1,978 matches
-
un castravete murat și cu o bucată de mămăligă rece, pe toată ziulica, puteai lucra, fără să te plângi, iar acuma, până nu-ți legi de gât traista doldora de pâine și de slănină sau de salam, îți vine să tușești Și doar nu ți-ar fi necaz, dacă ai fi venit de la drum lung, fără a fi avut când să-ți umfli buftul, înainte de a fi intra în galerie Dar dumneata, ca tot minerul, la intrarea în șut, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vladimir. Băutorul cu ochi mari, triști, verzi ca la gânsac, zâmbi amarelor amintiri, clătinând din cap: Asta n-ar fi fost mare corvoadă pentru un moldovean ca mine, neam vârtos de dincolo de Prut. Aveam de îndeplinit slujbe mult mai grele... Tuși îndelung, trase nervos din țigară de câteva ori și zise: Doamna era exhibiționistă, sublinie el o intimitate anume, pe când își ținea pleoapele coborâte strâns, ca și cum ar fi vrut să se cufunde într-un somn greu. Constatând că nu e suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi stimulat precauțiile, O'Piatră se afundă într-o muțenie atât de neclintită și de îndelungată, încât Profesorul crezu că nu-i va fi dat niciodată să mai asculte cuvintele pravilei strămoșilor rătăciți din stele. Într-un târziu, însă, Vânătorul tuși, dregându-și vocea, de câteva ori, urmându-și rostirea: Albert, m-ai ascultat când am spus că o piatră mai mare dispune de mai mult spirit decât o piatră pipernicită. Vânătorul tuși, pentru a face o pauză oratorică și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rătăciți din stele. Într-un târziu, însă, Vânătorul tuși, dregându-și vocea, de câteva ori, urmându-și rostirea: Albert, m-ai ascultat când am spus că o piatră mai mare dispune de mai mult spirit decât o piatră pipernicită. Vânătorul tuși, pentru a face o pauză oratorică și pentru a atrage atenția, subliniind: Iar pravila zice așa: făgăduiala spiritului este aidoma cu noima miezului individualității luate, sporită cu iuțeala de deplasare a razei de Lună, rază curată ce se înmulțește prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
David,... psalmul acesta ar spune, ar stihui, ar împărtăși, ar mărturisi, ar dezvălui, ar destăinui, ar propovădui, declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de câteva ori vorbitorul, châm, châm!... Se reculese, pâcâind din luleaua stinsă, pe care o animă pufăind insistent și îndelung, reaprinzându-i jeraticul, sub arabul cu turban de argint, apoi glăsui: Pentru o reprezentare a vitezei Luminii, vă reamintesc că, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zâmbet amuzat în fața acestei imagini. Cu mult, cu foarte mult timp în urmă, fusese și el la fel. Unde se duseseră anii frumoși ai tinereții? Furat de gânduri nu aude bătaia discretă în ușă și intrarea ofițerului de serviciu, care tușește discret. Ce s-a întâmplat? întreabă continuând să stea cu fața la fereastră. Ați ordonat să fiți anunțat imediat de sosirea locotenentului Rădulescu. Venise mai devreme? Se uită la ceas și constată surprins ca el pierduse noțiunea timpului, absorbit de analiza care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
violent cu lopata într-un planșeu de beton. Ascultă cu atenție, în speranța unui răspuns. Nimic. Pornește să sape în continuare cu îndârjire, fără să se gândească la nimic altceva decât la cei răniți care au nevoie de ajutorul său. Tușește puternic, aproape sufocat de mirosul puternic al corditei care-i zgârie gâtul. Așezat pe un rest de scară, un tânăr numai în pantalon și maieu, cântă la acordeon o melopee jalnică ce stăpânește peste întreg dezastrul. Pe chipul împietrit ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și umple unul dintre cele trei pahare, fără picior, cu margini drepte. Palma sorei medicale se strecoară sub ceafa lui, ajutându-l să bea. În timp ce soarbe lacom, un pârâiaș subțire pornește din colțul gurii, prelingându-se către bărbie. Se îneacă, tușește ușor și împroșcă picături pe cearșaf. Simte cum se înroșește, blestemându-și în sinea lui slăbiciunea. Fără nici un cuvânt infirmiera pune paharul pe tavă, apoi, cu o batistă albă, tamponează grijulie pielea umedă din jurul gurii lui. Înainte să iasă, aranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mascheze furia. Se așează pe fotoliul aflat în apropiere. Aveți vreo legătură cu cele ce s-au întâmplat? Absolut nici una, vă rog să mă credeți! Și sunt neplăcut impresionat de turnura pe care au căpătat-o lucrurile, răspunde imediat Kohler. Tușește ușor în pumn, încurcat și parcă ușor îngrijorat. Domnule Rădulescu, nu am ascuns niciodată faptul că fac parte dintr-un serviciu secret. Din câte știu eu, serviciul de informații al armatei are ca obiect al activității culegerea de date cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
