meserie sau alta. Eu vă spun, tovarășa, că nu mă duc! Aveți grijă că toți sunt furioși și nu vor merge acolo unde vreți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
meseriași care îi erau rude sau care îi munceau la casa cea nouă. Supărată peste măsură, am plecat spre casa secretarului, hotărâtă să am o discuție dură cu el, acolo la poarta lui, pentru a auzi și alți oameni. Nea Topor tâmplarul, vecin cu secretarul, stătea la poartă de vorbă cu alți doi săteni. Când m-au văzut, au tăcut cu toții. Tovarășul Mândrică, ieși, te rog, până la poartă, am strigat, în timp ce câinele răgușit și slab lătra isteric, așa cum aveam să țip
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
i-ai trecut și pe alții nu? Uite ce fac eu cu tabelul dumitale, 147 am strigat și am rupt în bucățele mici cele două hârtii pe care le luasem de la nenea Turuianu. Mai bine vă duceți în curte la Topor să vedeți ce atelier de tâmplărie are, a strigat soția secretarului, diriginta Poștei, din ușa casei. Deja era prea mult pentru ziua aceea. Oamenii dispăruseră prin case. Nu mai era nimeni pe drum, iar eu parcă vorbeam gardurilor. Am aruncat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
operatori, comisionari, borfași, șuți, vânzători de ponturi, târâie-brâu, fanți de cartier, mijlocitori, reclamanți, copoi, bărbați cu pălării de cowboy și femei cu pantofi din piele de șopârlă și haine de blană, curenți arctici și de seră puși laolaltă, oameni din topor sau cei cu vino-încoace, mărturie a hranei îndestulate și bărbieritului constant, a calculelor, durerii, nepăsării, a speranțelor de a scoate milioane de dolari din betonul ce urma turnat sau din întregi fluvii Mississippi de whisky și bere de contrabandă. Tommy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că era genul care să se plângă de locul de muncă, dar credea în sindicate și era în termeni foarte buni cu organizatorul ei, un tip pe nume Grammick. Ea ne-a făcut cunoștință. Acest Grammick nu era om din topor, ci avea multe lucruri în comun cu Frazer și cu Sylvester. Era absolvent de colegiu, vorbea îngrijit, ca un fel de preot de la o fundație de caritate care făcea și el ce putea, blând cu golanii dar obișnuit cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
atât de bine incorporat era în peisaj. Clopotele stăteau spânzurate asemeni unor vite bătrâne și schilave, verzi și tocite, iar ușile se deschideau spre pâcla densă în care se aflau altarele moarte și albe și imagini hăcuite și zgâriate de topoare, ghimpi, brăzdate de răni negre - unele dintre acestea șocând prin lenjeria feminină zugrăvită pe șoldurile lor, așa zgâriate de unghii și ciumpăvite cum arătau, sângerând până la urzeala degetelor lor albe. Apoi pe un deal alăturat se afla cimitirul, alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-i lămurească pe țărani... Auzi, rîde Ion înfundat iarna, tata se duce la Iași cu cartofi de vînzare. Acolo, din vorbă-n vorbă, află de la alt țăran că într-un sat, pe unde mergea Toader, unul ține și-acum toporul după ușă, pregătit pentru el. Cică nea Toader avea pumn greu, al naibii. Ăsta, tînărul care venea pe la noi, era copil pe vremea aceea; cînd Săteanu s-a dat la..., copilul a sărit în ajutorul lui tat-su; a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nici patruzeci de ani măcar și încep să fac greșeli de rutină, din grabă..." E-o tîmpenie să ții asemenea animale pe lîngă casă! exclamă Runca, să împrăștie tăcerea. În locul ei, cînd m-aș duce acasă, i-aș da cu toporul în cap, să se sature să mai împungă. În ochii lui Radu, ca și cum s-ar petrece aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
restaurant, doar nu-i în cîmp. Vă spun că iese cu scandal se împotrivește Ovidiu. Aici nu-i pădure; copacii rămași în jurul restaurantului sînt pentru decor... Ce, decorul nu poate arde? întreabă Lazăr. Hai! face semn spre țăran, care ține toporul sub braț. Tăiem unul mai de departe, să nu se simtă... Ovidiu ar vrea să mai spună ceva, dar vociferările oamenilor din sală, pe jumătate înghețați deja, îl fac să se întoarcă spre bucătărie, săltînd din umeri: Treaba voastră! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în fereastra de lîngă ușă, lovind cu un altul colțurile sticlei, să aibă călătorii pe unde ieși mai repde. Unul e blocat în magazie țipă arhitectul de lîngă bar, acoperind cu vocea lui panica iscată. Țăranul vine în fugă, prinde toporul de lîngă sobă și lovește ușa pînă face o gaură prin care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd de mamă junghiul din spate. Nebunilor, ce v-a apucat?! strigă Sultana, apărută în capul scării, urmată de Mihaela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Inspectorat. La Început, Jandarmeria era subordonată Ministerului de Interne - Însă când a Început mobilizarea generală, s-a Împărțit În două: „Jandarmeria armată” și „Jandarmeria zonei interioare”. Jandarmeria care Însoțea trupele era subordonată Armatei, fiind comandată de generalul de jandarmerie Ion Topor XE "Topor, Ion (general)" . În această calitate, el a devenit și prim-pretor al Armatei, fiind cooptat În Marele Cartier General. Generalul Constantin (Piki) Vasiliu XE "Vasiliu, Constantin (Piki) (general)" , comandantul Jandarmeriei (În Ministerul de Interne), a rămas să comande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Început, Jandarmeria era subordonată Ministerului de Interne - Însă când a Început mobilizarea generală, s-a Împărțit În două: „Jandarmeria armată” și „Jandarmeria zonei interioare”. Jandarmeria care Însoțea trupele era subordonată Armatei, fiind comandată de generalul de jandarmerie Ion Topor XE "Topor, Ion (general)" . În această calitate, el a devenit și prim-pretor al Armatei, fiind cooptat În Marele Cartier General. Generalul Constantin (Piki) Vasiliu XE "Vasiliu, Constantin (Piki) (general)" , comandantul Jandarmeriei (În Ministerul de Interne), a rămas să comande alte unități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
aplicat evreilor, fără nici o legătură cu forța ei numerică, și aceasta datorită creării unei funcții speciale care-i Încredința În bine sau În rău viața cetățenilor În general și a evreilor În special. Comandantul tuturor forțelor de jandarmerie, generalul Ion Topor XE "Topor, Ion (general)" , a fost numit marele pretor al Armatei. Pretoria era un fel de administrație civilo-militară În zonele de operație. Începând cu gradul de căpitan, ofițeri de jandarmerie au fost numiți pretori militari În diverse unități militare - de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]