1,736 matches
-
haosul senzorial, în forma percepțiilor și intuițiilor. Intelectul, prin categorii, unifică intuițiile și percepțiile în judecăți. În sfârșit, rațiunea lucrează asupra produselor intelectului, determinându-le condițiile, iar aceasta înseamnă raționament. Funcționarea rațiunii are două forme, după Immanuel Kant: logică și transcendentală. Descriind funcția logică a rațiunii, în diviziunea intitulată Dialectica transcendentală, Kant caracterizează rațiunea drept "facultatea unității regulilor sub principii", spre deosebire de intelect, care este "o facultate a unității fenomenelor cu ajutorul regulilor". Rațiunea "nu se raportează, deci, niciodată imediat la experiență sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unifică intuițiile și percepțiile în judecăți. În sfârșit, rațiunea lucrează asupra produselor intelectului, determinându-le condițiile, iar aceasta înseamnă raționament. Funcționarea rațiunii are două forme, după Immanuel Kant: logică și transcendentală. Descriind funcția logică a rațiunii, în diviziunea intitulată Dialectica transcendentală, Kant caracterizează rațiunea drept "facultatea unității regulilor sub principii", spre deosebire de intelect, care este "o facultate a unității fenomenelor cu ajutorul regulilor". Rațiunea "nu se raportează, deci, niciodată imediat la experiență sau la un obiect oarecare, ci la intelect, pentru a da
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
intelectului, necondiționatul prin care se completează unitatea lui"262. Principiile la care ajunge rațiunea sunt concepte pe care ea le construiește prin lărgirea conceptelor pure ale intelectului (categoriilor), cu scopul de a unifica necondiționat și universal cunoștințele. Acestea sunt Ideile transcendentale. Spre deosebire de unitățile categoriilor, care sunt finite, relative, condiționate, neavând decât o aplicare în cadrul experienței, unitățile Ideilor transcendentale sunt infinite, absolute, necondiționate, fiindcă se aplică la întreaga experiență, la totalitatea cunoștințelor. Rațiunea are tendința de a da acestor idei pe care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care ea le construiește prin lărgirea conceptelor pure ale intelectului (categoriilor), cu scopul de a unifica necondiționat și universal cunoștințele. Acestea sunt Ideile transcendentale. Spre deosebire de unitățile categoriilor, care sunt finite, relative, condiționate, neavând decât o aplicare în cadrul experienței, unitățile Ideilor transcendentale sunt infinite, absolute, necondiționate, fiindcă se aplică la întreaga experiență, la totalitatea cunoștințelor. Rațiunea are tendința de a da acestor idei pe care ea însăși le construiește valoare obiectivă. În felul acesta, se obține o cunoaștere pur rațională, care nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ea însăși le construiește valoare obiectivă. În felul acesta, se obține o cunoaștere pur rațională, care nu mai are nici un suport empiric, pe care o cunoaștem sub numele de metafizică. Iată, așadar, cum rațiunea trece de la funcționarea logică la funcționarea transcendentală și astfel creează metafizica. Ideile transcendentale sunt deduse din tabela raționamentelor, exact la fel cum categoriile fuseseră deduse din tabela judecăților. Din raționamentul categoric este scoasă ideea psihologică sau ideea substanței spirituale. Din raționamentul ipotetic este scoasă ideea cosmologică sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
În felul acesta, se obține o cunoaștere pur rațională, care nu mai are nici un suport empiric, pe care o cunoaștem sub numele de metafizică. Iată, așadar, cum rațiunea trece de la funcționarea logică la funcționarea transcendentală și astfel creează metafizica. Ideile transcendentale sunt deduse din tabela raționamentelor, exact la fel cum categoriile fuseseră deduse din tabela judecăților. Din raționamentul categoric este scoasă ideea psihologică sau ideea substanței spirituale. Din raționamentul ipotetic este scoasă ideea cosmologică sau ideea totalității lumii materiale. În al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este scoasă ideea psihologică sau ideea substanței spirituale. Din raționamentul ipotetic este scoasă ideea cosmologică sau ideea totalității lumii materiale. În al treilea rând, din raționamentul disjunctiv este extrasă ideea teologică sau ideea de Dumnezeu 263. Această deducție a Ideilor transcendentale, pe care rațiunea o operează și constituie metafizica, este considerată de către Immanuel Kant nelegitimă. Ideile transcendentale sunt concepte pure ale rațiunii. Spre deosebire de conceptele intelectului, cărora le corespund obiecte reale, acestora nu le corespund decât obiecte ale gândirii, deci nereale. Existența