peretele din față, dar mușchii maxilarului îi joacă vizibil sub pielea obrazului. Calm, ofițerul de legătură rus notează ceva într-o agendă. Liniștea se prelungește și nimeni nu pare dornic să curme tăcerea ce începe să devină stânjenitoare. Căpitanul Apostol tușește ușor ca pentru a-și drege vocea. Este tocmai ceea ce avem nevoie. Ironia subțire este perfect camuflată sub seriozitatea exprimării. Și cine va fi acest ofițer cu o înaltă pregătire...politică? În clipa următoare se aude scârțâitul unui scaun. Invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ofițer politic rus. Privește la el cum începe să agite războinic automatul, în timp ce povestește unui grup mic de soldați cum a lichidat el singur mai mulți nemți. Cum nimeni nu-i dă nici o atenție se retrage precaut în beznă. Carol tușește scurt. Privește jenat către locotenent. Cam tare ... Niciodată nu m-am putut obișnui. Ofițerul arată cu mâna spre cadavru. Ai făcut ceea ce trebuie. Credeți? Până mai înainte omul ăsta a vorbit, a râs și a scris scrisori. Sigur este așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de ce atâta frământare? Ești sigur că tot atâția vor fi și la întoarcere? Răspunsul lui Vasile la întrebare se pierde într-un hohot de râs puternic. Întins în pat, Nicky frunzărește un roman siropos de dragoste franțuzesc, găsit prin dărâmături. Tușește din când în când hârâit, din piept, semn al răcelii care nu se vindecase complet. Cu ochii închiși, Suflețel șade în fund, rezemat de perete. Probabil rememorează cine știe ce partitură muzicală. Mișcă ritmat din picior, uneori dă și din buze ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte. Mirosul de pucioasă le intră în nări. Praful din piatra măcinată de explozii a proiectilelor le zgârie cerul gurii. Tușesc cu lacrimi, aproape sufocându-se. Pe lângă ei trece Nicky. Felicitări băieți, dar au mai rămas câteva. Succes! Cu degetul le arată adăpostul altei mitraliere, ascunsă după pietre și crengi. Marius nu are vreme să-i răspundă. Îl vede cum aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult. Noroc de zăpadă, mai potolește setea și amăgește foamea. Cât despre muniție... Știu, Darie, cunosc situația. Cum, de altfel, o știm toți foarte bine. Cu un gest scurt, își ascunde sub căciulă firele de păr lipite pe fruntea transpirată. Tușește puternic și sec de câteva ori. Plămânul îl doare. Răcise zdravăn și se simte foarte slăbit din cauza febrei, dar nu are timp acum să-și facă griji pentru asta. Continuă cu glas calm și sigur, care-i maschează foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lovitură violentă cu talpa piciorului drept, un gest scurt cu mâna și proiectilul zboară înăuntru. Marginea de lemn a ușii nu ajunge să lovească peretele când explozia înfundată a grenadei azvârle afară un deget de fum și flăcări galben-roșiatice. Marius tușește, cu cerul gurii zgâriat de varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează de-a lungul holului. Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă salvă lovește clădirea, mai precis de această dată. Bucăți de mortar și tencuială cad peste. În urma lui, prăbușirea unui întreg perete blochează parțial holul. Praful plutește ca o ceață groasă. Tușește cu greutate. Îl ustură gâtul, nasul, ochii. Umbre încovoiate aleargă peste tot. Una dintre ele se izbește puternic de el, ca să dispară repede. Clădirea continuă să încaseze lovitură după lovitură. Tunetul zidurilor care se prăbușesc este asurzitor. Ajunge în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puține. Acum, dacă mai are timp pentru încă una. Trage un fum, dar se îneacă cu propria lui salivă când o arsură puternică urcă din abdomen spre esofag. Terminațiile lui nervoase strigă alarmate că acizii încep să-i perforeze organismul. Tușește din greu, cu mușchii abdomenului încordați ceea ce-i provoacă un nou spasm de durere înfiorătoare. Are gura uscată ca plita unei sobe încinse, iar pe obraji curg pâraie de sudoare. Durerea este bună, atât timp cât o simte înseamnă că trăiește. Starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
