1,600 matches
-
celor de la Mesara, unde mormintele au formă circulară (tholoi). Abia odată cu minoicul de mijloc sau palatin, Între 2000 și 1800 Î.Hr., Începe marea civilizație cretană. În centrele cele mai importante ale insulei, la Cnossos, dar și la Phaistos, Hagia Triada, Mallia, Zakros, sunt Înălțate palate mari, care atestă prezența unei clase dominante bogate și dedate luxului și care trebuie să fi fost centre ale administrației politice și economice. Nimic nu exclude deocamdată faptul ca aceste palate să fi avut și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai adesea În material de lut, sau inciziile pe sigilii arată, la rândul lor, edificii cultuale sau altare. Un altar apare pe unul dintre fragmentele de frescă descoperite la Phaistos, În timp ce pe părțile laterale ale unui sarcofag provenind de la Hagia Triada sunt reproduse fazele sacrificării unui taur (vezi subcapitolul 2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și rituală a acestui animal, cu toate că rolul și funcția lui apar limitate la spațiul sacrificial. Rămân Încă problematice „coarnele rituale” sau „coarnele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suveranul era soțul divinității sau divinitatea Însăși. b) Sacrificiul Prezența În peșteri a oaselor de animale cu evidente urme de ardere, cenușa găsită În sanctuarele de pe culmi, reprezentările de ofrande pe sigilii, așa cum este explicita scenă de pe sarcofagul de la Hagia Triada, nu lasă loc de Îndoială În ceea ce privește practica sacrificiilor sângeroase În Creta antică. În ceremoniile celebrate pe Înălțimi se folosea, probabil, un altar mobil din lemn, așa cum deducem din acel rhyton de la Zakros (subcapitolul 2.3a), dar este posibil să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vii de orice fel, păsări, porci mistreți, cerbi, lupi și chiar și urși, Într-un foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne este furnizată, de sarcofagul de la Hagia Triada. Pe o latură sunt reprezentate niște femei În procesiune, urmate de o femeie care cântă din liră, femei ce poartă vase al căror conținut Îl varsă Într-un vas mare așezat Între doi pilaștri ce se termină În partea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sinergie magico-religioasă creată prin cuplarea teonimelor ne ajută, În sfârșit, să Înțelegem o altă caracteristică a religiozității etrusce, asocierea zeităților nu numai - așa cum se Întâmplă foarte frecvent În regiunile Mediteranei antice - În forma cuplurilor divine, ci și În cea de triade. Cunoscută periferic În lumea greacă (să ne gândim la triada delfică), o atare asociere de divinități a devenit În literatura modernă curentă o caracteristică specific etruscă: din Etruria, prin intermediul Întemeierii capitoline și al imitației plebee a acesteia petrecută pe Aventin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să Înțelegem o altă caracteristică a religiozității etrusce, asocierea zeităților nu numai - așa cum se Întâmplă foarte frecvent În regiunile Mediteranei antice - În forma cuplurilor divine, ci și În cea de triade. Cunoscută periferic În lumea greacă (să ne gândim la triada delfică), o atare asociere de divinități a devenit În literatura modernă curentă o caracteristică specific etruscă: din Etruria, prin intermediul Întemeierii capitoline și al imitației plebee a acesteia petrecută pe Aventin, ar fi trecut În lumea romană, care i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În virtutea extinderii valului de romanizare. Cu toate acestea, nici În acest caz religia etruscă nu poate revendica În manieră incontestabilă un primat și o specificitate proprie, din moment ce pentru religiozitatea umbriană „Tablele de la Iguvium” documentează existența a mai mult de o triadă constituită nu pe baze „familiare”, ca, de exemplu, un cuplu divin marital cu un fiu, ci pe bază funcțională: ne aflăm deci În prezența unei trăsături comune, de această dată, Etruriei și Umbriei, care are cu siguranță origini preistorice. