6,704 matches
-
mai mulți ani încoace un informator pentru FBI. Avem acces la cartoteca completă a dosarelor lui psihiatrice - toți mahării de la AUFT - rufele lor murdare datând dinainte de război. Artilerie grea”. Smith lovi masa cu palma și se ridică în picioare. „Un tun, o mitralieră, poate chiar o bombă atomică. Ne întâlnim cu ei mâine acasă la tine, Ellis? Ora zece?” Loew gesticulă cu degetul-pistol în direcția lui. „Zece fix”. Dudley imită gestul în direcția lui Mal. „Până mâine, partenere. Nu e Divizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Românie vindecată de rău. Apoi am conti nuat: Ce detești cel mai mult? — Oportunismul și îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul, glumi Ioana. Poate așa îl îmbunez pe Sfântul Petru și-l fac să spună: „Haide, intră repede în rai până nu mă răzgândesc.“ Dar tu? Eu aș vrea să mor împărtășită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
aveau apă. Erau siliți să fiarbă zăpadă, dar În ultimele zile nu mai ninsese, ba parcă vremea se mai Încălzise, iar ghețurile se transformaseră În mocirlă. Înaintarea artileriei era infernal de grea. Câte douăzeci de ieniceri trebuiau să Împingă roțile tunurilor, pas cu pas, fără a ști dacă se Îndreaptă spre dușman sau merg În gol. Până când, În sfârșit, trupele lui Ștefan fuseseră reperate, aproape de ei, chiar În drumul lor, la Vaslui. - Sunteți siguri că le-am dat informațiile care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
face diferența dintre o oaste uriașă care nu știe Încotro s-o ia și o oaste mică, dar care știe fiecare mișcare a dușmanului. - O bătălie a informațiilor! spuse, luminat la chip, voievodul. Cu toții gândeam o bătălie a săbiilor, a tunurilor, a sulițelor! Cum vezi tu, Cosmin, această bătălie a informațiilor? Cred că ideea e genială... - Iată cum: avem sute de oameni antrenați În transmiterea informațiilor, codificat, În semnale luminoase. Vom plasa câte cinci În interiorul fiecărui corp de oaste, fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pedestrimea lupta bine. Răzeșii țineau În piept un front de peste zece mii de ieniceri. Dar, deodată, ceva se Întâmplă. Din spatele liniilor turcești se auzi un vuiet care se transformă Într-o serie de bubuituri. - Artileria... spuse Ștefan. Au reușit să stabilizeze tunurile. Dar nu știu unde să tragă. - Răspundem cu artileria? Întrebă comisul Groza care se afla, cu ultimele rezerve de două mii de călăreți, În preajma domnitorului. - Nu! spuse Ștefan. Îi lăsăm să bâjbâie. Tirul lor merge pe linia de atac a spahiilor, adică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mersul bătăliei. Flancul drept al Semilunei ceda sub forța de atac a Întregii oștiri moldovene. Avangada se afunda În mlaștinile de la Trei Ape. Retragerea era imposibilă. Și atunci, Într-un moment În care nimeni nu se mai aștepta, izbucni artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au ciocnit de acest luptător la marginea deșertului Gobi, Într-o vale secată. Nu știau că se află acolo. Îi aștepta. Nimeni n-a văzut nimic, dar după urme a fost un măcel. Au izbucnit flăcări și au detunat parcă tunuri, deși acolo nu putea fi nici o artilerie. O sută de Cuceritori au fost prinși În ambuscadă de un singur om. Unii au murit arși de vii. Unii au murit uciși de săgeți. Alții au murit Înainte de a apuca să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Firește... Nu putea fi aproape nici un alt pavilion care să nu trezească suspiciuni! Bănuiesc că poliția vamală a primit un bacșiș gras și a Închis ochii... Amir, Cuceritorii dispun de flotă de război? - Doar două galioane, șase trireme ușoare, fără tunuri, dar rapide, și zece caice. Sultanul are restul flotei din golf și căderea de a ordona artileriei de pe cele două maluri ale strâmtorii Bosfor. - Patru curieri să meargă la palatul Topkapî și să-l invite pe sultan cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
elită Însărcinat cu trimiterea mesajelor. Nava se Înclină ușor spre stânga, ieșind din linia de blocaj a celor două galere turcești și se apropie de țărm. Triremele Cuceritorilor făcură aceeași manevră. - Trireme la patru sute de pași! strigă marinarul de cart. - Tunuri? Întrebă Gabriel. - Nu se vede nimic! răspunse marinarul. Doar războinici pe punte! - Câți? - Douăzeci În fiecare navă! Cu arcuri și arbalete! - Patru arcași la tribord! comandă Gabriel. Nu deschideți lupta! Așteptați atacul lor! * - Triremele noastre sunt mai rapide decât galerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
