4,882 matches
-
Zoe, a fost dus la moșiile din Adâncata de Sus, aduse ca zestre de Maria, când trecuse de trei ani. Așezat într-o banchetă din piele de bou din careta trasă de doisprezece cai de poștă, micul băiețel privea cu uimire peisajul sălbatic, dar și la cei doi dorobanți cu schimbul, călări pe cai a căror feronerie din hamuri strălucea în soare, care aveau sarcina să abată căruțele din drum și să aducă vestea la conace că vin boierii. - Vin boierii
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
în soare, care aveau sarcina să abată căruțele din drum și să aducă vestea la conace că vin boierii. - Vin boierii! Vin boierii! strigau curtenii și țăranii înfricoșați, ascunzându-se pe la colțurile conacului sau după grajduri. Micul Alexandru privea cu uimire la conacul aflat pe muchia unui deal, la obloanele geamurilor vopsite în albastru și la curtea largă cu o pajiște ce-l atrăgea să se joace pe ea. Jur-împrejurul ogrăzii erau plantați pomi fructiferi, iar în casă Alexandru a descoperit
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
conacul aflat pe muchia unui deal, la obloanele geamurilor vopsite în albastru și la curtea largă cu o pajiște ce-l atrăgea să se joace pe ea. Jur-împrejurul ogrăzii erau plantați pomi fructiferi, iar în casă Alexandru a descoperit cu uimire o etajeră cu cărți scumpe, copertate cu piele, scrise cu litere de aur, tablouri cu imagini bucolice și panoplii cu arme. Copilul era încântat de viața patriarhală, cunoscând obiceiurile locului, de care se bucura alături de mamă și angajații „casteluluiˮ, construit
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
propagandă. Unul chiar a apărut la geam, cu un aparat de radio marca „Bucium” în mână, vrând să-l arunce pe fereastră peste masa de manifestanți, care se îngroșa văzând cu ochii, dar ulterior s-a răzgândit. Am remarcat cu uimire cum se înghesuiau toți să prindă câte ceva, de la cei ce aruncau de la etaj. Gălăgie, țipete, urlete, fluierături și sloganuri anti-PCR și anti-Ceaușescu erau strigate cu voce tare, fără teamă și îmi făceau pielea ca de găină, iar inima cât un
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Desfrunzesc cuvântul Să-l așez între noi și păcat Lumina cade în flăcări Genunea presărată Ne unduia neliniștea Alergam în căutare de orizonturi noi Întoarcem fața către ploaie Să rătăcim lacrimi în picuri Uimire coborâtă în vers Gonești prin spații ample Ca undele șuvoi Te descompui în gânduri E drept că totu-i trist Îți este viața zbucium Iubirea îți e străină Norul cel negru își face loc Pătrunde în clepsidra minții Întunecă gândirea
IUBIREA ÎŢI E STRĂINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369856_a_371185]
-
unde ne aflam, în jurul flăcărilor mari ca niște limbi de balaur ce se îndreptau spre cer, și ne luminau fețele într-un mod ciudat, făcându-le când mai luminoase, când mai întunecate. Doar ochii copiilor rămâneau permanent scânteietori, plini de uimire , interes și chiar dârzenie când îl ascultau pe domnul doctor - un bărbat bine legat, de statură mijlocie, îmbraăcat într-un costum subțire de vară de culoare gri - povestind cu vocea sa baritonală despre bunii noștri strămoși care ne-au lăsat
FOCUL DE TABĂRĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369830_a_371159]
-
căi: una a dialogului, cea a unui fluviu imens, înzestrat cu o multitudine de aflueți, curgând ba limpede și tumultos, ba lin și armonios; cealaltă cale, întinsă peste simțirea ucenicului ca o culme tainică a tăcerii, a meditației, străfulgerată de uimire, amplificată de fascinație, de bucurie, de iubire. Jurnalul cu Petre Țuțea așează Ucenicul și Maestrul, autorul și Gânditorul-autor într-o lumină pură, filocalică, românească. Toate visele, năzuințele, crezurile și împlinirile lui Țuțea erau întru desăvârșirea creștină a Nației sale. Iată
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
Țuțea a pogorât Cerul peste neliniștile sale metafizice. Esența sa filosofică este de fapt o teologie ortodoxă a chintesenței ancorată în specificul ei plenar, sofianic și filocalic. Petre Țuțea este Suma Sofianică a Filocaliei românești. Premisele gândirii sale creștine, provoacă uimirea, declanșează lumina și devin atitudini răsfrânte în concluzii eminente. Cultura Duhului care sălășluiește în el, îi întregește Opera gândirii pe care o expune ca pe o simfonie de mare virtuozitate. Filosofii creștini de talia lui Țuțea sunt niște Vulcani ai
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