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnificația lor (Cancik-Lindemaier, 1987; 1990a). În mod analog sunt modificate și clasificările religiei romane pe care le cunoaștem, folosite În rubricile tipologiei religioase. Dacă această religie este definită ca „religie naturală”, atunci trebuie să precizăm că, lăsând la o parte triada capitolină și cea palatină, Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber", Venusxe "Venus", Dianaxe "Diana", Lucinaxe "Lucina", Mater Matutaxe "Mater Matuta" nu desemnează numai fenomene naturale (creștere, cereale, vin, sexualitate, lumină), ci și situații sociale, psihice și morale (căsătorie, libertate, iubire, tinerețe). Începând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultul roman al zeilor Ceres, Liber și Libera trebuie să Își aibă originile În Asia Mică dorică. Cu toate acestea, nu este atestată o proveniență de la Cumae și nici măcar la Cumae nu s-a dovedit că ar fi existat o triadă demetrină. La Începutul veacului al V-lea exista la Cumae o comunitate bahică cu o zonă funerară proprie 1. Plăcuța de aur din Hipponion (Vibo Valentia; către 400 Î.Hr.) demonstrează că exista o anumită răspândire și o anumită continuitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Orator 2, 9; In Verrem 5, 187). Doar câteva imagini pot fi identificate cu certitudine: acrolitul Fortunei din templul rotund (B) din Largo Argentina (Roma; cca 100 Î.Hr.), capul Dianei de la Nemi (secolul al II-lea Î.Hr.). Unele triade cultuale sunt cunoscute din diferite mărturii: Martexe "Marte"-Venusxe "Venus"-Divinul Iuliusxe "Divinul Iulius" În templul lui Marte Ultorxe "Marte Ultor" În Forul lui Augustus (Roma; 2 Î.Hr.); Apolloxe "Apollo"-Latonaxe "Latona"-Dianaxe "Diana" În templul lui Apollo de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o interpretare fizică”. Acestea sunt „misteriile” teologiei lui Varro 4. 3. Teologia mistică a) Ideea de Zeuxe "Zeu" proprie lui Varro este (a) romană, legată de cultele cetății Roma, (b) universală și (c) mistică (așa cum se poate constata În exemplul triadei capitoline). Jupiter Capitolinul, În ce privește imaginea și mitul, este regele tuturor zeilor și al tuturor zeițelor; „semn” al acestui fapt este sceptrul și poziția dominantă pe care o are fortăreața ce se Înalță pe colină (I fr. 14). El poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cultele lui Martexe "Marte", Terminusxe "Terminus" și Iuventasxe "Iuventas", deja instalate pe Campitoliu (I frr. 40-42). Acest episod istoric propune un punct de plecare pentru teologia mistică, pentru că Tarquinius era inițiat În misteriile din Samotrace. În acest mod, cultul triadei capitoline dobândește o nouă profunzime geografică, istorică și speculativă. b) Întreagă această concepție istorico-mitologică a lui Varro este apoi transmisă de eruditul și teologul neoplatonic Macrobius (către anul 400 d.Hr.)1. Tarquinius, fiul lui Demaratos din Corint, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
configurat adesea ca Demiurg și Tată, Într-un strâns raport cu făpturile sale, perceput uneori În sens monisto-panteist: el este laolaltă Unul și Totul, adică sursa Unului. Într-o asemenea perspectivă armonioasă, omul se situează ca element constitutiv al unei triade structurate pe trepte, dintre care prima și cea de a doua sunt ocupate de Zeuxe "Zeu" și de cosmos, iar În calitatea lui de ființă muritoare (prin trup) și nemuritoare (prin suflet) se dovedește capabil „să admire și să adore
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Astvat-ereta" „cel care cuprinde Adevărul”, compus probabil dintr-un citat gathic (Yasna 43, 16: Bartholomae, 1904, col. 215; Kellens, 1974, p. 209). La fel se poate spune și despre numele altor doi saoșyant, care constituie Împreună cu Astvat-ereta, un fel de triadă mântuitoare. Aceste nume, care pot fi explicate În interiorul unei frazeologii cu o valoare tehnică evidentă, sunt, așadar, nume teologice și de cult. O schemă trinitară domină Întreaga viață a creației: bundahișn, gum¶zișn, și wizarșșn (cf. supra, subcapitolul 2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lui Marte, care nu corespunde deloc cu aceea a zeului grec Aresxe "Ares", reiese clar din faptul că el, Împreună Jupiter (zeul major al primei funcții) și Quirinius (zeul major al celei de a treia funcții), era membru al triadei precapitoline, din care făcea parte reprezentantul cel mai important al fiecărei funcții. Încă În plină epocă istorică, arhaicul ordo sacerdotum roman (Dumézil, 1974) Îl plasa pe primul loc pe rex sacrificulus, urmat Îndeaproape de flaminii lui Jupiter, Marte și Quirinius
