1,894 matches
-
în spațiul privat, nu mai puteau fi condamnate. Violul homosexual era echivalent din punct de vedere penal cu cel heterosexual, iar contactul sexual anal era incriminat doar în cazul în care producea scandal public. La sfârșitul secolului XIX, Codul Penal transilvănean, în vigoare începând cu anul 1878, pedepsea doar violul homosexual: După Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza din 1864 se extinde în mai multe regiuni ale noului stat, dar în Ardeal rămâne valabil cel vechi. Juristul Vasile Dongoroz
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
Ținutul hațegan și-a păstrat o anumită autonomie pe aproape tot parcursul Evului Mediu. Adunările cneziale au continuat să funcționeze, cu drept de judecată (așa numita democrație hațegană), până în secolele XIV-XV, iar cnezii hațegani formau un corp distinct în cadrul armatei transilvănene . Din rândul cnezilor hațegani s-au ridicat, prin catolicizare și maghiarizare, familii aristocratice de prestigiu ale Ungariei și Transilvaniei medievale, cum sunt Kendeffy (Cânde) sau Kenderessy (Cândreș). Majoritatea istoricilor consideră că și ilustra familie a Corvinilor își are originile tot
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
fost duși la sud de Dunăre. Vestea ridicării la luptă a pandurilor a avut un efect imediat în toate teritoriile locuite de români. În oastea revoluționaă s-au înrolat aproximativ 1.500 de „ungureni” sau „dezertori din Transilvania” - militari români transilvăneni din regimentele grănicerești, care desfășuraseră o vie propagandă pentru „crăiuțul Todoraș”. Deși autoritățile transilvănene au făcut eforturi pentru cenzurarea veștilor din Muntenia, aceste vești nu erau doar transmise dar și comentate la nord de Carpați. Astfel, trei țărani români din
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
un efect imediat în toate teritoriile locuite de români. În oastea revoluționaă s-au înrolat aproximativ 1.500 de „ungureni” sau „dezertori din Transilvania” - militari români transilvăneni din regimentele grănicerești, care desfășuraseră o vie propagandă pentru „crăiuțul Todoraș”. Deși autoritățile transilvănene au făcut eforturi pentru cenzurarea veștilor din Muntenia, aceste vești nu erau doar transmise dar și comentate la nord de Carpați. Astfel, trei țărani români din comitatul Hunedoara erau judecati pentru instigare și tulburarea liniștii publice, după denunțul unor nobili
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
XX-lea. De la „taler” provin denumirile de dolar, numele monedelor din coloniile engleze, iar apoi ale Statelor Unite ale Americii și ale altor țări, precum și cel de tolar, care semnifică „taler” în limba slovenă. Pe teritoriul României au fost emiși taleri în monetăriile transilvănene atât în perioada principatului autonom cât și în perioada suzeranității austriece. În Principatul Moldovei, Despot Vodă a încercat să bată taleri moldovenești, fără prea mult succes, cunoscându-se doar câteva exemplare păstrate, emise în 1562 și 1563. Un exemplar se
Taler () [Corola-website/Science/306316_a_307645]
-
Familia transilvăneană din Beltiug (, Bélteki Drágffy) este o ramură a familiei voievodale a Drăgoșeștilor care se trăgea din Drag, comite în Maramureș, fiul lui Sas și nepot a lui Dragoș de Bedeu. Familia a avut un rol important în istoria Maramureșului și
Dragfi () [Corola-website/Science/306357_a_307686]
-
în Cumania apuseană, despărțindu-se în trei: prima a pătruns în Transilvania, prin Carpații Orientali, cucerind așezările săsești de la Rodna și Bistrița și s-a îndreptat spre Ungaria; a doua a traversat munții, prin pasul Oituz, și a zdrobit oastea transilvăneană din Țară Bârsei, iar a treia a anihilat forțele armate ale vlahilor negri-karaulagh sau ale popoarelor ulagh, voievodatele și cnezatele din Cumania. Mongolii au pătruns la hotarul țării Miselau - identificat cu Seneslav, pe care l-au învins. Într-o jumătate
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Marțian, într-un studiu arheologic publicat în 1921, a menționat existența unei fortificații pe Măgura Uroiului, pe care a atribuit-o dacilor. Repertorium-ul publicat de M. Roska semnalează fragmente ceramice aparținând culturii Wittenberg, precum și descoperirea a două celturi de tip transilvănean pe Dealul Uroiului. În monografia regiunii Hunedoara, Octavian Floca a descris zona Măgurii Uroiului ca fiind locuită încă din preistorie. De asemenea, a adus în discuție existența unui castru roman și a cetății medievale pe terasa din stânga dealului, spunând că
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