Ap. 2, 2), iar aceștia s-au umplut de Duhul Sfânt, pogorât asupra lor sub chipul limbilor de foc, care i-a inspirat să vorbească în alte limbi, „precum le dădea lor Duhul a grăi“ (F. Ap. 2, 4), spre „uimirea“ și „minunarea“ celor care îi cunoșteau și îi ascultau, vorbindu-le în limbile lor despre „faptele minunate ale lui Dumnezeu“ (F. Ap. 2, 11), încât au crezut în El și au hotărât să Îi urmeze Lui. Ziua Cincizecimii, Rusaliile, ca
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
popor și a autorităților iudaice că Iisus Hristos era Mesia și Domnul, cu convingerea că același Domn Iisus Hristos înălțat la ceruri le-a trimis de la Dumnezeu-Tatăl pe Duhul Sfânt. Duhul lui Dumnezeu se exprima în ei prin „bâlbâiri“ de uimire și prin vestirea - în alte limbi, necunoscute lor până atunci - mărețiilor lui Dumnezeu și, în același timp, le dădea capacitatea de a explica într-un mod clar și logic vestea mântuirii. Acesta nu era doar un dar excepțional (harismatic) dăruit
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
apropiat, zările s-au rezemat pe umerii noștri obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de fericire, iar ochii tăi mă adorau mari și umezi... calzi. Simțeam fugind prin noi neliniști ciudate, cum numai surâsul tău îmi umplea sufletul de culori, ca în zori, când soarele urcă din adâncul mării și valul sărută malul. Și
NE OCOLEAM... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369969_a_371298]
-
nădejdea depășește măsura, poate doar atunci visurile lor se îndeplinesc. Poate că acolo, nu Aici, nu Acasă, mâinile creștinilor n-au atins culmea gândurilor și visurilor arhipăstorilor. Poate că Aici și nu acolo se află misterul de neînțeles a unei uimiri și a unei mirări veșnice. Poate că dorința lor de putere a venit pe lume odată cu ei sau poate chiar cu mult mai înainte. Poate că această dorință a fost legănată dar neînplinită multe veacuri în inima vreunui zelos strămoș
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
râu, ce curge sub un deal” sau a unui „ghiocel”, zugrăvită prin senzații și situații comune sufletului oricărei ființe umane. În acest context, lectorul are ocazia să trăiască emoții intense în timp ce vizualizează, cu ochii minții, tabloul iubirii cu inocența și uimirea specifice sentimentului. Marian Malciu a ales, aici, să folosească tehnica sonetului alexandrin (de concepție franceză), care recomandă compoziția din 14 versuri împărțite în patru strofe: două catrene și două terține, fiecărui vers aparținându-i un număr de 12 silabe. Catrenele
DESPRE FARMECUL SONETULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369964_a_371293]
-
și preoțești, a echilibrului și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale față de Dumnezeu și (de) oamneni, a atașamentului său față de țara aceasta și de Biserica strămoșească!... Parcurgând viața și biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire și admirație, tăria lui de caracter și verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în fața căruia noi nu suntem altceva decât niște oameni supuși vremurilor acestei lumi și acestui veac!... Se cuvine așadar, să-i aducem prinos
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
micul dejun, e prânz și cină, aer pur, oxigenându-mi iubirea, ce n-o mai știu, și totuși, o respir, dând sens vieții, așteptând primăvară să-mi surâdă, uitând de picurii de ploaie, călători ai toamnei, prezenți și iarna, lăsând uimire, pe chipul tău frumos, gândindu-mă, unde-am uitat poemul de iubire, scris în grabă, surâzând , melodiei ce-mi vibrează, prin simțuri, stând cu ochii, uneori închiși, sunetele ei, alunecând ușor, spre suflet, făcându-l, să tresară, întrebând, unde-i
DÂND SENS VIEȚII de COSTI POP în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369991_a_371320]
-
mai sus, atunci sărutul nostru s-a făcut taină, tu aruncai cu praf de stele spre mine, iar eu te înfășuram în covoare de crini ca un poet naiv ce eram, desfrunzând arborii lunii în harfe andaluze; suntem ca două uimiri flămânde de fericire, care ne căutăm cu o sete ancestrală și ne risipim la prima adiere a vântului ; hamletizăm mereu, două umbre mișcate de mister. jucându-ne de-a- nu- mă- uita... sâmbătă, 30 iulie 2016 Referință Bibliografică: jucându-ne / Ion
JUCÂNDU-NE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370047_a_371376]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AL NIMĂNUI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu pot să fiu eu însumi niciodată, mereu mă-nstrăinez câte puțin privind plin de uimire ce ciudată e starea mea din care plec și vin. Renaștere de soare ce apune mereu din locu-n care-a răsărit, blestem înlănțuit de rugăciune și Prometeu cu lacrimi schingiuit. Privire amețită-ntotdeauna, când totul e în mine-așa abrupt