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ideea totalității lumii materiale. În al treilea rând, din raționamentul disjunctiv este extrasă ideea teologică sau ideea de Dumnezeu 263. Această deducție a Ideilor transcendentale, pe care rațiunea o operează și constituie metafizica, este considerată de către Immanuel Kant nelegitimă. Ideile transcendentale sunt concepte pure ale rațiunii. Spre deosebire de conceptele intelectului, cărora le corespund obiecte reale, acestora nu le corespund decât obiecte ale gândirii, deci nereale. Existența lor este doar posibilă. Rațiunea umană, în folosirea ei metafizică, face saltul de la posibilitate la realitate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ale gândirii, deci nereale. Existența lor este doar posibilă. Rațiunea umană, în folosirea ei metafizică, face saltul de la posibilitate la realitate, afirmând sau asumând existența unor obiecte corespunzătoare Ideilor rațiunii. Această tendință a rațiunii este numită de către Immanuel Kant "iluzie transcendentală" și este explicată astfel: rațiunea, în căutarea necondiționatului, are tendința să creadă că, dacă este real condiționatul de la care pornește, trebuie să fie reală și seria întreagă a condițiilor lui, fără de care el n-ar fi luat ființă, deci trebuie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
deși se excludeau reciproc, erau totuși deopotrivă de necesare. Acelor contradicții fatale le-a dat Kant numele de "antinomii""265. Angajându-se să cerceteze această antitetică a rațiunii pure, într-un demers de tip critic pe care îl numește "dialectică transcendentală", Kant își pune problema 266 care sunt antinomiile rațiunii, care sunt cauzele lor și dacă acestea sunt cu adevărat justificate. Nu voi prezenta aici sistemul kantian al antinomiilor. Mă interesează, în schimb, felul în care răspunde filosoful german celorlalte două
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Pentru a scoate rațiunea din acest conflict al ei cu ea însăși, Kant încearcă să arate că antinomiile sunt rodul unei iluzii, al unei aparențe. Pentru acesta, propune drept cheie de soluționare doctrina pe care a susținut-o în Estetica transcendentală, "idealismul transcendental". Pe scurt, idealismul transcendental constă în ideea că "toate obiectele unei experiențe posibile nouă nu sunt altceva decât fenomene, adică simple reprezentări care, așa cum sunt reprezentate, ca existențe întinse sau serii de schimbări, nu au, în afara gândirii noastre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
scoate rațiunea din acest conflict al ei cu ea însăși, Kant încearcă să arate că antinomiile sunt rodul unei iluzii, al unei aparențe. Pentru acesta, propune drept cheie de soluționare doctrina pe care a susținut-o în Estetica transcendentală, "idealismul transcendental". Pe scurt, idealismul transcendental constă în ideea că "toate obiectele unei experiențe posibile nouă nu sunt altceva decât fenomene, adică simple reprezentări care, așa cum sunt reprezentate, ca existențe întinse sau serii de schimbări, nu au, în afara gândirii noastre, o existență
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conflict al ei cu ea însăși, Kant încearcă să arate că antinomiile sunt rodul unei iluzii, al unei aparențe. Pentru acesta, propune drept cheie de soluționare doctrina pe care a susținut-o în Estetica transcendentală, "idealismul transcendental". Pe scurt, idealismul transcendental constă în ideea că "toate obiectele unei experiențe posibile nouă nu sunt altceva decât fenomene, adică simple reprezentări care, așa cum sunt reprezentate, ca existențe întinse sau serii de schimbări, nu au, în afara gândirii noastre, o existență întemeiată în sine"269
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ideea totalității absolute, care este valabilă numai ca o condiție a lucrurilor în sine, a fost aplicată la fenomene, care nu există decât în reprezentare"272. Totalitatea absolută a seriilor condițiilor din lumea sensibilă "se bazează numai pe o folosire transcendentală a rațiunii, care reclamă această totalitate necondiționată de la ceea ce ea presupune a fi lucrul în sine", pe când lumea sensibilă nu cuprinde o astfel de totalitate 273. Antinomiile pot fi soluționate în momentul în care se acceptă aceste premise ale filosofiei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
va prelua ideea de "realitate potențială" sau de "stare virtuală" din teoria mecanicii cuantice, punând-o la egalitate cu aceea de "realitate actuală", văzând în relația lor o dualitate contradictorie dinamică ce devine un fel de structură elementară, de tip transcendental, prin care "posibilitatea se determină ontologic plenar, încetând a mai fi doar o "umbră a actualității""487. Ceea ce dă o și mai mare specificitate acestei logici pe care o propune Lupașcu este faptul că există o anumită dinamică în aceste
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
adică are o ancorare în realitate, ceea ce înseamnă că legile ei nu sunt apriorice 786. Încercările de logică non-aristotelică pleacă, în opinia lui Bachelard, de la faptul că această fizică a obiectului oarecare, care stă la baza logicii aristotelice și logicii transcendentale kantiene, "este fizica unui obiect care a păstrat o specificitate (...) implicată atât în intuiție cât și în cunoașterea discursivă, atât în forma sensibilității externe cât și în forma sensibilității interne". Este vorba de "specificitatea localizării geometrice euclidiene", respectiv "specificitatea substanțială