a stărilor transilvane a fost convocată la Turda . Odată cu formarea Țării Românești o parte din populația românească din Transilvania s-a desprins din Universitas Valachorum, venind să colonizeze ținuturile de la sud de Carpați ("ultra Alpes in terram Basarab"), în timp ce românii transilvăneni au pierdut treptat statutul de stare socială independentă și au fost în final excluși de la adunările stărilor transilvane și deci de la viața politică a principatului. Acest proces poate fi pus în legătură cu politica dusă de regele Ungariei Ludovic I de Anjou
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
în care Neacșu de Câmpulung îi scria primarului brașovean despre atacurile iminente ale turcilor. Aceasta era scrisă cu alfabetul chirilic, la fel ca majoritatea scrierilor românești din acea perioadă. O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean, scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI. Iată mai jos un text de la începutul secolului al XIX-lea, care folosește alfabetul latin, cu ortografie etimologizantă (în coloana din stânga) și același text transcris cu ortografia actuală (în coloana din dreapta
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
în Banat, având centrul la Becicherecul Mare. După patru eșecuri consecutive, beglerbegul de Timișoara, Hassan cel Mic, va reuși să o înfrângă doar după ce adună o armată de 30.000 de oameni și o puternică artilerie. În urma unei puternice ofensive transilvănene condusă de George Borbely, armata creștină cucerește cetățile Bocșa, Șoimoș, Cenad, Nădlac, Pâncota, Arad, Făget, Lipova și Vârșeț dar Timișoara rămâne neatinsă. O primă încercare de recucerire a orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000 de creștini din Banat încep asediul cetății, iar mai târziu în sprijinul asediaților vin și 10.000 de tătari. După 40 de zile de eforturi zadarnice asediatorii se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și de această dată încercarea se soldează cu un eșec. Din timpul revoltei antiotomane a țărilor românești mai este de menționat un raid al soldaților lui Mihai Viteazul, care devastează mahalalele în 23 februarie 1600, iar
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
(n. 1824, Vidra de Sus - d. 10 septembrie 1872, Baia de Criș, Hunedoara) a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
trei stări privilegiate (nobilii, sașii și secuii) și ai religiilor recepte (romano-catolică, evanghelic-lutherană, calvină și, mai târziu, cea unitariană). Dieta întrunită la Târgu Mureș (20 ianuarie 1542) și la Turda (2 martie 1542) a pus bazele organizării politico-administrative a principatului transilvănean. Dieta adopta și decizii de ordin juridic, militar și economic, având totodată prerogativa alegerii unui principe în fruntea statului. Hotărârile juridice ale dietei au introdus discriminarea creștinilor ortodocși prin lege. În regulamentul de aplicare a articolului 28 al dietei din
Dieta Transilvaniei () [Corola-website/Science/313028_a_314357]
-
lucrări de pictură și grafică, unele purtând semnătura unor nume de mare rezonanță în lumea artistică: Cojan, Labin, Dărăscu, Schweitzer-Cumpăna, Sirato, H.H. Catargi, Piliuță, Ressu, Verona, Phoebus, Steriadi, Bakst, Stoenescu, Iser, Brauner, Baba. Icoane pe lemn, icoane pe sticlă (Școala Transilvăneană, Școala de la Novgorod de sec.XVIII-XIX) sfeșnic din bronz, alamă argintată, cădelnițe, crucifix. O vastă și impresionantă colecție de tablouri ale pictorului Nicolae Tuzlaru: peisaje, naturi statice, portrete, majoritatea uleiuri pe carton, dar și pe pânză, precum și seria de tablouri
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
si 1441. În anul 1612 cetatea a fost ocupată de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei. A fost singura dată când cetatea Râșnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dușman al sașilor, în încercarea de a restrânge libertățile comunității saxone transilvănene, au organizat o campanie militară în Țara Bârsei. Cetatea Râșnov era apărată de locuitorii din Râșnov , Ghimbav, Cristian și un detașament de ostași români, care făcuseră parte din armata domnitorului muntean Radu Șerban. Deși tunurile armatei lui Bathory nu au
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
de câmp ("Lepus europaeus"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteinii"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Amfibieni și reptile: salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), viperă ("Vipera berus"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), șopârlă de câmp (Lacerta agilis); Pești: mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), zglăvoacă ("Cottus gobio"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"); Insecte