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
rostiri uimitoare de câtă analiză obiectivă pe seama unor experiențe de viață necrezute, conțin, ale foarte tânărului interpret de muzică populară și realizator radio-tv, Mircea Cârtișorean Rațiu. Odată cu dispariția Artemizei Bejan se adaugă în troianul de regrete tardive, remușcările, meditațiile, întrebările, uimirile că oameni de certă și solară valoare patrimonială a neamului românesc ajung la bătrânețe să sfârșească bolnavi, părăsiți, uitați, săraci, trăindu-și chinuitor ultimele zile, cu lipsuri și cu demnitatea umană și prețuirea cuvenită periclitate! „A încetat din viață, la
ARTEMIZA BEJAN REÎNTOARCERI PESTE PRAGUL UITĂRII LA ZĂCĂMÂNTUL BUNĂSTĂRII SPIRITUALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370376_a_371705]
-
un condamnat care a pierdut totul? Ce spuneți de asta? -Poate că nu a pierdut totul, replică Maydan rotindu-și privirea și frecându-și ușor trei degete de la o mână care preînchipuia trecerea monedelor printre degete. Procuratorul îi privi cu uimire pe cei doi. -Să fi avut aici în Ierusalim ceva aur? spuse el. -Așa gândim și noi mărite. Cineva i-a păstrat probabil aici în Ierusalim o mică avere. Baraba a fost la un han grecesc și a plătit masa
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
găsit însă asta în mâna lui, ceea ce dovedește că ceva adevăr este în legătură cu comoara sa. Zicând acestea Matan scoase o monedă de aur din veșmintele sale. O puse apoi pe masa procuratorului. Ponțiu Pilat luă moneda și o privi cu uimire. Văzu înscrisul monedei având ultima literă martelată. Era una din monedele cu care reușise să-l prindă pe vestitul tâlhar și pe care le însemnase în Cezareea Palestinei. Procuratorul zâmbi cu un rictus. Înțelegea acum ceea ce îi spusese Hasim. Arhiereul
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
dar totuși părăsită Pierdută în lumină ! ... Daca-i vrea ! Să nu mă-ntrebi acum unde-i trăirea Ci mai degrabă dacă mai exist. Din toate care sunt cred că iubirea E antidotul cel mai potrivit. Privirea mea e mută de uimire Atuncea când ți-apare frumusețea. Și-n fiecare gest văd fericire Dar totuși nu-ți alungă și tristețea. Te văd adesea cum tu îmi plutești Iar sufletul se-nalță pân’ la nori. Mă-ntreb într-una: Oare unde ești ?! De ce
OCHII MEI FLĂMÂNZI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370522_a_371851]
-
trei rânduri, minunat, printre intervențiile celor ce au vorbit despre autoare și poezia ei. Priveam, ascultam și nu mă săturam. Mi se păreau prea scurte poeziile. Aș fi dorit să nu se termine. Am căutat ochii autoarei. Erau plini de uimire. Nu-i venea să creadă că propriile-i versuri sunt atât de frumoase! Da, rostite de artistă, erau sublime... Încărcată de emoție, Carmen Marcean nu a putut rosti cele pregătite pentru acest eveniment, dar le-a citit cu vocea-i
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
unui operator robot al CCS. -CCS a interceptat o convorbire cu caracter nepotrivit. Dacă veți continua... regulamentul... este alegerea, convorbirea este legală... convorbirea nu va fi înregistrată și legătura va fi întreruptă. Ne cerem scuze... Soldatul tresări iar locotenetul observă uimirea din ochii subordonatului său. -Ce se întâmplă? întrebă locotenentul bănuind ceva. -Un operator robot al CCS a întrerupt legătura. Însă în primă fază am fost avertizat că port o convorbire nepotrivită. E pentru prima dată când se întâmplă așa ceva... -Nu-ți
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
venise aici,în orașul filmului. „ Nimic nu este imposibil ! Totul e să vrei ! Și bineînțeles ,să profiți de toate armele pe care le posezi și de toate oportunitățile care ți se oferă .” - Bonjour Mădălina ! Rămâne pentru câteva secunde mută de uimire ,dar în același timp de spaimă. Figura aproape apocaliptică a măicuței ,apărută de nicăieri , îi provoacă fiori pe care-i simte coborând apăsat pe șira spinării . - Irina ?! Ce faci aici ?! Și ce-i cu straiele astea oribile ? - Nu te-ai
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
discret al lui Arnăutu, căpitanul Sasu aruncă o suliță spre Contesă. Aceasta îi străpunse pieptul prin inimă și ieși în spate pe sub omoplatul stâng. În același moment, Arnăutu însuși se năpusti cu o altă suliță spre pieptul Contelui, dar spre uimirea sa trecu cu arma ca printr-o umbră. Contesa țipă de durere și cu ultimele puteri întinse brațele și cu unghiile își cuprinse adversarul de gât pe care-l străpunse. Sângele țâșni șuvoi, iar ghearele îi sfârtecară trupul în bucăți
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]