5,174 matches
-
și cu amărăciune. Nu putea să nu se gândească la ce va urma. „Ce se va întâmpla cu acest copil? Ce vor face cu ea...? Doamne, Dumnezeule!” Emanuela se cutremură ca scuturată de friguri. Soneria de la ușă o făcu să tresară. O luă pe Daniela în brațe și merse să deschidă. În fața ușii, cu sticla de lapte într-o mână și cu Cristina lângă ea, aștepta Simona. - Iată că vecina mea are oaspeți! Da’ ce faceți voi, domnișoarelor? Hm! Da’ ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
afișează, în Emanuela se ascunde o rană profundă, o mare durere care o mistuie pe dinăuntru. - Spune-mi draga mea, te rog, spune-mi cum te simți? Își așeză o mână pe mâna Emanuelei și o privi în ochi. Aceasta tresări și încercă, inițial, să-și ferească privirea. O luă pe Daniela din brațele Simonei, luă sticla cu lapte și se așeză pe pat, potrivindu-i tetina de la biberon în guriță. Aceasta începu să sugă cu poftă. Simona o privea răbdătoare
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
metafora își calculează înălțimea visului pentru a reuși definiția exactă a stării și o transmite în câteva expresii tușante: “îmi vindec nopțile de parfumuri amestecate visul îl tot împart la doi zdrențuit ca un cerșetor tipic timpul siluiește singurătatea lacrimi tresar din zăpada prea albastră de dor” (Comedie absurdă) “rup detalii din marginea cerului redecorez fiecare bătaie de inimă îmi spun că singurătatea poate muri în sălbăticie de fapt cuvintele mele sunt transplantul dorului frânt” (nu pot să alerg pe o
ADRIANA BUTOI- PRESCURTAREA LITEREI MARI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369918_a_371247]
-
vei face cu opinia publică acolo dacă nu te mai apără nici mămica ta? Hohotele de plâns reveniră iar capul ei se sprijini pe umărul ocrotitor. Fără să realizeze efectele Ionel strânse pulpița pe care se mai afla mâna. Fata tresării apoi, galeș, întrebă: - Ce este de făcut? - Păi să mergem la masă că a fiert știuca și prăpădim gazul de pomană. Strângând-o drăgăstos în brațe o ridică de pe băncuță și au purces amândoi braț la braț spre peștele care
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
poate nicăieri, cred cu tărie în noi, în ale tale cuvinte, în iertări mă îmbăt cu iluzii și promisiuni, dar am și remușcări. Încerc să descifrez șuvoiul de emoții ce uneori mă doboară, acele cuvinte ce le aud mereu, inima tresare, încă mă-nfioara. Dar tu ești plecat, demult nu ai mai trecut pe strada mea , tei înalți, cu toții au înflorit atât de frumos în lipsa ta. Deșertăciune poate este chiar iubirea cea mare și grea, speranța nu mai înflorește deloc,în gândul
O DESPĂRŢIRE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369959_a_371288]
-
și iarna, lăsând uimire, pe chipul tău frumos, gândindu-mă, unde-am uitat poemul de iubire, scris în grabă, surâzând , melodiei ce-mi vibrează, prin simțuri, stând cu ochii, uneori închiși, sunetele ei, alunecând ușor, spre suflet, făcându-l, să tresară, întrebând, unde-i iubirea sinceră, de-odinioară ? Ploua și primăvară, dragul meu, mi-am imaginat, c-ai spus și vară, desculț, dansând în ploaie, ți-am răspuns. Fiori, ce se preling, prin simțuri, miracolul vieții, dorința, să te pot visa
DÂND SENS VIEȚII de COSTI POP în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369991_a_371320]
-
ochiul inboxului de albeață acoperit fixeză imobil pustiul și sunetul tastelor obosit mototolește ca pe o foaie de staniol de conținut deposedată tacerea ce s-a -nstăpânit hei ! . hello! Hi!.... m-aude cineva? niciun răspuns doar degetele mâinii drepte-au tresărit reamintindu-mi că mai știu și că-și doresc să zboare. Referință Bibliografică: ARIPILE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2066, Anul VI, 27 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ARIPILE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370032_a_371361]
-
CAD MĂȘTILE Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Prea multe sentimente-s prăfuite Lumina nu-ți lucește în priviri. E prea-ntuneric și-s acoperite Speranțele ce sunt doar amintiri. Tresar de câte ori îți simt privirea Mă lupt ades cu un destin ucis. Secat sau gol acuma e totuna Rămâne dorul fiindcă ți-a promis. Destule vise rătăcind aiurea În chicote de doruri ne-mplinite. Ce trec acum spre alte zări sperate Cu
