1,859 matches
-
originea și funcțiile grotescului, având un tip de comic ce “nu rezultă din contrastul față de idealitatea eroică, ci se manifestă ca descătușare și afirmare a materialității reprimate în personaje simbol ale râsului.” Astfel, eroul grotesc declanșează un râs colectiv ce triumfă asupra angoasei, violenței și reprimării. “Comicul grotesc rezultă din promovarea materialității și a corporalului până la un nivel permițând anularea distanței dintre contemplator și erou, într-un consens al râsului, resimțit de <<comunitatea râsului>> ca eliberare a senzualității și ca triumf
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lor adevăr); el se situează pe o poziție conștientă și critică față de seriozitatea și normativul instituțional, favorizând “descătușarea festivă a râsului și trupului” (Bahtin). Rabelais a forțat granițele acestei enclave a râsului, iar “personajele râsului grotesc create de el au triumfat într-atât asupra acelei severe cenzuri interioare care a fost dintotdeauna frica omenească în fața sacrului, a interdicției autoritare, a trecutului, a puterii, încât, în ciclul său romanesc, insulară și izolată pare, dimpotrivă, seriozitatea sacrosanctă a oficialității.” Barocul Preocuparea de bază
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
pe Matisse, nici pe Picasso. N-au jurat să admire nici o noutate. Se străduiesc s-o remarce, pentru ca forțele pe care ea le-ar aduce să nu fie nicidecum irosite. Iar dacă dl Thiesson socotește că poeții fac astăzi să triumfe mediocritatea, s-ar cuveni să meargă pînă la cap, spunîndu-ne ce artiști mediocri a situat critica poeților în rangul întîi și ce genii a ignorat” (v. „La critique des poétes”, Paris-Journal, 5 mai 1914, reprodus în vol. De la Ingres la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
manifestă: „De la începutul Evului modern și pînă acum, strigătelor de uimire ale obișnuinței bruscate urmau sancțiunile. Tăcerea, arderea pe rug sau retractarea, temnița și batjocura, aceasta însă rezervată îndeosebi delictelor literare și artistice. În cele din urmă, inovatorii sucombau sau triumfau (...). Astăzi însă (...) îndrăznețul și bizarul e primit cu un relativ calm, mult mai puțin propice zarvei de odinioară, căci fenomenul e de acum cunoscut și clasat (...). Cei pe care gloria efemeră de a mistifica și epata îi ispitește au dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vidului, apa trece de cele mai multe ori neobservată și totuși posedă mult mai mult teh decât propriile elemente contrarii: Nimic sub soare nu este mai flexibil decât apa; Dar, atunci când atacă lucrurile dure și rezistente, Nu este unul care să poată triumfa. Că lucrurile flexibile le înving pe cele rezistente Și că ușorul învinge greul Este un fapt cunoscut de toată lumea, Dar pe care nimeni nu îl folosește. Iată un exemplu foarte bun al semnificațiilor multiple existente în fiecare vers din Tao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
evident, au trecut cu bine de purgatoriu. Corect, domnule Brândușă, aș putea zice, dacă Îmi este Îngăduit, chiar perfect. (Glasul Îi tremura, ce dracu, se foi pe scaun, apucă paharul, mai găsi o picătură de vin, bună și asta, Brândușă triumfa.) He! He! Vedeți că se poate? Avem rezerve, domnule profesor, vă garantez eu. În ce privește universul, hm Brândușă căzu o clipă pe gânduri; cu universul lucrurile păreau să se complice, dar nu pentru că iată-l continuând aș putea să vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
an bun, observă cu tristețe Petru În timp ce se ridica. Nu ne rămâne decât să ne bucurăm și să dorim ca schimbările să nu se oprească aici. Fiți fără grijă, domnule profesor! Are Brândușă grijă de asta. Noul și binele vor triumfa În tot Universul. Dacă voi fi solicitat, Îmi voi aduce și mai mult aportul. Dar, despre viitor, vom mai vorbi noi. Poate veniți și dumneavoastră cu idei. Aveți și dumneavoastră vecini, colegi, nemulțumiri... Să nu le lăsăm să se adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă dacă imaginile se țineau după ea. În cele din urmă însă cochetăria feminină a triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu oglinzi, studiindu-se încântată, înclinându-se, învârtindu-se și zâmbind. „Îmi place aici”, mărturisi ea pe neașteptate și începu să sară într-un picior, după care se opri, își ridică gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care spera să Îl câștige de pe urma sa. În februarie demară o nouă piesă, a patra, mărturisindu-i lui William Într-o scrisoare: „Acum, că am simțit gustul sângelui, c’est une rage (hotărârea de a face și