8,428 matches
-
concertul. Deodată însă astrul strălucitor al nopții se întristă și o neliniște apăsătoare se așternu în preajma palatului cocoțat pe muchia muntelui. Prințesa oftă și chipul i se întunecă. - Ce s-a întâmplat, draga mea? - tresări prințul. - Am o presimțire... Ceva tulbură atmosfera... - Anotimpurile își au capriciile lor. Vara cu călduri înăbușitoare, dar și cu ploi repezi, furtuni și trăsnete dezlănțuite peste întinderi, iarna cu zile fermecătoare când ninge liniștit cu fulgi mari, dar și zile de groază cînd viscolește. Primăvara e
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
de masă să văd dacă nu cumva s-a „rătăcit„ vreunul. Și ca să nu greșesc la socoteală,apăs butonul veiozei de lângă pat fără să observ că priza rebelă ieșise din locașul stabilit.O lumină puternic albăstruie și-o bubuitură scurtă tulbură dintr-o dată liniștea camerei și încheieturile mele.La așa ceva nu m-am așteptat ! „La naiba, ăștia te întâmpină cu focuri de artificii ! Asta nu era trecut în program! ” Si dacă nu era în ofertă,după ce-mi revin puțin, cobor
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
și bătându-mă prietenește pe umăr. Duceți-vă și faceți o baie în mare și o să vi se spele toată furia ! Îi ascult sfatul și plec să fac o baie în marea albastră căreia mulțimea de turiști zgomotoși i-au tulburat linștea. Pe plajă...arhiplin. Mă strecor cu greu prin mulțimea de cearceafuri întinse haotic și tomberoane pline de gunoi, scoțând din mers fiecare articol vestimentar ce s-ar fi putut uda. Ca să nu mai pierd nicio clipă și să ajung
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
fiecare zi. Înaintez agale prin multimea de copii care se stropesc cu bucurie unii pe altii până într-un loc de unde pot să mă scufund. Si tocmai când să mă arunc cu forță înainte,un skijet înaintează vijelios spre mine ,tulburându-mi apele și plăcerea de a înota. - Dă-te dom′le la o parte, nu vezi că am demaraj ?! urlă în disperare cineva pe care nu apuc să-l văd fiind prea ocupat cu fuga. Ies... mai repede decât am
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
știe doar verbe surori cu ofer Când bate la porți închise, străine. (Iubirea) Se întâmplă uneori chiar celor credincioși, să cadă în stări depresive, care permit întâmplătilor nedorite din trecut să revină uneori obsesiv, să ocupe locul gândurilor senine, să tulbure chiar legătura cu divinitatea. Lipsa voinței și a puterii de iertare ar fi una din cauzele care te țin legat de persoanele cu încărcătură energetică negativă cu care ai venit în contact. Una din căile de ieșire din aceste stări
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
sunat pe David, să-i spună că preferă să lucreze acasă, decât la birou unde poate fi deranjată de eventualii vizitatori, sau chiar de el și Luminița, întrebând-o de vorbă. Acasă are liniște deplină și nimeni nu o va tulbura de la lucru. Dorea să se încadreze în termenii stabiliți de ea, pentru prima parte a contractului. Toată noaptea s-a frământat în somn, chiar dacă îl avea pe Radu lângă ea. Abia aștepta să se lumineze și să rămână singură, să
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
stau prinse într-un ochi lipsit de tine tristețea mea este că nu poți să mai împarți cu mine inima plină de bucurie în acest anotimp al roadelor coapte ai coborât în țărână să ții în mâini rădăcinile fără să tulburi sonora dimensiune a vieții picătură cu picătură curgi în simetrica rotire a anotimpurilor mirosul tău vocea ta privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se ridică țărână de la pământ la păsări n-am voie să plâng să
TE PRIVESC ORFANĂ DE LACRIMI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384675_a_386004]
-
a vieții picătură cu picătură curgi în simetrica rotire a anotimpurilor mirosul tău vocea ta privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se ridică țărână de la pământ la păsări n-am voie să plâng să nu-ți tulbur liniștea libertatea redobândită sunt doar o umbră întrebătoare nu pot să văd dincolo de chipul lumii tot ceea ce voi deveni într-un azi definitiv Referință Bibliografică: Te privesc orfană de lacrimi... Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul
TE PRIVESC ORFANĂ DE LACRIMI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384675_a_386004]
-
