2,431 matches
-
Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face incert hotarul dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură de suavă și luminată caritate, generozitatea lui este o împăcare cu inerentele scăderi ale condiției noastre sublunare, iar nimic nu este mai puțin întors asupra sa decât iubirile sale: pentru Miranda, pentru Ariel, cel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un spațiu fără țărmuriri și fără opreliști, acela al libertății în sine, până la constituentele sale de capriciu și de joc, și de răsfăț în sine și de sine. Imanentă naturii și combinațiilor ei infinite, împletită cu hazardul, străină de orice transcendență. Îngerii sunt înscriși într-o dependență și o ierarhie din care nimeni nu-i eliberează niciodată. Ariel nu. Subordonările lui sunt accidentale și trecătoare, sare întâmplătoare menită să-i dea iarăși libertății gustul ei. Este de observat, vorbind de îngeri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Christianae, 42, 1988, p. 18-23. footnote>, aplicarea de către el a perspectivelor autorilor menționați este cumva mai radicală decât vom găsi, spre exemplu, la Sfântul Iustin Martirul Și Filosoful sau Clement din Alexandria. Sfântul Iustin Martirul Și Filosoful (cca 110-165) evidențiază transcendența lui Dumnezeu în dauna antropomorfismului, dar susține Și că transcendența divină nu poate fi despărțită de imanența divină. El afirmă că limbajul pe care îl utilizăm referitor la Dumnezeu nu explicitează cine este Dumnezeu în esența Lui, ci mai curând
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
perspectivelor autorilor menționați este cumva mai radicală decât vom găsi, spre exemplu, la Sfântul Iustin Martirul Și Filosoful sau Clement din Alexandria. Sfântul Iustin Martirul Și Filosoful (cca 110-165) evidențiază transcendența lui Dumnezeu în dauna antropomorfismului, dar susține Și că transcendența divină nu poate fi despărțită de imanența divină. El afirmă că limbajul pe care îl utilizăm referitor la Dumnezeu nu explicitează cine este Dumnezeu în esența Lui, ci mai curând se bazează pe activitățile lui Dumnezeu, astfel Îl cunoaștem pe
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Dumnezeu, astfel Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca Tatăl, Creatorul, Domnul etc. Identificăm la Sfântul Iustin două concepte cheie ale teologiei negative, comprimate, Și anume, lipsa numelui Și inefabilitatea lui Dumnezeu. Clement din Alexandria (cca. 155-220) - citat deja de noi - asociază transcendența lui Dumnezeu cu Întruparea. Avansează o prezentare mai sistematică decât a Sfântului Iustin. D. Carabine exprimă astfel acest concept: „Putem Ști ce Dumnezeu nu este (nu ce este) ...”<footnote D. Carabine, op. cit., p. 229. footnote>. Metoda de abstracție a lui Clement
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face incert hotarul dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură de suavă și luminată caritate, generozitatea lui este o împăcare cu inerentele scăderi ale condiției noastre sublunare, iar nimic nu este mai puțin întors asupra sa decât iubirile sale: pentru Miranda, pentru Ariel, cel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un spațiu fără țărmuriri și fără opreliști, acela al libertății în sine, până la constituentele sale de capriciu și de joc, și de răsfăț în sine și de sine. Imanentă naturii și combinațiilor ei infinite, împletită cu hazardul, străină de orice transcendență. Îngerii sunt înscriși într-o dependență și o ierarhie din care nimeni nu-i eliberează niciodată. Ariel nu. Subordonările lui sunt accidentale și trecătoare, sare întâmplătoare menită să-i dea iarăși libertății gustul ei. Este de observat, vorbind de îngeri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de cunoașterea credinței celei drepte și de neîncetata cultivareși apărare a acesteia căci ea este „încredințarea celor nădăjduite,dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1), rădăcina tuturorvirtuților și temeiul bunei cinstiri de Dumnezeu. Petre Semen și Liviu Petcu Ideea de transcendență: perspectivă metafizică și perspectivă teologică 1. Transcendentia - trecerea (depășirea) graniței dintre două domenii, ieșire dincolo de (peste) granițele experienței, ale conștiințeisau ale lumii, considerată ca „dincoace”, ca scop, ca obiect al acesteitreceri, precum și Suprasensibilul, Absolutul, îndeosebi Dumnezeu (aflatde cealaltă parte, obiect
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
conștiințeisau ale lumii, considerată ca „dincoace”, ca scop, ca obiect al acesteitreceri, precum și Suprasensibilul, Absolutul, îndeosebi Dumnezeu (aflatde cealaltă parte, obiect al Revelației). „A transcende” (transcendo, -ere)- a trece mai departe la transcendent, a trece peste un domeniu, într-unaltul, în transcendență. Transcendente („pășind dincolo”), se numeauîn filosofia scolastică proprietățile cele mai generale ale lucrurilor,care, după doctrina neoplatonică, se aflau ca „esențialități metafi zice” dincolo de predicamentele sau categoriile particulare: res (lucrul), ens (fiindul), verum (adevărul), bonum (binele), aliquid (ceva-ul), unum