CAD MĂȘTILE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370044_a_371373]
-
potrivite gradului de înțelegere și de interpretare a fiecărui om din mulțime... Masca de oxigen acoperea în parte chipul băiatului, dar privirea medicului era permanent ațintită asupra lui. Doar când un asistent a citit cu voce tare valorile tensiunii a tresărit și s-a uitat contrariat la aparat. Nu-i venea să creadă. A meditat foarte puțin și, ceva mai liniștit, a apreciat cu voce joasă, parcă mai mult pentru el: - Opt cu șase?! La asemenea valori nu poate fi decât
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
credinței și-a iubirii Adă, Doamne, zorii sfintei dimineți. Cluj Napoca 23 august 2015 Am prins Am prins în mână mii de stele Cu strălucirea lor diamantină Și-am dat făpturii lor incandescente Tot dorul ce îl cântă o mandolină. Am tresărit la strunele de astru Îngenuncheat în fața veșniciei Înveșmântat-am sufletu-mi albastru Cu-n vis ce arde-n mine ca și o făclie. Am ascultat cum murmură izvorul În pacea unui minunat destin Fără de vină curge și curat în râul
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
să o miros, s-o gust, să-mi potolesc pofta de plăceri, pe care mi-o trezise iarăși... Am început să-i sărut umerii, coborând delicat pe brațe, apoi mi-am mutat atenția pe sfârcurile sânilor și pe zona abdomenului. Tresărea de plăcere, iar corpul i se încorda la atingerea buzelor flămânde de senzații amoroase. Mâinile ei se jucau prin cârlionții mei, iar picioarele sale subțiri reluaseră cursa de sus în jos, peste ale mele. - Vino mai sus... vino să te
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
aștepta doar primirea plăcerilor. Încă ne mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
un final sincron, așa că am avertizat-o să nu fie același ca în seara petrecută la mine acasă. Încă nu era grabă, doream amândoi să prelungim cât mai mult această deosebită senzație de furie, de răscolire a simțurilor, de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
genoveze, cu cele preromantice, construcție cu o fațadă monumentală, străjuită de patru coloane mărețe din piatră și de pe ale căror socluri priveau spre Piața Ovidiu, câte un leu fioros, de unde și denumirea ei de mai târziu. Telefonul sună și Adriana tresări fără să vrea. Sosise taxiul așa că își luă geanta de mână cu actele și cele necesare călătoriei și trollerul în care își așezase nu prea multe haine și cadourile pentru Italia. Dacă tot va ajunge în Torino, va profita de
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370370_a_371699]
-
Și te pierdeam în susur de culoare Chemându-te prin toamnă să revii. Odinioară îmi scriai pe frunze O mărturie că vei reveni Și am cules regretele pe buze În serile ce suspinau târzii. Odinioară m-atingeai cu vântul Și tresăream în șuier de fiori, Sub tălpi se risipea, umil, pământul Iar tu te legănai înalt să zbori. Privirea mi-a rămas și azi văpaie, O ultimă scânteie mai coboară, Dar ochii tăi s-au preschimbat în ploaie De clipe dragi
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
rând Din inima-ți - grădină Cu trandafiri în floare Voi împleti cunună Ca să apun iubind SĂRUTUL S-a copt sărutul între buzele-perechi S-a scurs timid printre oftaturi A înflorit pe glezne de iubiri Și a străpuns neobservat înalturi... Au tresărit atingeri jucăușe, Amestecând iubiri neastâmpărate Au coborât atâtea primăveri Printre plăcerile demult uitate... S-a copt sărutul între buzele - perechi S-a scuturat petale, rânduri, rânduri Am încrustat în trupuri doruri vechi Să nu mai rătăcească printre gânduri... SĂ-ȚI
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
în mine... Și-atâta ardoare și dor, Și-atâta pustiu... fără tine. BLESTEM E un blestem să te iubesc pe tine Și nopțile să le ascult plecând, S-aștept o zi când vei fi lângă mine Și alte sute să tresar visând E un blestem să ne iubim în taină, Și, nu știu cum s-ar face, să te uit, Când te împart cu alta, ca pe-o haină Eu, care nu trăiesc din împrumut. E un blestem să nu fii a mea