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protecție exilaților din toate teritoriile Înconjurătoare; 6) În final, argumentul hotărâtor, după părerea noastră, este identificarea lui Romulusxe "Romulus" cu Quirinius, care, la origine, trebuie să fi fost un zeu corespunzător funcției a treia, având În vedere că apare În triada precapitolină Împreună cu Jupiter (prima funcție) și Martexe "Marte" (a doua funcție); iar dacă Romulus Însuși nu ar fi fost considerat un exponent al celei de-a treia funcții, această identificare ar fi fost imposibilă. Abia Într-o fază secundară, Romulus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Freyr: este vorba deci despre divinități care nu numai că aparțin aceleiași sfere funcționale, ci, mai mult, sunt plasate chiar În același mediu familial. Însă, esențialul constă În faptul că cei trei zei venerați În templul respectiv alcătuiesc o triadă, ai cărei membri sunt, fiecare dintre ei, reprezentatul câte unei funcții, urmând Împărțirea tipică a panteonului. Este imediat clar cazul lui Freyrxe "Freyr", zeul celei de-a treia funcții, rezervată generării plăcerii. După cum spuneam, el este reprezentat cu un membru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
toate implicațiile pe care le are atmosfera În legătură cu recolta și bolile. În sfârșit, Odin apare ca zeu al războiului sau, pur și simplu, prezintă acea evoluție istorică pe care am indicat-o deja. Ceea ce interesează Însă este faptul că această triadă reproduce fidel o situație prezentă Înainte de primele atestări, apărută În perioada În care panteonul german era tripartit. Prin reunirea analoagă Într-un singur templu a trei zei, fiecare reprezentant al unei funcții, ni se oferă o paralelă perfectă a triadei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
triadă reproduce fidel o situație prezentă Înainte de primele atestări, apărută În perioada În care panteonul german era tripartit. Prin reunirea analoagă Într-un singur templu a trei zei, fiecare reprezentant al unei funcții, ni se oferă o paralelă perfectă a triadei precapitoline venerate În templul de pe Capitoliu, cu Jupiter (funcția sacră), Martexe "Marte" (funcția militară) și Quirinius (funcția economică). În al doilea rând, trebuie să amintim că, după cum În religia germanică, În epoca istorică, s-a trecut de la tripartitism la un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145 8. Zeii naționali Marduk și Assur 146 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 148 5. Lumea și omul 152 1. Crearea lumii (cosmogonia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145 8. Zeii naționali Marduk și Assur 146 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 148 5. Lumea și omul 152 1. Crearea lumii (cosmogonia) 152 2. Crearea omului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simboliza, de asemenea, împărțirea societății în preoți, soldați și țărani, organizare întâlnită și la popoarele indo-europene. Aceeași simbolistică o întâlnim și în cazul celor trei mari divinități romane, care sunt Jupiter (funcție de conducere), Marte (funcție războinică) și Quirinus (funcție de producție). Triada romană Jupiter-Marte-Quirinus (adică Varuna și Mithra, Indra, și zeii Asvin în India vedică) este înlocuită în perioada domniei regilor etrusci Tarquin (secolele al VII-lea și al VI-lea înainte de Hristos) cu cele trei divinități Jupiter Optimus Maximus, Junona și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
perioada domniei regilor etrusci Tarquin (secolele al VII-lea și al VI-lea înainte de Hristos) cu cele trei divinități Jupiter Optimus Maximus, Junona și Minerva (corespunzând lui Zeus, Herei și Atenei în Panteonul grec). Dictatorul Aulus Postumius instituie o nouă triadă pe Aventin 14 (Mons Aventinus), una din cele șapte coline ale Romei: zeița Ceres, zeul Liber și consoarta sa Libera (respectiv zeița Demeter, Dionisos și Kore la greci). Ideologia tripartită indo-europeană se regăsește în societatea celtică divizată în druizi (clasa
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
avec leș formalistes russes. En ce qui concerne la critique du discours poétique, elle est de date récente, car " jusqu'à la révolution romantique, îl n'y avait pas de théorie de la lyrique "453. Julia Kristeva affirme qu'avec la triade Rimbaud Lautréamont Mallarmé commence ce que l'on pourrait appeler " la Révolution du langage poétique ".454 À notre avis, grace à să contribution à la théorie critique du langage poétique, que nous présentons par la suite, îl faudrait ajouter aussi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Mallarmé commence ce que l'on pourrait appeler " la Révolution du langage poétique ".454 À notre avis, grace à să contribution à la théorie critique du langage poétique, que nous présentons par la suite, îl faudrait ajouter aussi à cette " triade " Paul Valéry. La réflexion critique de Mallarmé se constitue comme une première analyse de la structuration du discours poétique : " J'invente une langue qui doit jaillir d'une poétique très nouvelle, que je pourrais définir en ces deux mots : peindre non
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]