de a triumfa, din parte-mi), căci simt că mi-am găsit, În sfârșit, adevărata formă, pe care o pot duce până departe și pentru care palida și mărunta artă a literaturii, așa cum am practicat-o până acum, nu a fost decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o producție londoneză, cu intenția de a-l juca el Însuși pe Svengali. Rolul i se potrivește perfect, spuse Henry. Va fi un succes răsunător, sunt convins. Dorința de Îndreptare Îi era pusă serios la Încercare: faptul că Du Maurier triumfa cu Trilby și pe scenă, nu numai În scris, era destul de greu de Înghițit. — Curând ai să fii bogat precum Cressus, prietene, zise el silindu-se să zâmbească. Ca Întotdeauna, Du Maurier făcea eforturi pentru a face câștigurile să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de înfăptuit, belim belingherul!... Astfel vorbea, simțindu-și papila gustativă beteagă de la niște citate aramaice, grecești și latinești, cu ajutorul cărora triumfase recent în câteva turniruri teologice, rașchetase învățăturile mai multor biserici, împinsese sub pojghițele demnităților eclesiastice sumedenie de inși, dar și din pricina cărora i se aplecase, zbura acuma mofluz, la doar două degete de a deborda, abătîndu-se deasupra Capitalei, nu în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pierdem capacitatea de a striga asta cu voce tare. Rulează, rulează. 39tc "39" Final de partidătc "Final de partidă" Articol din numărul din noiembrie al Inside Finance: Edwin Morgan Forster, una dintre cele mai vechi instituții financiare din centru, a triumfat la cea de-a cincea ediție a premiilor anuale Equality Now de marți seara, câștigând la categoria „Compania care a făcut cele mai mari progrese“ pentru angajamentul În direcția diversității. Firma a Înregistrat un punctaj foarte bun În cadrul unui sondaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aer timid, suferitor, plăpând, Nemărginit de gingaș, nemărginit de blând. Când îmbli a ta haină de tine se lipește, Ci gingaș-mlădioasă tu râzi copilărește. De șezi cu capul mândru pe spate lin lăsat, Tu pari sau fericită sau parc-ai triumfat... Ciudat... Stau melancolic, greoiu ca și un trunchiu, Când veselă ți-ai pune chiar talpa pe genunchiu. Căci mă cunosc prea bine și nu-mi vine să cred Că mă iubești pe mine tu, tu! ce eu te văd Atâta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
française: „Nu se știe exact cine s-a gândit să facă din acest mod de a se Îmbrăca o distincție politică, dar și socială. Să fi fost abatele Maury sau marchizul de Laqueille? În orice caz, spune Aulard, atunci când a triumfat partidul motagnard, republicanii ardenți, militanții, și-au dat În general numele de sans-culotte”1. Deoarece nu peste multă vreme vom intra, alături de Balzac sau Carlyle, În culisele elegantologiei sau ale modilogiei, să precizăm de pe acum că veșmântul masculin care acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Ea cucerește Însă terenul definitiv abia după 1850. Până atunci se Înfruntă pe câmpul modei hainele scurte În talie, dar cu cozi lungi de la Londra și cele pariziene, care scurtează cozile redingotelor, lăsându-le mai În voie. Iar „culoarea” care triumfă În final, Învingând bleurile sau griurile atât de la modă În zilele bune ale dandysmului, nemaivorbind de culorile excentrice - după 1845 - este negrul. Pentru plăcerea ochiului, să trecem În revistă câteva costume celebre, uitându-l o clipă pe Însuși fondatorul castei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sens al unei vieți. Fără a propovădui propriu-zis crima, romantismul se consacră ilustrării unei profunde mișcări de revendicare printr-o serie de imagini convenționale: figura celui certat cu legea, a bunului ocnaș, a tâlharului generos. Melodrama Însângerată și romanul negru triumfă. O dată cu Pixérécout și prin cele mai mici eforturi, sunt scoase din adâncuri aceste pofte Îngrozitoare ale sufletului pe care alții și le vor satisface În lagărele de exterminare. Fără Îndoială, aceste opere sunt și o sfidare la adresa societății timpului. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