baltă. În zece minute eram pe malul lacului. Era o zi destul de mohorâtă și umedă, dar pe malul lacului erau mulți pescari. Am avut noroc că nimeni nu se așezase pe locul meu. Pe lac era liniște deplină, nimic nu tulbura luciul apei. Așa cum am mai scris, lacul este amplasat între două maluri înalte de peste douăzeci de metri pe verticală. Pe partea unde m-am așezat eu și majoritatea pescarilor, era mal de carieră de calcar, iar celălalt mal era împădurit
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii care înotau nepăsători, sub supravegherea părinților. Câte un cormoran
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
ne-a făcut cinstea să ne primească în Grădina Fericirii Veșnice. Tăcere apăsătoare. Limbile de foc țâșniră ca niște bice printre nori. Soare-Împărat își păstră totuși calmul și zise: - Prințesa noastră-i foarte supărată și nimeni nu îndrăznește să-i tulbure întristarea. Noi vom transmite salutările voastre când zâmbitoare iar ne va primi. - Ba nu, Măria Ta, zise răspicat Mărțișor. Nu voi pleca până nu o văd! Vreau să vorbesc cu ea, să știu dacă mă mai iubește și dacă mai
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
paradis al celor ce au trecut dincolo de moarte. Semăna cu o grădină din care printre rondurile de flori răsăreau cruci pe care erau trecute numele decedaților. Descălecară, deschiseră portița și înaintară încet ținându-se de mână, parcă dorind să nu tulbure somnul de veci al morților. Țipătul strident al unei păsări de noapte îi surprinse și se opriră locului speriați. Acesta se mai repetă de vreo două ori, apoi o bufniță fâlfâi din aripi printre copaci, iar în depărtări se auzi
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
o mireasă insuficient închegată în imaginația visătorului născută din dorința de a înlocui fervoarea singurătății cu un simbol desprins din încătușarea obisnuitului privirea ei voia să amintească de adâncul mării colorat în preajma furtunii în nuanțe împărțite în valuri spre a tulbura cu picăturile ei orice formă de împotrivire supusă în voluptate până la neajutorare gesturile ei luau forma grației în care mișcarea își desvăluia eseța în simboluri concentrând în memoria distribuitivă a senzației tot ce prin farmec rămâne în privire ca o
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
Căci cuvântul poetic al lui Eugen Dorcescu este, dacă vreți, ecoul, replica umană a Cuvântului de la-nceput. Un ecou, sau un răspuns pe care Creatorul îl așteaptă mereu de la Creația sa, pentru motivarea împlinirii tuturor făgăduințelor și pentru restabilirea echilibrului tulburat de bezmeticia omului. Eugen Dorcescu recapitulează și recreează psalmi în manieră absolută, străluminând vechile înțelesuri cu sensibilități și exigențe noi, corectând, după dogmă, imaginea blagiană apocaliptică a „Paradisului în destrămare”. Impresia finală, după parcurgerea atentă a psalmilor lui Eugen Dorcescu
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
colțul aripei... Vreau să respir văzduhul ... Prin picăturile calde să dansez, Să nu-ți mai simt mângâierea și surâsul Și-n dorul meu să nu te mai visez ... Vreau să te uit în târziul întârziat ... Unde neliniștea ochilor nu-mi tulbură privirea, Fără să mă supăr , să-ți iert tăcerea Și să te-alung din amintiri după ce-ai plecat... Vreau să te pierd în amurgul vieții... Că o întâmplare ce nu are urmare , Să nu încremenești în umbrele ceții Că
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
as zbura ȘI nu va mai fi un poimâine La care să putem spera ... Sărută-mă, ține-mă-n brațe, Ține-mă strâns, nu mă lăsa, Poate vor reveni speranțe Și-n jocul morții vom trișa! Sărută-mă pe ochiul tulbur Inlacrimat ca niciodată, De teamă că a tale gânduri Vor uita ce-a fost odată... Sărută-mă cu dor fierbinte Si roagă-te iubirea mea, Din coji infime să-nflorească, Maci roșii precum dragostea ! Dorina Omota 11.09.2016 Referință
SĂRUTĂ-MĂ ULTIMA OARĂ... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382489_a_383818]
-
și parul de acacia în mână, pândește felinic, ațipind uneori în picioare, feroce apărându-se de fiarele ce noaptea vin pe la stână. 55. Reperaj: femei tinere, bătrâne, copii și bărbați sunt chipurile Africii vii îmbrăcate atât de colorat încât te tulbură și-ți vine viața s-o accepți așa cum e, cu tristeți, cu bucurii, moarte, nebunii... și s-o iubești cu zilele ei negre, senine, goale sau pline. 56. Reperaj: femeia neagră cu gâtul lung cât istoria lumii întregi, așează pe