afla Pictorul. Chipul lui nu se deslușea bine din cauza distanței și a Înserării care cobora repede, dar luneta rămase fixată asupra lui. „Cine ești?... ” se gândi, fără să vrea, șeful Cuceritorilor. * - Galerele turcești intră În viraj la tribord și Încarcă tunurile! anunță marinarul de cart. - Douăzeci de grade vest, velele superioare pe vânt, viteză maximă! ordonă Morovan. Cu toate cele trei catarge ridicate și toate pânzele umflate de vânt, fregata moldoveană despica valurile Înspumate ale golfului, Înaintând direct spre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
țintă laterală, mergând cu prova spre dușmani, și, În același timp, scurta rapid distanța făcând dificilă reglarea tirului. Mai problematică era apropierea altor două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu, sulul nu mai era la el. Căută pe punte, coborâ În cală, dar nu găsi nimic. Reveni pe punte și privi din nou prin lunetă. O luă din nou de la ochi, simțind că se Întâmplă ceva ciudat. Într-adevăr, tunurile de pe galere nu mai trăgeau. La cincizeci de pași de babord și de tribord, triremele Cuceritorilor deschideau drumul spre strâmtoarea Bosfor. Galioanele aflate sub pavilionul șarpelui și săgeții țineau În raza de foc galerele sultanului. „Un meci de șah... ” gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Istanbul. Imperiul se pregătea pentru un război care depășea În amploare toate războaiele Moldovei de până atunci. Sultanul ceruse o mobilizare de minimum două sute de mii de oameni pentru primăvară. Se construiau nave de luptă. Atelierele făureau arme. Se dezasamblau tunuri, ceea ce Însemna că urmau să fie Încărcate pe nave și trimise la Dunăre. Aveau să fie nu numai bătălii Între oști, ci și asedii de cetăți. Una din ținte era chiar Suceava. O solie cu Însemnele Ungariei intră pe poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care le așteptau cu toții Încă de când ieșiseră din strâmtoarea Bosfor: - Flotă venețiană la douăzeci de grade tribord! Patru galere și două fregate, În desfășurare de escortă! Abia terminase anunțul, că cele șase nave de război deschiseseră focul simultan, cu toate tunurile de la bord. Lui Alexandru i se păruse că marea se cutremură de puterea de foc dezlănțuită de venețieni asupra galerei turcești, care virase scurt și ridicase toate pânzele ca să scape de urgie. Navele se apropiaseră de fregata moldoveană cu steagurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-și ajute călăreții atunci când primeau anumite porunci și când mirosul de sânge acoperea câmpul de luptă. Știau că sunt importanți, la fel de importanți ca și oamenii. Știau că, uneori, moartea oamenilor e și moartea lor. Că nici săgețile, nici săbiile, nici tunurile nu-i cruță. Știau și că viața oamenilor e viața lor și că, asemeni stăpânilor, trebuie să lupte pentru ea. Știau când trebuie să se ridice pe picioarele din spate și să lovească cu copitele calul din fața lor, știau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
albul pufos al zăpezii. Și, deodată, avansarea lor fu oprită de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de mare calibru. Urmă, ca Într-un coșmar, sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând În mijlocul ienicerilor cu explozii care aruncau În aer zeci de trupuri. - Opriți Înaintarea! strigă Mihaloglu. Trâmbița anunță semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trimise În Învăluire largă, prin păduri. - Era firesc... spuse Angelo. Trebuie să elimine cumva artileria, dar nu au nici putere de foc, nici cavalerie. Singura lui șansă e Învăluirea, cu atac din spate. Semnalizați către Francisco: schimbare de traiectorie, Întoarcerea tunurilor pe flancuri, pregătirea focului de Întâmpinare cu archebuze! - Commandante... spuse, Încet, Giuliano. Poate nu Înțeleg eu bine... Priviți semnalele... Angelo se Întoarse spre creasta pe care se afla observatorul și văzu steagurile roșii indicând direcția est și coborând pe verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rapid și impecabil, lăsând În șei doar trupuri inerte. În mai puțin de cinci minute, Mihaloglu nu