2,886 matches
-
lui Arghezi. Eul poetic se proiectează în ipostaza de rege, de dumnezeu al unui univers decăzut: "Prea târziu, prea târziu,/ Atunci va fi prea târziu;/ Dimitrie Stelaru, noul Cristos,/ Se va ridica lângă tine, rănit" (Prea târziu) sau "Sunt o trestie sfâșiată de vânt/ În mijlocul mlaștinii râioase;/ Taverna aceasta miroase a pământ,/ A cer și a fete frumoase." (Taverna). Încercarea de a impune un autobiografism pur se evidențiază, în poezia contemporană, poate cel mai bine la Cristian Popescu într-o serie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la lumină urmele a 16 case, de formă rectangulară, cu dimensiuni variabile, la cele mai mari, cu latura de 6-7 m, la cele mici, 3-4 m, construite din bârne și nuiele lipite cu lut, unele parțial îngropate, cu acoperiș de trestie sau paie și, cu toate că erau dispuse neregulat, erau apropiate, dând aspectul unui sat grupat . Pentru perioada amintită, spațiul românesc prezintă mai mult asemănări cu spațiul germanic, și mai puțin deosebiri, care se vor accentua după integrarea germanilor rămași între Rhin
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
starea de grație, imortalizată Într-un text, fără nici o dificultate, memorabil. Există În poezia lui Eminescu o floră distinctă: codrul, teiul, cornul, creanga, pădurea, copacul, plopul, arinul, stejarul, fagul, salcia, mesteacănul, paltinul, salcâmul, liliacul, iarba, nufărul, trandafirul, viorelele, crinul, macul, trestia, răchita etc. Ele nu puteau lipsi Într-o poezie care dezvoltă una din temele eminesciene, fundamentale, natura și dragostea. Nu lipsește din lirica poetului o faună romantică: calul, cerbul, vulturul, corbul, rândunica, lebăda, codobatura, pitpalacul, fluturii, albina, greierul, păianjenul, cariul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
metaforă cu sensuri multiple. Adâncul misterios al mării este un permanent izvor al visului romantic. 5. Aspirațiile luceafărului către lumea pământeană se concretizează prin cele două metamorfozări. Într-o primă ipostază, Luceafărul apare În chip „angelic” iar „toiagul Încununat cu trestii”, este tridentul purtat de zeul mărilor, Neptun. Marea e locul unde Luceafărul ar vrea s-o ducă pe fata de Împărat: „Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte...” Luceafărul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
constrâns, Împotriva voinței sale, la un exil forțat În spațiul singurătății absolute. Marea este „rea” dar i se pare frumoasă, asemănătoare unei „placente”, iluzia libertății primare, aproape de inconștiența copilăriei. În Întunericul lumii, paradoxal este că Iona descoperă că este o „trestie gânditoare”: „Un sfert de viață Îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături Între idei, fluturi, Între lucruri și praf. Totul curge atât de reoede și noi tot mai facem legături Între subiect și predicat”. Iona (mut și el) dialoghează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de mamă, își făceau de cap: unul se târa pe jos, altul se dădea peste cap, iar altul se cobora-n puț ca să caute cuiburi de vrabie, se urca-n copaci ori pe vârful casei, ca să adune miere de prin trestii. Diavolii de ei se hârjoneau prin garduri cu câinii vecinilor, trăgeau pisicile de coadă, ca să le miorlăie, furau ouăle de prin cuibarele găinilor, sfâșiau cămăși și cearșafuri, ca să-și facă coadă de zmeu, câte și câte nu mai făceau, încât
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a relațiilor româno-germane. Martha Bibescu nota interesul Kronprinz-ului pentru "muzica populară românească, pe care o aprecia foarte mult" și că "spera să învețe să cânte la nai", făcând "gestul de a trece rapid peste buze cele șapte tuburi de trestie". A fost momentul când tânăra sa prietenă a promis că-i dăruiește un nai, "ca să învețe"73. Faptul s-a întâmplat în scurt timp, și după ce a intrat în posesia instrumentului, oaspetele german a trebuit să audă o remarcă ciudat
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pe acest pământ. Mi-a vorbit despre muzica populară românească, pe care o aprecia foarte mult, și mi-a spus că spera să învețe să cânte la nai. Făcea gestul de a trece rapid peste buze cele șapte tuburi de trestie. I-am spus că am un nai pe care i-l voi dărui, ca să învețe. Ne-am despărțit. Și-a reluat locul în mașină, cu mătușa lui, cu soțul meu, care conducea, și cu prințul Carol. Și eu am plecat
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