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în care conceptele inițiale ale științelor clasice au fost grav tulburate, iar microobiectul nu mai urmează legile clasice ale obiectului, înseamnă că "obiectul oarecare" al logicii clasice se referă la o clasă restrânsă, că regulile stabilite de Kant în logica transcendentală sunt doar suficiente, nu și necesare 788. Obiectul stabilizat, permanent, era domeniul logicii aristotelice. Noul spirit științific se confruntă, arată Bachelard, cu obiecte dinamice, "care n-ar avea, în repaus, nici o proprietate și în consecință nici o definiție conceptuală", obiecte care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
never been widely researched. Consequently, following a number of introductory terminological clarifications, the first chapter includes a systematic arrangement of Blaga`s philosophy on this dimension. The idea of "transfigured antinomy", the theory of "luciferic knowledge", the metaphysics of the "transcendental censorship", the idea of cultural style, the theory of metaphor and the cosmology of "the divine differentials" bear elements which identify the presence of antinomic structures in Blaga`s philosophical system construction. Even if they belong to different levels and
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
guvernanței. Destinul excepțional al eticii mediului în Statele Unite ale Americii poate fi explicat prin tradiția ecologică americană, inițiată încă din secolul al XIX-lea, manifestă în diverse domenii culturale, ale cercetării academice sau ale vieții publice, precum geografia, literatura, filosofia transcendentală, militantismul politic, ori ecologia științifică. Câteva nume de la sfărșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, reprezentative pentru astfel de preocupări ar putea fi Henry David Thoreau, cel ce anticipează atitudinea ecologistă și militantismul civic prin argumentele
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pornind de la calitatea vieții înțeleasă ca valoare intrinsecă. Asemănător procedează și Routley în construcția argumentului său privind Ultimul Om, argument pe care îl voi expune într-unul din capitolele următoare. Alte căi de argumentare ar putea fi elaborarea unui argument transcendental, (de exemplu, plăcerea ca atare este un temei al acțiunii, asumat de orice persoană capabilă să raționeze practic, pentru că dacă plăcerea nu ar fi considerată drept temei al raționării practice, atunci nimic altceva nu ar putea fi luat în considerare
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a exprima aceste moduri ale naturii increate, limba uzuală apare prea organizată", ea trebuie sărăcită, simplificată "până la un sistem redus de funcțiuni ale discursului"10. Funcția inaugurală nu aparține deja-rostitului, ci dincolo de el - sub el și înaintea lui - unei infra-rostiri transcendentale care abia iese din tăcere ori e posibilul însuși al tăcerii 11. Astfel încât fundarea discursivă în ordinea semnificațiilor ce articulează lumea poemului este pusă în suspensie. Decreația subiectivității și exfundarea limbajului nu mai (re)dau cuvântul poetului, ci - prin exfolierea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semnificații ale poemului. Spune ea însă ceva deslușit despre albul înaripat al întunecimii, despre gândul înflorit și nemărginitul înstelat? Ceea ce ajunge la vedere transpare dintr-un alt orizont decât cel al poemului: tărâmul îndepărtat al inaparentului care se dă intuiției transcendentale 17. Ceea ce se vede fără rest - fără întoarcere spre chipul lumii trecute - este chiar perspectiva părăsirii poemului însuși, detașarea până și de imagine ca de ceva fără de folos acum când ceea ce e de văzut și de spus se vede și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se dă pe sine ca nimic, ca nimic pentru sine, se dăruiește evacuându-se din sine. Neant al ființei, el poate primi Ființa la sine, se oferă imaginii în care se săvârșește pentru a se putea desăvârși. Intră în orizontul transcendental al unei potențe imaginale. Poate acum să fie, în harul singur atins. Căci harul e imaginea Fondului nevăzut, a adâncului ajungerii; a-i atinge imaginea înseamnă a fi imaginea, care se arată în atingere, luminează pe fondul de scrum al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ali Ahmad Saïd Esber), "transparența este și ea un văl" (La pierre chante, în Célébrations, Éditions La Différence, Paris, 2005), pentru că " Lumina nu-și divulgă tainele/ Ele sunt dizolvate/ În razele ei" (Le Livre, Seuil, Paris, 2007). 18 În "nivelul transcendental al tăcerii în raport cu nivelul natural al cuvântului" (Michel Camus, op. cit., p. 31). 19 Gianni Vattimo, op. cit., p. 97. 1 Câteva cuvinte pădurețe, în B. Fundoianu, Poezii, Editura Minerva, București, 1978, p. 6. 2 B. Fundoianu, op. cit., pp. 21, 69, 71
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
invizibilul perete despărțitor dintre lumea reală și cea ideală și el nu e decât deschiderea prin care se profilează complet acele făpturi și ținuturi din lumea imaginară, care licăresc doar imperfect prin lumea reală" (F. W. J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Editura Humanitas, București, 1995, pp. 307-308). 3 În acest sens vorbește Marin Tarangul despre actul străbătător al privirii care creează poeticul, despre "dreptul natural al privirii și privilegiul poeziei atunci când se recunoaște ca o faptă cuvântătoare a privirii": "cuvântul, ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]