mai avea nici un oștean călare. Dar acesta nu era decât Începutul Înfrângerii. Francisco avusese ideea ingenioasă de a pune tălpici de lemn sub tunuri, astfel Încât reușise să schimbe poziția artileriei, mutând-o cu treizeci de pași În față. Următoarea salvă distruse mijlocul liniilor turcești, provocând un moment de debandadă. Iar În acel moment totul se răsturnă. O nouă șarjă a lui Yves lovi ienicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cadă pe lângă umărul lui drept trupul unui războinic voinic, cu două capete mai Înalt decât el, o masă de mușchi care devenise faimos În ultimii zece ani. Ismail, fiul de pescar dintr-un sat de la Marea Egee, zdrahonul care ridicase un tun de fier În bătălia de la Trebizond și Îl aruncase În războinicii lui Uzun Hassan, fusese trimis În neființă din două lovituri de picior. Una Îi rupsese ambii genunchi, iar zgomotul oaselor sparte Îi Înfiorase pe cei aflați În apropiere, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pot găzdui peste șaizeci de mii de ieniceri și spahii, iar taberele din jurul capitalei mai numărau, acum o lună, douăzeci și cinci de mii de gemlii, achingii și mercenari din regiunile arabe. Nu pun la socoteală artileriștii necesari pentru cele două sute de tunuri abia turnate În oțelăriile de la periferia Galatei. Istanbulul a rămas pustiu, spui, logofete? - Măria ta! se auzi, din fundul sălii, vocea groasă și liniștită a bătrânului logofăt Litovoi, tatăl Erinei. Cu toții știm ce urgie Își așterne acum drumul spre Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ore. Sau, cel mult, de zile. Zeci de patrule alcătuite din câte cinci sute de spahii porniseră spre munți, În căutarea voievodului. Nimeni, nicăieri, nu mai opunea rezistență. Războiul se sfârșise. Sultanul se Îndrepta spre Suceava, unde optzeci de tunuri băteau zidurile zi și noapte, iar ienicerii Își lansau scările de asalt, urcând pe metereze. Oană rămase treaz Întreaga noapte, ascultând poveștile de arme ale războinicilor otomani. La fel rămase Erina, parcă abia Începând să Înțeleagă ce se Întâmplase. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
precizie săgeți care făcuseră ca apropierea de ziduri să fie, pentru mulți ieniceri, un act de sinucidere, erau Întotdeauna acolo unde turcii păreau a fi reușit să facă o breșă. Se Încercaseră infiltrări de noapte, atacuri de zi, se folosiseră tunuri și catapulte. În mod normal, nimeni nu mai putea fi În viață dincolo de ziduri. La o presiune asemănătoare, Constantinopolul căzuse. Dar Suceava nu. Oană mai sesizase și alt lucru neobișnuit. Deși el și Erina erau prizonieri, nimeni nu-i tratase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea număra aproape cincizeci de mii de oameni. Asaltul asupra Sucevei continua. Dar, parcă după semnalele de ridicare la luptă auzite cu o săptămână mai devreme, apărătorii Cetății de Scaun luptau cu o Înverșunare la care nimeni nu se aștepta. Tunurile cetății băteau cu furie aliniamentele otomane, făcând atacurile cu pedestrimea extrem de periculoase. Ritmul tragerilor Îi spunea lui Oană că pârcălabul Șendrea nu mai respecta regulile consumului de ghiulele și praf de pușcă pe timpul unui asediu Îndelungat. Asta putea Însemna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
N-avem unde să ne adăpostim. - Nu știu ce vezi tu, În depărtare, spuse Oană, dar tunetele astea nu sunt furtună. Sunt explozii. Explozii cu mult praf de pușcă. Sau salve de artilerie, dacă cineva ar avea o artilerie de peste două sute de tunuri de mare calibru. Spune-mi ce vezi. - Focul a cuprins dealurile Sucevei și se apropie. - E un foc, sau mai multe? - E un foc mare, imens, dar parcă În unele locuri flăcările sunt mai mari, ca și cum ar izbucni brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spatele oștirii lui Mahomed și Îi distruge artileria... Cine?! Săgeata se Înfipse, zbârnâind, În scutul ridicat al Apărătorului care avea misiunea de a aștepta mesaje. Luptătorul o desprinse și fugi spre căpitanul Pietro, care deschise răvașul și Îl Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a explodat. Carele care aduc artilerie și ghiulele spre codrii Ilișeștilor au sărit În aer. Turcii caută, În haos, autorul atentatelor. Nu e nimeni. Voievodul Împături răvașul și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]