micul și fermecătorul Palat de Marmură, am văzut-o pe prințesa imperială, apoi copiii, caii, câinii, florile lor. Pe urmă am plecat cu toții, în mașină, la Sans-Souci. Priveliștea e frumoasă în Germania, în iunie, în mijlocul pădurilor și al apelor, al trestiilor și al pinilor, acolo unde influența geniului francez a căzut ca sămânța unei flori. Prințul imperial se amuza evocându-și străbunul mai malițios decât Voltaire 30 care, în cinstea filosofului, a mobilat, ornamentat, rânduit această cameră unde se văd păuni
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și coboară. Saloanele aurite și argintate se succed. Îmi imaginez pompa acestor solemnități. Ceea ce știu despre împărat îmi permite să mi le imaginez destul de clar. Însoțitorul meu îmi arată în viteză aceste minunății banale, desenând cu vârful nuielușei sale de trestie plafoanele grele de aur, blazoanele, tronul, sala Ordinelor, sala banchetelor, sala de dans și îmi vorbește despre nemăsurata plictiseală care-l cuprinde în timpul acestor petreceri. El nu dansează îmi spune -, moare de cald și, în serile de sărbătoare, îmbrăcat cu
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pe apă, plutește în barcă, atunci când au loc regatele, și tot aici va înota de îndată ce va fi mai cald. Ceva mai departe, pe celălalt lac, patinează iarna, iar partidele de hockey pe gheață se organizează în ianuarie. Nuielușa lui de trestie marchează locurile și indică rolul său în fiecare colț al peisajului. Încă un minut de contemplare mută, în vârful turnului, apoi trebuie să coborâm. Ne mai duce puțin pe drumul spre Potsdam, ca să nu ne despărțim. Dar e târziu, a
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
în zarea albăstrie, cât de gingașe-ți sunt arcuirile ... Fagi sunt și la Posada, trăiesc și eu în mijlocul unei păduri de fagi. Continuăm drumul de-a lungul unui lac. Soarele galben al înserării luminează apa; pe malul foarte verde, printre trestii, doi copii pe jumătate goi, care tocmai s-au scăldat, își usucă spinările palide. Strigă, văzând moștenitorul. Strigă cuvinte pe care eu nu le înțeleg prea bine, pline de veselie, de bucurie. Drept răspuns, însoțitorul meu le strigă și el
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Renașterii italiene. Un chip de o mare blândețe. Îmi spune că îi place să-l privească în momentele sale de meditație, să-l învăluie în fumul de țigară ca și cum ar fi tămâie. Îmi arată, așezat într-un colț, naiul din trestie pe care l-a adus din România. Am vrut să văd cărțile de pe masa lui: era o colecție completă din opera lui Maupassant 23. Îi plac aceste romane, dar uneori i se par grosolane. Mă uit la ceas. Venise de
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
termină. Urcăm la etajul întâi al palatului pe scara mare, în spirală. Intrăm într-un salon spațios, luminat tot cu lumânări, cu ferestre care dau spre lac. Noapte de vară. Se aude orăcăitul broaștelor și foșnetul ca de mătase al trestiilor străbătute de vântul ușor. Într-un vas, pe un gheridon, un crin aproape complet veștejit. Asta îmi spune că prințesei imperiale nu-i plac deloc florile. N-aș ține niciodată o floare atât de tristă și ofilită așezată pe masa
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mulți ani scriind o capodoperă. Neterminată. Și, poate, de neterminat într-o viață de om. Revenind la Asediul Vienei, voi spune că acest roman s-a construit pe ruinele, ca să nu spun relicvele, unui roman abandonat, parțial scris înainte de 1989, Trestia de var. După decembrie 1989 nu am mai scris nici un rând timp de patru ani, deși întrebările rămăseseră aceleași: „Ce?“ și „Cum?“. Greutatea însăși a cuvintelor și chiar rostul scrisului îmi păreau futile în raport cu ceea ce, în naivitatea noastră, credeam a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
ușura scrierea; la sfîrșit se decupau în bucăți de 15-17 cm înălțime. Existau mai multe feluri de papirus, de la cel hieratic, rezervat cărților sacre, pînă la cel emporetic, papirusul grosolan care servea drept ambalaj. Pentru scris, se foloseau tulpinile de trestie tăiate oblic sau ascuțit (calame); mai tîrziu, pana, în general de pasăre. Cerneala era fabricată cu negru de fum sau cu cărbune de pădure cu adaos de apă și de gumă cu lichid de sepie; exista și o cerneală roșie
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