s-a părut „ Excepțional, de geniu” au fost cuvintele spontane, fără pic de emfază, ale lui Horia Roman Patapievici. A fost așa, pentru ca timp de 160 de minute s-a respirat la unison, nu a sunat niciun telefon, s-a tușit doar de trei ori și s-a lăcrimat incalculabil. Marek Janowski ne-a implicat cu o impunatoare și caldă eficiență printr-o poveste despre fiecare dintre noi, ne-a pus pe gânduri și ne-a pregătit pentru a trăi împreună
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
pe care Camera-l pregătește Prea Înălțatului nostru Domn. Ca formă, zice "E. L. ", este o bună compunere retorică în stilul cronicarilor, ca fond e o parafrază a mesagiului tronului. Drept că autorul răspunsului au oblicit cum se scarpină și tușesc cronicarii, este întrucîtva materialul lor de cuvinte, nu însă spiritul lor. 13 {EminescuOpX 14} Bătrânii noștri erau oameni cuminți, ei spunea simplu, fără încunjur și fără vorbe late ceea ce știau și simțeau într-adevăr. De unde și până unde pot ci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vie el în patul ei. Îl zgîlțîi: "Pleacă de-aici!", cu un fel de oroare înspăimîntată că s-ar fi putut ca el să nu plece și atunci ce se va întîmpla cu ea? Tata scoase un fel de mârâit, tuși, se mișcă și tăcu mai departe. Și atunci mama pronunță cuvântul "rușine", dar nu cu înțelesul pe care îl așteptam eu: "Nu ți-e rușine, om bătrîn?!". Astfel îi zise. Am încetat să mai respir, atât de tare m-au
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ființă în viața ei, căreia îi spunea "tata" și care o lua aproape zilnic la plimbare în oraș. Încerca s-o oprească, "acum trebuie să te culci", sau "afară e frig n-am chef să te văd că începi să tușești". O lăsam să meargă pe jos, până o auzeam că-mi spune foarte curând că o dor picioarele și atunci o luam în brațe. Era o șmecherie, nu vedea nimic de jos, n-o dureau picioarele, vroia în brațe, sus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el. "Poate vrei o prăjitură?" o întrebai. Dădu din cap: nu! "Ta-taaa, zise ea, după ce chelnerul se îndepărtă, tu ești răgușit!" Tresării. Și mie mi se păruse când dădusem comanda, îmi auzisem glasul, ceva străin, puțin spre bas, o clipă. Tușii. "Și acum mai sânt răgușit?" " Da..." Tușii din nou. "Dar acum?" "La fel..." " Cine știe ce-o fi, zisei, oi fi răcit și eu nu simt... Mănâncă încet înghețata, să nu răcești și tu..." Îmi aprinsei o țigare cu berea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dădu din cap: nu! "Ta-taaa, zise ea, după ce chelnerul se îndepărtă, tu ești răgușit!" Tresării. Și mie mi se păruse când dădusem comanda, îmi auzisem glasul, ceva străin, puțin spre bas, o clipă. Tușii. "Și acum mai sânt răgușit?" " Da..." Tușii din nou. "Dar acum?" "La fel..." " Cine știe ce-o fi, zisei, oi fi răcit și eu nu simt... Mănâncă încet înghețata, să nu răcești și tu..." Îmi aprinsei o țigare cu berea înainte, în timp ce Silvia își sorbea parcă înghețata
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
modern, eroul nu triumfă (eroii moderni acționează riscând și încheind printr-un eșec), numai că prin curtea gospodăriei erau doar câțiva oameni, președintele lipsea, iar motorul, ca să stârnească turbureală, trebuia întîi de toate să meargă. Ei, nu mergea, pufăia îngrozitor, tușea, exploda învăluindu-l pe erou într-un fum negru și înecăcios. Da, viața e un fum, dar merită să lupți cu ea și să învingi și mai ales să rămâi în această luptă cu conștiința curată. Asta era sensul pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un prieten băuse atâtea filtre, un număr impresionant de sticle de bere și înghițise atâtea halci de carne crudă, cum îi plăcuse lui Chateaubriand... " Cel mai interesant tip din orașul nostru, un fel de copil teribil al Ardealului", continuai eu, tușind din când în când, să-mi reprim emoția care îmi altera respirația... Emoție nedorită, străină de voința mea, dar nu și de bătăile înalte ale inimii... Deci nu vrusese să se ducă acasă, își amintise pe drum că o invitasem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]