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > LUI ADRIAN PĂUNESCU - ÎN MEMORIAM Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc îngândurata masă goală, Mă tulbură că ești în neființă, Simt inima că suferă de-o boală De renunțare, fără de dorință. E neagră călimara, poate știi, De gândurile care ma ucid; Întoarce-te, te rog, printre cei vii, Revino-n peisajul translucid, Să faci lumină într-
LUI ADRIAN PĂUNESCU – IN MEMORIAM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382556_a_383885]
-
și ei, totuși, iubesc Cum le puneai speranțe-n buzunare. Cred că sunt blestemata fără vină Că m-am născut în anul de final Al flacării, ce n-o să mai revină În spațiul nostru artificial. Privesc îngândurata masă goală, Mă tulbură că n-ai să poți să fii Pentru copiii mei un zid de școală; Întoarce-te, te rog, printre cei vii! 20 iulie 2016, Constantă Sursă foto: Lui Adrian Păunescu - în memoriam / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LUI ADRIAN PĂUNESCU – IN MEMORIAM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382556_a_383885]
-
pe Geraldine, o știu prea bine! Copil precoce, talentat la multe, dar mult prea singuratic... Nu-i prea plăcea tumultul, nu-ndrăgea mulțimea picilor de-o seamă! Făcea triou ferice cu genitorii săi... Nimic și nimeni nu le-ar fi tulburat credința că vor fi așa în veac! Se bucurau atât de ce trăiau... Și-avea copila un drag să-nșire vorbe! Potrivea ad-hoc rime cuvintelor de răspuns, adăugea frumos cu gândurile sale basme-auzite de la Arthur. Recita pentru toți, pentru sine! Crescând
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
de acum.“ mai spune poetul. Poetul George Coșbuc în „Dunărea și Oltul“ sublinează importanța libertății ce aduce cu sine păstrarea graiului strămoșesc. Oltul, afluentul Dunării, este întrebat de fluviul mamă „Tu, copile drag al meu, Zbuciumat tu vii la vale/ Tulbure mereu./ Plouă mult la voi la munte, / Sate și câmpii de-neci, / Ori ți-e firea ta de-a rupe / Maluri pe unde treci?“ E firească grija părintească ce o poartă Dunărea afluenților săi, îndemnându-i la pace și armonie
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
ți-e firea ta de-a rupe / Maluri pe unde treci?“ E firească grija părintească ce o poartă Dunărea afluenților săi, îndemnându-i la pace și armonie, însă Oltul îi arată mamei sale cauza zbuciumului său: „Nu de asta-s tulburat. Tu pe unde-alergi prin lume, / Vezi și țări și munți frumoși, / Neamuri ce-și vorbesc ferice / Graiul din strămoși. Și ți-e dragă țara asta / De români, căci te iubesc / Dar tu nu cunoști de-a-ntregul / Neamul românesc. Eu de unde
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
sau, mai rău, să-l lovească. Iar omului i se cere să aibă puterea de a suporta adevărul ascuns și dintr-o dată dezvăluit, înfipt ca un cuțit în inimă. Concluzia este că firile slabe nu pot primi adevărul, el le tulbură. Curaj și înțelepciune îi trebuie și celui care dezvăluie adevărul, și, la fel, curaj și înțelepciune celui care primește adevărul în suflet. Dar, adevărul trebuie să triumfe! Există și remedii pentru rănile care ar putea fi produse în urma dezvăluirii adevărului
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului DEGEABA TOAMNĂ... de Nicolaie Tony DINCĂ Degeaba toamnă îmi vii Tiptil ca o felină Și torni rugină în vii Și brumă în grădină; Degeaba-mi tulburi zarea Cu-amurguri de poveste Și faci cu spume marea Iar munții suri pe creste; Degeaba scuturi frunza, Ca să-nvelești pământul, Degeaba-ți țugui buza Și-o pui să sufle vântul; Degeaba plângi cu rouă Când îți petreci cocorii Și
DEGEABA TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383862_a_385191]
-
ca Sadoveanu ăla...”. Râseseră amândouă. Ajunsese și Voica precum...”ăla”. Pașii o purtaseră pe Irina până la faleză. Se opri privind un timp pescărușii care pluteau în voia valurilor, le urmări zborul între ape și cer. Nimic nu părea să le tulbure chiotul triumfător care le însoțea zborul. Se gândi că dacă ar fi pictat un tablou cu pescăruși în zbor pe deasupra valurilor zbuciumate, l-ar fi intitulat pur și simplu: “Viața” Un zâmbet îi lumină fața. Începuse să picure și vântul
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]