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Cf. Joh. Hoffmeister, Wörterbuch der philosophischen Begriffe, 2. Aufl., F. Meiner,Hamburg, 1955, pp. 617-618. footnote>.Delimitată în principiu în funcție de poziția omului (în univers,în cunoaștere, în viața socială și a culturii, în trăirea la nivelul diferitelor tipuri de experiență), transcendența este situare totodatăși trecere, care poate fi absolută („dincolo” în sensul metafiziciiprekantiene și al celei teologice) sau relativă (în urma centrării kantiene prin subiect: dincolo de „experiența posibilă”; înperspectivă fenomenologică: actul de „vizare” este „transcendent”în raport cu „obiectul”, care, la rândul lui, este
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sensul metafiziciiprekantiene și al celei teologice) sau relativă (în urma centrării kantiene prin subiect: dincolo de „experiența posibilă”; înperspectivă fenomenologică: actul de „vizare” este „transcendent”în raport cu „obiectul”, care, la rândul lui, este, „transcendent” înraport cu actul prin care e pus). 2. Interacțiunea transcendenței cu imanența este deosebit declară la nivelul „fenomenologiei cunoașterii”, al relației de„sesizare” (Erfassen): „În orice cunoaștere - scria N. Hartmann - seaflă laolaltă un cunoscător (ein Erkennendes) și un cunoscut (ein Erkanntes), un subiect și un obiect al cunoașterii. Relația care
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
aspecte ale unuia și aceluiași act deatingere sau determinare”, relație în care „numai obiectul este cel determinant”; „caracterul transcendent al determinării subiectuluide către obiect e valabil nu numai pentru determinarea concretă alucrului, ci pentru orice cunoaștere a obiectului”. Relația cu transcendența este relevantă și în condițiile fenomenului valorizării: „deosebim - scria Rickert - valoarea (Wert) de toate obiectele reale (...). Trebuie să luăm în seamă totodată faptul că va-loarea nu vine laolaltă cu actele reale ale subiectului”<footnote H. Rickert, System der Philosophie. I
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
există (das Existierende) și valoarea vin într-o unitate: „existăobiecte și «obiecte» sau, în speță, realitate și valoare. Ambele alcătuiesc împreună întregul lumii, care constituie obiectul filosofiei”<footnote Ibidem, p. 115 footnote>.Valoarea ca atare (tipul valoric) este astfel o transcendență.Dincolo de sfera cunoașterii și a valorizării, „transcendența” esteprezentă în atitudinea spiritului ca atare. Lămuritoare este aici concepția despre „transcendentul care coboară”. „Transcendentul - scria Blaga - nu e conceput pretutindeni și în toate timpurile la fel,deși formularea lui sub unghi dogmatic
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
o unitate: „existăobiecte și «obiecte» sau, în speță, realitate și valoare. Ambele alcătuiesc împreună întregul lumii, care constituie obiectul filosofiei”<footnote Ibidem, p. 115 footnote>.Valoarea ca atare (tipul valoric) este astfel o transcendență.Dincolo de sfera cunoașterii și a valorizării, „transcendența” esteprezentă în atitudinea spiritului ca atare. Lămuritoare este aici concepția despre „transcendentul care coboară”. „Transcendentul - scria Blaga - nu e conceput pretutindeni și în toate timpurile la fel,deși formularea lui sub unghi dogmatic nu diferă esențial. Rami-ficările spiritului creștin nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
e conceput pretutindeni și în toate timpurile la fel,deși formularea lui sub unghi dogmatic nu diferă esențial. Rami-ficările spiritului creștin nu se fac numai pe temeiuri «dogmatice».Ele pot avea și temeiuri «stilistice». În adevăr, în atitudinea omuluifață de transcendență, intervine o determinantă de caracter stilistic,care produce o remarcabilă diferențiere de viziuni. Această determinantă (...) e în multe privințe mai decisivă decât o metafizică precizată. Ea e un agent veșnic prezent, de efecte incomensurabile”<footnote L. Blaga, Trilogia culturii: Spațiul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca să se materializeze, e un gând metafizic, pe care-l surprindem de altfel și în funcția, pe care, înarhitectura bizantină, spre deosebire de cea gotică, o are lumina”<footnote Ibidem, p. 160. footnote>.Prin această asociere cu o „metafizică latentă” se relevă transcendența pentru omul unui cerc spiritual cultural, într-o mare diferențiere însă, nu generic, printr-o „întruchipare arhitecturală” a unor„metafizici divers simțite, după timpuri și locuri”<footnote Ibidem, p. 161. footnote>. 3. Cu această asociere cu metafizica, transcendența a îndeplinito