N-avem de unde să știm, zise Hugo, pentru că n-am intrat încă. Dar dacă era o întrebare pur teoretică... —L-am luat de aici, zisei eu, împingându-l pe Hugo în sus, pe scări. Vă rog să ne scuzați. Hugo triumfase; aplauze furtunoase, complimente din toate părțile și o reacție extatică din partea impresarului. Plutea în cele mai înalte sfere, fără ajutorul vreunei substanțe artificiale. În seara aceea, eram pe post de funie care ținea balonul cu heliu pe pământ. Ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Helena jucată de Hazel Duffy transformă un rol nu prea solicitant de felul lui, într-unul de vedetă. Urmăriți-o. Va ajunge, într-adevăr, departe.“ - The Independent). Pe scurt, toată lumea era fericită. Costumele lui Sophie și decorurile desenate de Sally triumfaseră, iar Duggie, impresarul meu, își freca fericit mâinile citind tăieturile din ziar în care îmi erau lăudate mobilele. Sunt prea modestă ca să citez din ele aici, dar e de ajuns să spun că n-au trecut neobservate. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Aladin. Luase parte la un război fratricid care îi învrăjbise pe moștenitorii sultanului Baiazid. Păruse chiar că are victoria de partea lui la un moment dat, când cucerise orașul Brussa și amenințase să cucerească și Constantinopolul. Dar unchiul lui, Selim, triumfase în cele din urmă. Nemilos, noul sultan pusese să fie sugrumați propriii săi frați și le distrusese familiile. Aladin izbutise totuși să fugă și să se refugieze la Cairo, unde fusese primit cu onoruri. I se puseseră la dispoziție un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-lea, poeți, pictori, sculptori, strălucind de brocarturi, perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino, divinul Rafael, cum îl numeau admiratorii artei sale, era acolo, nepărând deloc slăbit de pe urma bolii care avea să-l răpună trei luni mai târziu. Papa triumfa sub tiară: — În această zi de Epifanie, în care sărbătorim botezul lui Hristos săvârșit cu mâinile lui Ioan Botezătorul, în care-i celebrăm de asemenea, potrivit Tradiției, pe cei trei magi veniți din Arabia spre a se închina Domnului Nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gât și cu trompeta după curea; se zvârcolește de câteva ori, apoi se liniștește, strivit de melodia care ia în posesie universul; ultima imagine: SOLDATUL BINE ECHIPAT agățat de mânerul chepengului; cele trei cadavre în sânge; melodia, tot mai puternică, triumfând peste specia umană.) ȘI CU VIOLONCELUL CE FACEM? Piesă într-un act Personaje: BĂRBATUL CU VIOLONCELUL BĂRBATUL CU ZIARUL BĂTRÎNUL CU BASTON DOAMNA CU VOAL devenind DOAMNA CU VIOLONCELUL Sală de așteptare. Scaune de-a lungul pereților. Într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sută de ani s-a zbătut Portugalia să devină o țara europeană, împrumutînd din dreapta și din stânga, imitând îndeosebi modelele pariziene, și mult sânge a curs ca să se pună capăt "spectrului reacțiunii", care însemna tradiție, monarhie, creștinism. Iar când ideile generoase triumfaseră și Portugalia devenise o țară, cel puțin prin Constituție, întocmai ca celelalte țări europene - singura recompensă a fost refrenul Encore une revolution en Portugal!... Europa n-a început să țină seama de Portugalia decât în clipa când aceasta a redevenit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Făgăduială, însă, care n-a potolit curentul antirevoluționar. Astfel că, la 30 aprilie 1824, Infantele Don Miguel încearcă din nou o lovitură de stat, ca șef al insurecției regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie să "triumfe opera începută, dîndu-i o stabilitate sigură și nimicind odată pentru totdeauna banda pestilențială a masonilor". În aceeași zi, Infantele dă o proclamație către Portughezi: "Sau murim în glorioasa luptă în care ne aflăm angajați sau tăiem de la rădăcină râul care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întotdeauna ascultat, nu putuse uita că populația Lisabonei îi atacase și devastase locuința cu prilejul manifestației antimasonice care avusese loc cu prilejul după primul atentat împotriva lui Sidonio Paes. I se părea cea mai cumplită ingratitudine. El, obișnuit întotdeauna să triumfe, nu s-a mai putut trezi din nedumerirea în care căzuse după această primă înfrîngere. De aceea a refuzat să se mai întoarcă în Portugalia, mulțumindu-se s-o conducă de departe. Antonio José de Almeida, devenit Președinte al Republicii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
proletariatului, dobândite fără să țină seamă de creștinism sau chiar împotriva lui, n-au adus pe pământ nici pacea, nici dreptatea. Dimpotrivă, " În prezența acestor mișcări care amenințau să înece civilizația modernă observăm că, cu cât se extind cu atât triumfă, și cu atât lupta se intensifică, alimentîndu-se din propriile sale victorii; fără ca pacea să se pogoare, fără ca dreptatea să se realizeze, fără ca situația fiecăruia să se îmbunătățească". Pentru că, precizează profesorul Salazar, proletariatul socialist, caută "pacea în lume" printr-o revoluție
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]