2,637 matches
-
a unor state naționale) sau sunt ele non-esențiale, dobândite cultural? Multiplele teorii antropologice care răspund la întrebări de acest tip pot fi grupate în două curente principale: primordialism și modernism. Potrivit orientării "primordialiste", ca opusă celei "moderniste", există un primat (transcendent) al esenței națiunii asupra caracterului dobândit (adică învățat sau, pentru unii autori, "cultural") al națiunii. Teoria "modernistă" susține, dimpotrivă, că principalele trăsături ale unei națiuni sunt învățate sau dobândite, adică au un caracter mai degrabă cultural, non-esențialist, sau contingent (v.
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
superioare omului, încă din timpuri imemoriale 95. Clasificate în diferite categorii 96, la Kernbach miturile se disting printr-o vădită trăsătură de sacralitate, care le unește. Astfel descris, mitul oglindește în viziune proprie forțele supranaturale ce își trag esența din transcendent și erup în lumea reală, imanentă. Atribuindu-i-se trei funcții 97 majore cea narativă, prin care se povestește și descrie, cea inițiatică, ce scoate la iveală sau dezvăluie, respectiv cea etiologică, prin care se oferă explicații cauzale -, însemnătatea mitului
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a sacrului, ideea reproducerii unui model originar instaurează între imaginea artistică rezultată și modelul ei un acord simbolic convingător, care face ca tiparul urmat să devină identificabil și recognoscibil în fața privitorilor. În acest fel, arta sacră oferă imaginea unui model transcendent și a unei realități superioare celei lumești. În acest caz, divinitatea poate fi resimțită mai aproape de om, transfigurată și înțeleasă prin intermediul imaginii, în creștinism, Dumnezeu Tatăl fiind mai ușor perceput atunci când Acesta este imaginat ca un bătrân (Cel vechi de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
religios, din această prolifică relație rezultând unele dintre cele mai valoroase creații artistice ale întregii culturi și civilizații umane. Încă din paginile anterioare ale prezentei lucrări am adus în discuție termenul de creație, sesizând deja unele dintre sensurile imanente și transcendente ale acestuia. În continuare, pentru a nuanța ideile, și pentru a ne apropia mai mult de esența temei dezbătute, ne vom referi la creația artistică 139, distingând-o ca pe o formă particulară de manifestare a religiozității umane, ce dezvăluie
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
religios al omului, acesta condiționând în mare măsură esența și calitatea experienței religioase. Legat de acest aspect, cardinalul Paul Poupard arăta, în deplin acord cu concepțiile lui Mircea Eliade, că "oriunde homo religiosus intră în contact cu sacrul, divinul sau transcendentul, rezultă o experiență religioasă specifică, care se cuvine valorificată și explicată în profunzime de istoria religiei"148. Putem astfel înțelege care ar fi premizele pe care se sprijină această apropiere a creației artistice de experiența religioasă, atât în cazul reprezentărilor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
spre un anume echivoc, creația însemnând atât opera, cât și procesul de realizare a acesteia, deosebind și sensurile active, și cele pasive ale termenului. Teoriile privind creația și specificul procesului creator au pendulat de-a lungul timpului între caracterul supramundan, transcendent sau revelat atribuit acesteia, și cel rațional, care și-a căutat explicațiile necesare în spațiul mecanismelor psihice și al atributelor naturale ale ființei umane. Altfel spus, înțelegerea sensurilor creației artistice a evoluat de la acele idei care se fondau pe acțiunea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Plotin, un alt mare gânditor al lumii antice, a făcut trecerea către filosofia Evului Mediu, împotrivindu-se caracterului pur reprezentațional 272 al artei clasice, artistul nemaifiind un simplu imitator al realității. El a accentuat în schimb caracterul ideatic, intern și transcendent al artei, în care a văzut un intermediar către lumea spirituală, ulterior, inspirând prin filosofia sa și programul estetic al artei bizantine. În contextul filosofic descris, artele lumii antice au dat un răspuns propriu dilemelor existențiale ale culturilor din care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
conjuncție fermă între nivelurile ideatice sau spirituale ale operei, și cele materiale sau formale ale acesteia, făcând apel la sensibilitatea și inteligența contemplativă a privitorului 481. Astfel percepută, arta sacră constituie, în mod aprioric, o formă de revelare simbolică a transcendentului, în felul în care, în creștinism, icoana reprezintă nu doar rezultatul actului creator uman, ci și manifestarea modelului ei ceresc totodată 482. Simbolul joacă, prin urmare, un rol fundamental în definirea acestei zone artistice, Hegel subliniind faptul că "arta simbolică