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
am fost ajutată să nu regret nimic. Dumnezeu să o odihnească! Tatăl meu își are mormântul lângă ea și soțul ei..., deci nu e întâmplare. Nu este bine ca lucrurile să rămână neînfăptuite. Aud o voce ce mă strigă și tresar... Măicuța gândul mi-a simțit,/ bătrână,/ pe-un colț de prispă/ cu dureri și cu amar./ Cu un surâs din colț de ochi/ într-o batistă,/ tristețile-și ascunde./ Mă cheamă să mă-ntrebe:/ ce mai fac, cum mă mai
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
Fata i s-a îmbolnăvit, iar urmările le suportă și azi. Medicul n-a pățit nimic, ... XXXI. INEL, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1599 din 18 mai 2015. Inel Din când în când dangătul timpului mă face să tresar, Și-ți simt privirea udă printre genele de jar Ce-mi numără globulele ce aleargă printre vertebre Transpirând senzații de celeste verbe. N-am timp pentru a mea nemurire, Mă simt dator s-o las moștenire, Dar sângele-mi zvâcnește
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
nasc, să zbor și să uit de cumpăt Fiindcă acum știu cum trăirea s-o-mpac, Slobozindu-mi fluturii agitați din stomac. de Gabriel Todică 18.05.2015 ... Citește mai mult InelDin când în când dangătul timpului mă face să tresar,Și-ți simt privirea udă printre genele de jarCe-mi numără globulele ce aleargă printre vertebreTranspirând senzații de celeste verbe.N-am timp pentru a mea nemurire,Mă simt dator s-o las moștenire,Dar sângele-mi zvâcnește din apa
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
cutume, Parcă nebun îți vine s-alergi, să țipi sub ploi... Ne-am așteptat venirea slăbind la poarta vieții, Din cei care-am fost tineri, am devenit maturi, Dar ne-am zărit pe drumul pierdut spre bezna ceții Și-am tresărit în junghiul acelei vechi arsuri. Pierduserăm puterea de-a mai iubi vreodată, Ți-am spus că e lucrarea lui Dumnezeu aici, Căci ne-am văzut speranța de-a pururi condamnată La neputința sorții, la gheara marii frici. Nu vom trăi
ZIDIŢI ÎN IUBIRE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370493_a_371822]
-
iubească truda pentru grâne, vara Spre a trece iarna, cu-al său ger holtei. Din copilărie, tot privind la voi Trebuie să învețe ce-i corect și drept, Să separe soare din lan de noroi Inima de țară să-i tresară-n piept. Să iubească neamul, limba-n cânt de strună Țării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea, Separând virtutea față de minciună Vor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea. Dragostea de țară să sclipească-n zare Să le crească
PATRIOȚI DIN FAȘĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370546_a_371875]
-
desfacut sutienul, sânii, de o albeață ireală, tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața dreptunghiulară, cu doi ochi negrii, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
revela semnele unei călătorii inițiatice prin foșnetul inimii. Ne-ntoarcem pe străzile din Alfama în timp ce sîngele învață lecția bătăilor în perete și vorbele de mîngîiere ce le trimite un om bolnav de iubire. Tu, unicul meu anotimp care abia acum tresare și începe să doară. Citește mai mult Uneori îngerii ne strigădin viitoarele zilerăsucindu-se după soarede parcă ne-ar revela semneleunei călătorii inițiaticeprin foșnetul inimii.Ne-ntoarcem pe străzile din Alfamaîn timp ce sîngeleînvață lecția bătăilor în pereteși vorbele de mîngîiere
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Atlantida unei gări de provincie în rest nimic nou aceleași zîmbete de împrumut într-o viață fără contur doar umbre un fel de alchimie ontologică plutind din viitorul trecut un schelet ermetic îmbătrînit de ape în jurul căutării de sine am tresărit am plîns nu erai. Citește mai mult Odată cu iarnaabandonasem pe Cronosîn Atlantida unei gări de provincieîn rest nimic nouaceleași zîmbete de împrumutîntr-o viață fără conturdoar umbreun fel de alchimie ontologică plutind din viitorul trecutun schelet ermeticîmbătrînit de apeîn jurul căutării
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]