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
Michael Friedrich Benedikt Freiherr von Melas ( n. 12 mai 1729, Roadeș aproape de Sighișoara - d. 31 mai 1806, Elbeteinitz, Boemia) a fost un general de cavalerie transilvănean, propietar al Regimentului Cuirasieri nr. 6 și deținător al Crucii de Comandor al Ordinului Maria Terezia, care a servit în armata Imperiului Austriac pe durata Războaielor napoleoniene. Michael Melas s-a născut ca fiu al pastorului luteran Bartholomäus Melas din
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
(pseudonimul lui Gyula Halász jr.; 9 septembrie 1899, Brașov - 8 iulie 1984, Èze, Alpes-Maritimes) a fost un artist fotograf, pictor, sculptor, cineast și publicist francez de origine maghiară transilvăneană. A eternizat în opera sa viața de noapte a Parisului din anii 1930 și a fost supranumit de prietenul său, scriitorul Henry Miller, „ochii Parisului”. Gyula Halász a crescut în mediul specific Belle Époque, catolic și cosmopolit. Tatăl său, Gyula
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele fără vârstă din cartierele vechi, uneori pe timp de ploaie și ceață (remarcabilă a rămas, de pildă, imaginea „Statuii mareșalului Ney în ceață”, 1931). Ca unul care s-a considerat toată viața „transilvănean”, artistul a adoptat începând din anul 1931 numele de , ceea ce în maghiară înseamnă „brașovean” (brassói, brassai). În 1933 i-a apărut primul album, „Parisul, noaptea”, însoțit de un text de Paul Morand, care i-a adus un mare succes, mai
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
a fost o revista de cultura care a apărut la Arad, singura publicație literară transilvăneană din anii Primului Război Mondial. Noua publicație trebuia să se intituleze "Revista noastră", dar din motive politice a fost ales un titlu care să stârnească cât mai puține suspiciuni din partea stăpânirii austro-ungare. Presa transilvăneană prezenta apariția "Paginilor literare" ca un eveniment de
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
care a apărut la Arad, singura publicație literară transilvăneană din anii Primului Război Mondial. Noua publicație trebuia să se intituleze "Revista noastră", dar din motive politice a fost ales un titlu care să stârnească cât mai puține suspiciuni din partea stăpânirii austro-ungare. Presa transilvăneană prezenta apariția "Paginilor literare" ca un eveniment de mare însemnătate în mișcarea culturală. "„Noua publicație de la Arad", scria "Telegraful român" la 21 martie 1916, "va fi de bună seamă bine primită în casele românești de pretutindeni."” "Cultura creștină" scria la
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
culturală. "„Noua publicație de la Arad", scria "Telegraful român" la 21 martie 1916, "va fi de bună seamă bine primită în casele românești de pretutindeni."” "Cultura creștină" scria la 25 martie că revista venea să umple golul creat în mișcarea literară transilvăneană prin sistarea apariției "Luceafărului" și "Cosînzenei" și să suplinească "„scrisul de această natură al fraților din România”", care nu mai putea să pătrundă peste munți din cauza "„stărilor de război”". "Revista Transilvaniei" insista și asupra rolului pe care revista arădeană trebuia
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
satisfacție, scrie "Gazeta Transilvaniei" în prezentarea numărului 7, că această singură revistă literară a noastră, care corespunde unei adânc simțite necesități sufletești, dar care, durere, e pre puțin sprijinită, se prezintă din ce in ce în condiții mai strălucite”. Presa transilvăneană atrage atenția cititorilor că revista publică scrieri literare, culturale și științifice, precum și un bogat material ilustrativ. Proza formează capitolul cel mai interesant al părții literare și se impune atât prin problematică, cât și prin realizarea artistică. Contribuția mai importantă o
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
material ilustrativ. Proza formează capitolul cel mai interesant al părții literare și se impune atât prin problematică, cât și prin realizarea artistică. Contribuția mai importantă o aduce Ion Agârbiceanu, cunoscut încă de atunci drept continuatorul lui Ion Slavici în proza transilvăneană. Prozator al "Luceafărului", colaborator la "Cosînzeana" și susținător al "Tribunei" din Arad și apoi al "Românului", Agârbiceanu trece după suspendarea cotidianului arădean la "Pagini literare" și publică aici o suită de povestiri. Numele său se întâlnește aproape număr de număr
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]