3,788 matches
-
cuprinsă de nepăsare. Omul de azi, omul de mâine Doar pentru el dorește o pâine. Indiferența, prostia, lenea veghează Și fără oprire se intersectează. Oameni, mai știti ce e cinstea, prietenia Ce e dreptatea, mila, mărinimia? Drenați-vă mintea de tulburi ape Lăsați blândețea în suflet să sape! Lăsați bucuria să vă inunde Iar fericirea o să abunde. Treziți-vă semeni sentimentele bune Treziți-vă oameni, trezește-te lume! Referință Bibliografică: TREZIȚI-VĂ OAMENI ! / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TREZIȚI-VĂ OAMENI ! de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378703_a_380032]
-
pădure în simfonie. Parcă ieri eram pe drumul visului din tinerețe, Stele vii trăgeau cu ochiul,întinzându-ne o mână, Culegeam iubiri cu șoapte în aroma de noblețe, Nu credeam că valul trece,doar nisip o să rămână. Din surâsul vremii tulburi,am uitat să mai zâmbim, Viață este doar o cursă spre o falsă bogăție, Nu vedem cum noaptea trece,am uitat să mai trăim, Ne trezim un suflet rece ,fără pic de avuție. Vrea trecutul să ne-apese,viitorul ne-nspăimântă
DIN SURÂSUL VREMII(I) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378769_a_380098]
-
2015 Toate Articolele Autorului Atâtea amintiri mucegăite, îmi fură raze de lumină, mii de gânduri rătăcite, rămas-au fără rădăcină. Atât de greu m-am ridicat, din bezna veșnică a vremii, de zeci de ori m-am înecat, în lacrimi tulburi a durerii. Atât de sfios îngenunchiam, să mai răsară încă-o șoaptă si când lumina o cerșam, mă umilea o umbră moartă. Atât de des mă rătăceam, prin gânduri triste de iubire, mii de lacrimi ascundeam, în răni adânci de
ÎN LOC DE APĂ ȘI DE HRANĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377756_a_379085]
-
adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate câte trei, nervoase și tulburi, cărând algele verzi din larg, vor arunca zeci de litri de apă în barca temerarului ce îndrăznea să se despartă de mal. Atunci. ud până la piele, el va renunța și își va amâna plecarea pentru a doua zi, sperând că
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
în infim, iar infimul în măreț, dar nu într-un mod prin care să ajungă la conștiința unității dintre finit și infinit, care ar fi o unitate a libertății, a frumuseții sau a spiritului, ci mai curînd într-o confuzie tulbure. Apare aici, în acest fel, o perfectă lipsă de spirit: nu acea lipsă de spirit ingenuă, neștiutoare, ignorantă, ci aceea în care conștiința spirituală înaltă decade pînă la naturalitatea originilor." În acest punct tot pe tema religiei hinduse sînt semnalate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
centurii* și decurii** romanizîndu-și numele... lancu, aflat în mijlocul lumii țărănești răsculate, fascinează prin refuzurile sale de a capitula: refuz adresat împăratului, refuz pentru unguri și cvasi-refuz adresat emisarilor lui Bălcescu. Prin radicalismul său militant, el pare să clarifice situația transilvană tulbure pe care împăratul o lasă în grija armatelor sale. Nevoia de claritate eroică într-o perioadă postrevoluționară, pe care Alecsandri o califică drept "melancolică", constituie una din temele compozițiilor poetice ale vremii. Ele se revendică dintr-o memorie populară prelucrată
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
țintea întunecos"; Orfeu sta lângă harfa lui zdrobită cu "ochiu-ntunecos" pe care și-1 întoarce "și-1 aruncă aiurind"; în proiectul teatral Petru Rareș Mira spune: "Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor / seamănă cu privirea îngerului omor". Aceste semne ale "ochilor tulburi", "ochii plini d'eres" crează o atmosferă grea, apăsătoare. Adus parcă din recuzita alchimiștilor, plumbul pare a exprima cel mai bine alcătuirea apelor ochiului: "mare moartă / cu-ape de plumb". El are luciul gheții și al morții din imaginile cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sa se îndreaptă, deci, asupra orbirii ca "închidere în sine a artistului", alegând calea oedipiană a sfâșierii, "simbolurile supreme și obsesive ale arderii" (Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, 1978, p. 77). Rămân în afara cercetării chipurile arderii: schimonosirea privirii, privirea tulbure și sură, gheața și focul scânteietor, autoarea sugerând pentru ei doar clasa damnaților, a demonilor: Foarte adesea acești demoni rebeli împotriva voinței de a fi, primesc înfățișare de călugări, reamintind idealul etic schopenhaeurian al ascetului...". Ascetul contrastează însă cu privirea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară între oameni să predice vreo credință. El are mai mult o natură de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