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
religios. În acest sens, Nichifor Crainic justifica conferirea atributului de religiozitate unei opere de artă prin "temperamentul și credința subiectului care o creează"493, precum și prin "puritatea inimii"494 cu care este realizată, oferindu-i acesteia puterea de sugestie a transcendentului și ceva din sclipirea Creației primordiale. Autorul nu absolutizează însă această idee, și păstrează limitele cuvenite, subliniindu-i relativitatea prin faptul că acest gen de artă "are un aer oarecum religios"495, deci nu în totalitate, iar senzațiile oferite de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacrului în operele de artă contemporană 536, care fie pretind o certificare a statutului lor mistic, sacru sau religios, fie dimpotrivă, se încadrează pe o direcție al cărei principal scop este desacralizarea totală, până la dezgolirea finală a ultimei rămășite de transcendent din acestea. Afirmând că "până și existența cea mai desacralizată păstrează încă urmele unei valorizări religioase a Lumii"537, discursul lui Mircea Eliade are încă tăria de a propune atitudinea prudenței față de astfel de reprezentări, care datorită caracterului lor postmodern
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în care arta sacră va evolua în viitor, datorită acestei corespondențe cu diferitele aspecte și trăsături ale vieții cotidiene, credem că aceasta va constitui și în perioadele ce vor urma un factor esențial atribuit acelui homo religiosus, deținător al capacității transcendente de a-și imagina formele lumii divine în suspendarea condiției profane, de care aminteam mai sus, și în departajarea de autismul tăvălugului de non-valori ce caută să se afirme tot mai mult în plan socio-cultural. În final, am dori să
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
creștinism -, în patru componente fundamentale. Prima dintre acestea marchează un teritoriu deținut în principiu de orice loc de rugăciune. A doua componentă este cea a unui spațiu interior consacrat prin prezența divinității, iar cea de a treia evidențiază un model transcendent al spațiului sacru terestru. În fine, ultima dintre acestea se referă la comunicarea verticală dintre modelul ceresc al spațiului sacru și expresia lumească a acestuia, înțeleasă ca și copie a celui dintâi. (Vezi Ioan Augustin, op. cit., p. 12.) 203 Tudor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Am pătruns magia, am cercetat spațiul divin, am scotocit moartea ca să caut viața și am văzut corect. Am văzut hotarele luminilor, sufletele, sferele transparente infinite, eterul zeilor, cerul, templele sale înflăcărate. Preoții lui Isis și Osiris mi-au încredințat mistere transcendente. Am discutat cu zeii cu gânduri de lumină, curate, dar pe Euridice n-am mai găsit-o niciodată. Orfeu și discipolul din Delfi au ajuns în fundul văi. În fața lor, pădurea deasă, apoi luminiș unde încă ardeau focuri pe cale să se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
recomandat cu înalte calificative. Personaje de toate vârstele și mărimile. Pot fi recunoscuți bătrâni combatanți, pictori uitați, actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi obliga să-și controleze cuvintele și gesturile. Hariga ar fi încurajat, probabil, cu zâmbetul său inteligent și ermetic, un asemenea bine-venit răgaz. O dispută vioaie și reconfortantă despre iubirea celestă, ivindu-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise și patetice de pasionalitate. Ar asculta-o mulțumiți și îngăduitori, nu s-ar grăbi s-o contrazică. În
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
interzis șarpele, scăpa cu viață mărul. Nu doar întrebările greșite rămân fără răspuns. Artistul are o curiozitate de copil rămas singur acasă. Incertitudinile mișcă spiritul uman. Ideile mari nu pot fi decât limpezi. Omul contemporan pendulează între hăurile sufletului și transcendent. Extratereștrii nu pot intra în contact cu noi. Așa cum nici noi nu o putem face cu protozoarele. Întrebările geniilor nu pot fi decât răzvrătitoare. Avem totuși în noi prea multe uși zăvorâte. Și mărul discordiei vitaminizează cunoașterea. Marile întrebări ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