iubește și pe Stan, de vreme ce nu-i poartă pică pentru că a lovit-o cu cuțitul: pentru noi, ea este un tip fermecător de tânără sălbatică, iubitoare și blândă, așa cum Bujor e ciobanul îmbrăcat în piei, care cioplește fluiere și însuflețește trestiile, cum Spiridon e tipul prefăcut al preotului lasciv, iar Rada tipul de neuitat al vrăjitoarei nebune care țipă ca o bufniță în apa râului. Este o trăsătură foarte particulară viața aceasta intensă a personajelor, ale căror fapte rămân obscure și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o gamă și melopeea se desfășură, fremătândă, fluidă, întreruptă de suspine, nebunească, agitată de salturi și hohote, moartă de dorință, însuflețită de teamă, pură și aprinsă, strălucitoare și liberă sau înlănțuită de durerile presărate cu sânge. Și toate acestea umila trestie cu șapte găuri le exprima cu o candoare limpede". Puneți această pagină lângă cea a lăutarilor din Amor vincit: "Muzica lor dereglată e însuflețită de o armonie schimbătoare. Sfâșie lacrimi și bucurie deopotrivă. Arcușul furios se înmoaie deodată, mânia se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nume li se aplică unor nomazi pe care-i întâlnim pretutindeni, mai ales în Ungaria. În România lăutarii sunt cei care fac bucuria să cânte, doina să suspine, care "sfâșie de durere" ori imită cântecul păsărilor trecându-și pe buze trestiile umplute cu apă ale naiului. Gloria muzicii românești este G. Enescu. Mai trebuie amintiți Ed. Caudella, autor de opere, operete, romanțe, fantezii; C.D. Dimitrescu, violoncelist și compozitor, Floridor, compozitor de romanțe și operete, M. Polizu-Micșunești, autor de romanțe în stilul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
regiunea Tenasserim, doi condamnați la moarte a fost îngropați de vii în fundațiile orașului Tavoy. În Borneo și în Japonia era strivit un sclav sub temelia marilor edificii. În România, pe la 1850, zidarii aveau obiceiul de a măsura cu o trestie lungimea umbrei unui trecător, ca să-i fure umbra acestui nou Peter Schlemil; iar trestia era aruncată în temelie. Cel care suferise această răpire murea, se zice, în patru zile. era tot o înzidire. Umbra a fost înlocuită cu un cap
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Tavoy. În Borneo și în Japonia era strivit un sclav sub temelia marilor edificii. În România, pe la 1850, zidarii aveau obiceiul de a măsura cu o trestie lungimea umbrei unui trecător, ca să-i fure umbra acestui nou Peter Schlemil; iar trestia era aruncată în temelie. Cel care suferise această răpire murea, se zice, în patru zile. era tot o înzidire. Umbra a fost înlocuită cu un cap de miel jupuit, deoarece trecătorii se împotriveau și mai curând îi omorau pe zidari
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cu agio. CABAL|: vezi intrigă. O damă curtezană foarte mult ocupată (întrebuințată). CRITICA: Este una din vacile cele macre a lui Faraon, care mănâncă pre cele grase, fără însă a se pute îngrășe. CREDINȚ|: O străină în multe inimi femeiești. Trestie în pustie, ce se clatină de vânt. XANTIPA: Modelul tuturor femeilor celor bune. C|S|TORIE: Un fel de loterie, însă numărul gâcitor este rar. CREDITOR: (Se întrebuințează mai mult în plural.) Un soi de oameni foarte cinstiți, carii niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
satul Vatra, dar, sigur că și alte familii). Deci, hudeștenii sunt demni urmași ai dacilor nemuritori și ai romanilor învingători, sunt din os de eroi care au înfruntat vremurile tulburi prin care a trecut țara și cum spune poetul ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt. Numai Dumnezeu le-a dat putere și îndârjire ca să reziste pe aceste locuri, să plece să lupte prin alte părți și unii să se întoarcă, iar alții să rămână departe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
barba fâlfâind (marcă a trecerii timpului): Răzvrătit împotriva timpului universal ce impune o dimensiune tragică perisabilității umane, Iona are forța desprinderii de contingență, pentru a transcende în cosmicitatea ființei, în lăuntrul ascuns al subconștientului, singura soluție a libertății absolute: Superioritatea „trestiei gânditoare” constă în perseverența cu care își urmează idealul în concretizarea lui viitoare, chiar dacă aceasta ar impune sacrificiul suprem, sau ar genera o serie de transformări morfologice ale eului. Prezența trecătoare a celor doi Pescari, purtând pe spinare câte o
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
de vremea când audia la fel maternatici complicate, pentru mine. Către sfârșit s-a mai petrecut o mică și semnificativă întâmplare. Noi rămăsesem încă la masă și, în jurul nostru se făcuse grup. Câțiva comeseni se așezaseră în largi fotolii de trestii, si se depanau banalități curente. Îndeosebi, o femeie urâtă și nu tocmai tânără provoca naiv pe G., care nu o bagă în seamă decât atât cât îi trebuia, ca să fie interesant față de nevastă mea. Și când aceasta urâțica ia cerut
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]