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
se relevă transcendența pentru omul unui cerc spiritual cultural, într-o mare diferențiere însă, nu generic, printr-o „întruchipare arhitecturală” a unor„metafizici divers simțite, după timpuri și locuri”<footnote Ibidem, p. 161. footnote>. 3. Cu această asociere cu metafizica, transcendența a îndeplinito funcție constructivă în istoria filosofiei și a teologiei, în modalități specifice, însă, în funcție de înțelegerea poziției omului în univers.„Transcendența” vine chiar prin delimitarea lumii experienței,prin „condiția de existență a metafizicii”, care „este și rămâne depășirea experienței și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
unor„metafizici divers simțite, după timpuri și locuri”<footnote Ibidem, p. 161. footnote>. 3. Cu această asociere cu metafizica, transcendența a îndeplinito funcție constructivă în istoria filosofiei și a teologiei, în modalități specifice, însă, în funcție de înțelegerea poziției omului în univers.„Transcendența” vine chiar prin delimitarea lumii experienței,prin „condiția de existență a metafizicii”, care „este și rămâne depășirea experienței și a lumii observabile”<footnote I. Petrovici, Introducere în metafizică, ed. a II-a, Casa Școalelor, București,1929, pp. 43, 83. footnote
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
kantiană: „Ich musste also das Wissen aufheben,um zum Glauben Platz zu bekommen” („A trebuit să delimitez cu-noașterea, pentru a face loc credinței”)<footnote Immanuel Kant, Kritik der reinen Vernunft, F. Meiner, Hamburg, 1976, p. 28. footnote>, delimitare prin care transcendența, situată „dincolo” de experiență prin „cunoaștere” (limita cunoașterii), este situată metafizic sub „rațiunea practică”, postulatele rațiunii practice, făcând posibilă o „teologie morală”.Laitmotiv al filosofării, al filosofiei ca „știința principiilor sau anoțiunilor prime, prin care cunoștința și viața dobândesc unitate
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
practice, făcând posibilă o „teologie morală”.Laitmotiv al filosofării, al filosofiei ca „știința principiilor sau anoțiunilor prime, prin care cunoștința și viața dobândesc unitate sistematică și sunt totalizate”<footnote Mircea Florian, Filosofie generală, Editura Garamond, București, 1995, p. 79. footnote>, transcendența joacă în mecanismul explicativ al lumii „acest rol de principiu inițial și fundamental dincare să se desfă șoare cu claritate întreg lanțul deductiv al explicației totale”<footnote D. Isac, Cunoaștere și Transcendență, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003,p. 265. footnote>. Mai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
generală, Editura Garamond, București, 1995, p. 79. footnote>, transcendența joacă în mecanismul explicativ al lumii „acest rol de principiu inițial și fundamental dincare să se desfă șoare cu claritate întreg lanțul deductiv al explicației totale”<footnote D. Isac, Cunoaștere și Transcendență, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003,p. 265. footnote>. Mai exact: întrucât „filosofia rămâne mai presus de toate gândire metafizică”, o gândire care trăiește cu accent de ultimă intensitate în zona „Transcendenței”, aceasta (Transcendența) „ocupă unloc primordial în intenționalitatea cognitivă a speculației
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lanțul deductiv al explicației totale”<footnote D. Isac, Cunoaștere și Transcendență, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003,p. 265. footnote>. Mai exact: întrucât „filosofia rămâne mai presus de toate gândire metafizică”, o gândire care trăiește cu accent de ultimă intensitate în zona „Transcendenței”, aceasta (Transcendența) „ocupă unloc primordial în intenționalitatea cognitivă a speculației”<footnote Ibidem. footnote>. „Con ceptul de Transcendență” este „proba supremă pentru măsurarea puterilor sufletului omenesc, paradisul visat al intenționalității spe culative”. „Transcendența reprezintă izvorul lumii (subl. n.), suportul permanent și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
al explicației totale”<footnote D. Isac, Cunoaștere și Transcendență, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003,p. 265. footnote>. Mai exact: întrucât „filosofia rămâne mai presus de toate gândire metafizică”, o gândire care trăiește cu accent de ultimă intensitate în zona „Transcendenței”, aceasta (Transcendența) „ocupă unloc primordial în intenționalitatea cognitivă a speculației”<footnote Ibidem. footnote>. „Con ceptul de Transcendență” este „proba supremă pentru măsurarea puterilor sufletului omenesc, paradisul visat al intenționalității spe culative”. „Transcendența reprezintă izvorul lumii (subl. n.), suportul permanent și destinul ei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]