58-68. 37 Eliade, Mircea, Op.cit., p. 19. 38 Eminescu, Mihai, Opere, vol. VIII, pp. 149-188. 39 Eliade, Mircea, Op.cit., p. 12. 40 Eliade, Mircea, Ibidem. 41 Baudelaire, Charles, Corespunderi: "Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc / Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață; / Prin codri de simboluri petrece omu-n viață / Și toate-l cercetează cu-n ochi prietenesc ...", trad. Al. Philippide Florile răului, BPT, Minerva, Buc., 1978, p. 14. 42 Eminescu, Mihai, Op.cit., Decebal, p. 37. 43 Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
amator de vorbe mustoase, cu iz moldovenesc, cam dedat țoiurilor lungite-n gargară parșivă și pe lîngă toate și "modernist": Piliuță. Judecători: nume de rezonanță, unele, cum ar fi ale lui Comarnescu sau Schileru, aduse, cumva, cu anasîna, de ape tulburi aici, altele, în elementul lor: Mircea Popescu, Radu Bogdan, Perahim, Jalea. Și, într-adevăr, te-apucă jalea cînd te gîndești că dintre aceștia, un grafician ca Perahim, fost promotor de marcă al avangardismului interbelic, după ce și-a jucat rolul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
morții, un inimaginabil arsenal de manipulări oculte sau pur și simplu prostești a fost pus în mișcare, prilejuind, mai cu seamă mass-mediei, să se întreacă pe ea însăși în spectacolul macabru din jurul defunctului. Într-un puseu dement, cum numai zilele tulburi ale lui decembrie '89 l-a mai cunoscut, prin fața camerelor de filmat, în paginile ziarelor, în clevetirile piețelor, s-au perindat indivizi de nimic, perorînd convulsiv și neconcludent, interesați mai degrabă de ivirea nesperată a prilejului de a scoate capul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mandat, palmaresul discursurilor parpanghele cu țintă dublă, una pentru bănuit-candidele cancelarii occidentale, alta pentru masa de fideli enoriași electorali, este năucitor. Făcîndu-l gelos pe însuși Machiavel. Găsindu-și aliat consangvin în iminentul delfin uns cu toate alifiile plutirii în ape tulburi, maniacul puterii, cu aerul lui de babacă a nației, își ușurează, într-un fel, eforturile gimnaste. Chiar cu aparentele piedici ale unui răzgîiat Năstase, tandemul se arată indestructibil. Mai ales din momentul în care mai tînărul dogmatic deprinde, și el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dincoace e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă, de înșelătoare. Asistînd la întîlnirea artelor, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate, dezbrăcate și reîmbrăcate, dar dăinuie, după căderea cortinei, un sentiment tulbure, căruia i-am și găsit nume: implicarea spectatorului. În realitate, deși emoția ansamblului are acuitatea scontată, artele care au colaborat ne apar, fiecare în parte, devitalizate. Cele mai puține șanse de întîlnire rămîn picturii cu literatura. Sînt naturi atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
După părerea sa trebuia amintit la sărbătorirea Unirii Transilvaniei cu România faptul că în anul 1926 România a fost dată în judecată de Ungaria, problemă ce a fost soluționată de Nicolae Titulescu. Apoi a afirmat că situația externă este încă tulbure, mai ales pentru România, și pentru acest motiv nu trebuie făcute greutăți tov. Nicolae Ceaușescu, care poartă un nume ca și Titulescu. Referitor la Frontul Unității Socialiste, a spus că este bun, pentru că concentrează toate forțele din țară în jurul partidului
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Și peste totul Los rămîne Dumnezeu, becisnicule tată-al viermilor și al țarinei. Știu că eram Urthona, păstrător al porților cerului, Însă acum sînt Los atotputernicul, și-Urthona mi-e doar umbră". Statu la îndoială Tharmas în negura solemnă; Ochii săi tulburi 45 În roșii lacrimi se scăldau; își nalta valurile deasupra capului lui Los Cu furie, insă fiindu-i milă le întoarse înapoi cu suspine multe. Și-acum se hotăra pe Los să-l piardă, și-acum jos lacrimile îi curgeau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Elementele nimicitoare 225 Pe cei care urăsc, dînd ură că răsplată Sufletului Iubitor? Și oare eu nu trebuie să mă supun lui Dumnezeu, Umbro a Geloziei? Eu strig; paznicul n-aude. Vocea mi-o vărs în răcnet: Paznice! noaptea e tulbure, și-ntunecimea îmi înșală luminatorul vaz. 95 Ridică-te! Ridică-te! O Los! trezește-mi paznicul, căci doarme. Ridică-te! Ridică-te! Nainte strălucește, O, Lumina! paznice, lumina ta s-a stins. O Los! de nu îmi aperi turnul, Paznicul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