templu e. Nu toți cei care au fost urcați pe cruce au nimerit într-o legendă. Se cuvine ca rugăciunea să fie omagiu, nu negociere. Devenim evlavioși când simțim că se apropie dogoarea iadului. Intoleranța religioasă generează terorism. Îmi imaginez transcendentul ca pe o lumină călăuzitoare. Religiile propovăduiesc toleranța, dar au generat foarte multă violență. Transcendența e un ghid. Și o mare speranță. Nici filosofii nu au reușit încă să decodeze convingător tăcerea lui Dumnezeu. Roagă-te lui Dumnezeu dar nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înalță, nu dezumanizează. În biserică, mulți oameni sunt de față, nu și prezenți. După cădere, doar căința poate fi treapta spre echilibru. Metafizica înalță arta spre Empireu. Metafizica speranței deschide drumul spre sublim. Arta și religia înlesnesc accesul spre revelație. Transcendentul este cel mai mare generator de interogații. Credința amplifică speranța, iar cultura îi dă vieții o semantică superioară. Înțelepciunea ecleziastului transformă neantul în deșertăciune. Căința stă sub semnul purificării. Chiar și Iisus și-a dus cu dificultate crucea. Demonii sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
împinge, cel mai adesea, frica. Dacă în fața lui Dumnezeu suntem egali, de ce pe pământ ni se fac sumedenie de dosare? Sintagma “frica lui Dumnezeu” nu se potrivește unei religii a tuturor toleranțelor. Ortodocșii se luptă din greu cu praznicele. Refuzul transcendentului înseamnă o cantonare în burdihanul nesățios al comodității. Stalin și Hitler nu au fost primiți în Iad. Ca să nu se coalizeze cu Diavolul. Nu cred că spre Dumnezeu trebuie să ne îndrume îngerul spaimei. Eradicarea sărăciei în lume nu mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rodeo lexical. Tot sperăm ca arta să ne intre în porii conduitei cotidiene. În artă, detaliul dă culoare și chiar semnificație. Prosperitatea poate înlesni accesul omului spre cultură. În artă, nu încap cifre ; în istorie nu este loc pentru sentimente. Transcendentul este perna cosmică a creației. Lectura nu - i poate transforma întotdeauna pe oameni. Absența ei - da. În artă, te ajută uneori și cei care te înjură. Se îmbulzesc prin edituri prea mulți căuzași ... paraliterari. La inspirație, poezia se scrie singură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
inimii corupte, de traducerea corupției în formă de viață obișnuită. Este prima manifestare a „înlocuirii lui Dumnezeu cu propriile forțe”, un fel de a-și pune toată încrederea în tezaurul imanent (al banului, al bogățiilor, al bunurilor materiale), în locul tezaurului transcendent al iubirii lui Dumnezeu. Se poate spune că aici, pentru Bergoglio, „transcendență” înseamnă să se facă referință la o realitate de care omul nu poate dispune, ci doar o poate cere și invoca. O realitate care îl face pe om
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
deus est», având ca și consecință scoaterea „sacrului” din orice spațiu: Dumnezeu este o invenție a omului care, atunci când nu este inutilă, este periculoasă. Pe lângă aceasta, pentru psihanaliză - cel puțin pentru o mare parte a ei - credința într-un Dumnezeu transcendent nu este altceva decât «o nevroză obsesivă universală». Și asta în timp ce neopozitiviștii decretau, în virtutea principiului verificării, lipsa de sens nu doar a teoriilor metafizice, dar și a oricărei idei religioase. Cu alte cuvinte: absoluturi pământești asemenea atâtor negări ale Absolutului
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nu este altceva decât «o nevroză obsesivă universală». Și asta în timp ce neopozitiviștii decretau, în virtutea principiului verificării, lipsa de sens nu doar a teoriilor metafizice, dar și a oricărei idei religioase. Cu alte cuvinte: absoluturi pământești asemenea atâtor negări ale Absolutului transcendent. O cunoaștere absolută înseamnă un om absolut, iar omul absolut se lipsește cu înfumurare de un Salvator; nu-i este trebuincios. Însă, ținând cont de evenimentele filosofice ale ultimei jumătăți de secol, nu putem să nu vedem că, într-un
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
excese. în acest sens filozofii invidiau viața simplă și mulțumită a păstorilor, împlinirea celor ce n-au ambiții mari, ci se mulțumesc cu ceea ce le aduce clipa. Dacă fericirea orgasmi-că despre care am vorbit la-nceput ar putea fi numită transcendentă, avem în schimb de-a face aici cu o fericire terestră, imanentă. în lumea consumistă și globalizată actuală nu mai cunoaștem alt sens al fericirii decât acesta din urmă: mediocru, utilitar, lipsit de orice aspirație care depășește standardele materialiste: o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ale spiritului: hun, sufletul uman, asociat cu yang și Cerul; bo, sufletul animal, asociat cu yin și Pământul; yi, gândirea și conștiința; jir, intenția și puterea voinței. Spre deosebire de dualismul occidental, care sanctifică spiritul ca fiind o entitate independentă, superioară și transcendentă corpului, taoismul consideră spiritul a fi floarea trinității taoiste, în timp ce esența (corpul) reprezintă rădăcinile, iar energia (qi) reprezintă tulpina care le unește pe celelalte două. Doar rădăcinile bine hrănite, înfipte într-un sol fertil pot genera tulpini puternice și flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]