țipete-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii-au fost deschise de marea sabie grozavă, Si măruntaie-ascunse în oțel, ce-i de ciocan bătut, afară spintecate pe pămînt. Cheamă-ți nainte zîmbetele dulcii amăgiri, si cheamă-ți lacrimile tulburi! Suspinele-ți le auzim în ascuțite trîmbiți cînd Dimineață re-nnoi-va sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o sfărîmắ, si chipul lui cel omenesc fu mistuit în focurile sale Amestecate cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ei pură, primară, și argumentele pe care și le ia sînt, doamne !, cu toate umaniste. Umanitarismul totalitar este privit de autor ca cea mai periculoasă formă de dictatură. Este o dictatură morală. Ea pune ordine, odată pentru totdeauna, în viața tulbure, plină de indecizii, de neprevăzut, de libertate în fond, a sentimentelor noastre. "Mașina de vînt", acordînd metaforei încă o treaptă plastică, este imaginea puterii malefice, care distruge fără să construiască, și care, finalmente, îi înghite și pe cei ce au
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cumpătarea și Înțelepciunea din experiența nașilor, iar aceștia Învață (sau Își aduc aminte) cum e să te bucuri de lucrurile simple, de puținul și de avântul Începuturilor. Nașii pot juca rolul de arbitri imparțiali, de repere echidistante În situațiile mai tulburi ce pot apărea și În care nu pot interveni atât de ușor părinții care, involuntar, ar putea să exprime opinii subiective. Din punct de vedere formativ, nașii pot continua ceea ce au Început părinții. Sunt aspecte ale vieții pe care aceștia
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
iar În codul saloanelor - „sclivisiți”). Cine are răgaz poate citi cu folos o mulțime de cărți, parte traduse și În română, spre a Înțelege mai bine complicata Întrețesere de sentimente, gesturi, vorbe dintre un suveran și favoriții săi, relația de tulbure dependență dintre aceștia: de la Memoriile lui Saint-Simon sau ale cardinalului de Retz la Caracterele lui La Bruyère ori la Un precursor al dandysmului de Barbey d’Aurevilly. Dar mai ales câteva studii docte despre acest „dandysm avant la lettre”1
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
carierei lor, artiști boemi. Iar pentru ca deruta să fie completă, În armata dandy a Franței se Înrolează o mulțime de scriitori neoclasici, romantici din toate valurile, vajnici reprezentanți ai realismului, dar și parnasieni și simboliști. Într-o epocă ea Însăși tulbure, nu mai puțin șocante sunt volutele, ezitările În a adopta sau a schimba un stil, de care dau dovadă celebritățile artistice ale zilei. Alți „vechi și noi”, alți „clasici și moderni” se Înfruntă În arenă. Dicționarele vremii se grăbesc să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tatălui, punând câteva Întrebări deloc retorice. De unde provine sentimentul de abandon total al majorității dandy-lor?2 De unde refugiul În oglindă, singura prezență pe care se pot bizui? De demult, din copilărie și adolescență, când mare parte din dandy Înfiripă relații tulburi cu mamele lor. Nici pe departe efluvii de dragoste, sufocări protectoare, după care unii poate ar tânji. Femei puternice, autoritare, destul de reci, aceste mame Își țin progeniturile sub control, dar oarecum la distanță. În timp ce tații sunt cu desăvârșire absenți, la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trage, la dandy, trufașa atitudine provocatoare pînă și În răceala ei. Dandysmul apare mai cu seamă În epocile de tranziție În care democrația nu este Încă atotputernică, În care aristocrația nu este decît În parte zdruncinată și Înjosită. În apele tulburi ale acestor vremuri, o mînă de bărbați declasați, dezgustați, fără rost, dar avînd cu toții bogăția unei forțe Înnăscute, pot să făurească planul de a Întemeia un nou fel de aristocrație, cu atît mai greu de Înlăturat cu cît va fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]