2,898 matches
-
stafie, fantomatic în lumina fosforescentă. Rana de la cap îi sângerează și strânge pușca în mâini, cu degetele încleștate pe trăgaci. — Băiatul meu, zice cu o voce slabă și încordată. Nu sunt băiatul tău, îi răspunde Pran. Maiorul deschide ochii mari, uimit, cade în genunchi și pușca îi scapă din mâini. Apoi, cu o mișcare infinit mai lentă se prăbușește la pământ, pe spate. Pran stă locului, privindu-i trupul care pare fără viață acum, genunchii albicioși și pântecele proeminent orientat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
umblat prin lumea largă, care l-a atras spre acest oraș al morții, așa cum duce apa un fir de păr din chiuveta de porțelan a englezului. Dar nu poate rămâne aici. Va fi ucis. Se oprește și întreabă o femeie uimită cum poate să ajungă la gară. Fără o vorbă, ea îi arată drumul. Pornește în direcția indicată de ea, alergând din ce în ce mai încet, până când străzile întortocheate se termină abrupt în iarba moartă, cenușie, din Parcul Aitchison. De cealaltă parte, este gara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cântă o formație militară, apoi un bărbat cu cravată neagră vorbește în microfon, vocea sa amplificată reverberând în spațiul acela vast. „Aceasta“ zice el, este o petrecere de familie din Imperiul Englez, prima de la Marele război, când lumea a deschis uimită ochii, ca să vadă un imperiu în care se vorbesc o sută de limbi, cu toate că rasele care-l alcătuiesc au un singur suflet și o singură minte. Bine ați venit! Aplauze pe ici și colo. Crainicul coboară de pe podium. Soldații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
surprinși au fost pasagerii din capul giganticei coloane, supuși, fără de veste, unor cumplite suprasarcini. Ordinatoarele de la bordul primilor bolizi, primind comanda, accelerară viteza. Unele după altele, mașinile izbucneau în rafală înainte. Câțiva piloți ai reactoarelor care zburau deasupra convoiului înregistrară uimiți fenomenul. Aproape simultan interveni stopul cerut de Homer. Excedat de aceste ordine sau dându-și în sfârșit seama de lipsa lor de noimă, sistemul megarutei hotărî ca mașina lui Homer să sară în aer. Treaba s-a petrecut așa: în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau să te las risipei pradă, în ochii mei nu va muri nicicând chemarea înfiorând mute troiene de zăpadă, Iar visele-mi nu vor mai rătăci cărarea. Pe umeri frigul Uimit privesc cum ninge-ntruna ca-n poveste Și totul e nimic, nimic e tot ce este, Ghicesc indefinite forme sub zăpadă, Nisipul din clepsidră a-ncetat să cadă. Bezmetic roi de fluturi coboară pe pământ Albind nemărginirea, în suflet dor săpând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
treburi. Avertismentele lui An-te-hai mă neliniștesc, și îl rog pe Majestatea Sa să întărească paza de noapte la poarta mea: Pentru orice eventualitate, îi spun. M-aș simți mai în siguranță. Majestatea Sa oftează: — Orhideea, îmi destrami un vis. Sunt uimită și îl rog să-mi explice. — Visurile mele de a făuri o Chină prosperă au fost sfărâmate de multe ori. Din ce în ce mai mult, nu mă pot împiedica să nu mă îndoiesc de capacitatea mea de conducător. Însă puterea mea nu întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mamei sale au, în scenă, un efect mult mai mare decât conține textul. Domnul Trisotin e mult prea nesărat ca să ne smulgă un zâmbet. În schimb Les fourberies de Scapin și Le malade imaginaire sânt așa cum știm, fermecătoare. Sânt însă uimit cum a putut un bolnav de piept, cum era Moliere, să-și bată joc de medici cu atâta seninătate încît ai crede că a fost cel mai viguros om și a trăit optzeci de ani, când în realitate a murit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca un nerod; rușinată, fata se acoperi și-și luă lucrurile în grabă, fugind. N-am uitat nici o zi geroasă cu ninsoare măruntă din soare. La fereastră, bunica îmi zicea că ninge așa doar cînd e ger. Eu mă cățărasem uimit, lipind, bănuț rotund de aramă, nasul pe geam, cu ochi rotunzi și obrazul și palmele rotunde spre ce era afară. În liniștea de dincolo treceau sănii cu oplene pline de oameni în cojoace și de femei cuibărite la codîrlă ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar în ochi îi clipiră scîntei. Mă privea uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit e cerul care se începu, Nesfîrșită-i zarea unde ești și tu.” Poate, dacă i-aș fi auzit glasul, toate boltirile s-ar fi năruit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
auzea de la catedră glasul lectorului. De-atunci am căutat în fiecare zi locul din care ne puteam zări. Pentru asta veneam și eu devreme. Odată m-am așezat chiar în banca din spatele fetei. Pe dînsa o cuprinse neastîmpărul. Cu ton uimit, colega de alături o apostrofă: - Ce ai, fato, te-ai îndrăgostit? Obrazul i s-a făcut vișiniu. Tăcea, dar tot ce simțea ea îi bulbucea în ochi. Ca să-și poată da mai bine seama, prietena roti privirile în jur. Amuzată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
auzi, în timp ce se îndepărta de intrare, împreună cu un grup de călăreți: — Sakamoto aproape se vede de-aici. Ar trebui să ajungem acolo curând, chiar dacă plouă. Auzind glasul neobișnuit de vesel al stăpânului lor, vasalii se simțiră, mai presus de orice, uimiți. În aceeași seară, Mitsuhide se plânsese de o ușoară febră și luase medicamente, iar acum vasalii săi erau îngrijorați din cauza riscului de ploaie. Răspunsese alarmării lor cu un glas intenționat îndeajuns de tare pentru a-l auzi atât oamenii dinăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ridică în picioare pe genunchii lui. Pentru a-l ajuta pe Tamba, care stătea încurcat, Geni încercă să distreze copilul, șoptindu-i ceva de la spate; la asta, Samboshi întinse mâna peste umărul lui Tamba, trăgându-l pe Geni de ureche. Uimit, Geni nu protestă, iar doica îngenuncheată în spatele lor puse un cocor din hârtie în mâna lui Samboshi. Urechea lui Geni era salvată. Ochii tuturor generalilor reuniți se ațintiră asupra nevinovatului copil. Unii surâdeau vag, în timp ce alții vărsau, în tăcere, lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ierte păcatele, 11. "Ție îți poruncesc", a zis El slăbănogului, "scoală-te, ridică-ți patul, și du-te acasă." 12. Și îndată, slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți, și slăveau pe Dumnezeu, și ziceau: Niciodată n-am văzut așa ceva!" 13. Isus a ieșit iarăși la mare. Toată mulțimea venea la El, și El învăța pe toți. 14. Cînd trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
toți L-au văzut, și s-au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: "Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!" 51. Apoi S-a suit la ei în corabie, și a stat vîntul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, 52. căci nu înțeleseseră minunea cu pîinile, fiindcă le era inima împietrită. 53. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului, și au tras la mal. 54. Cînd au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
cei ce se încred în bogății, să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!" 26. Ucenicii au rămas și mai uimiți, și au zis unii către alții: Cine poate atunci să fie mîntuit?" 27. Isus S-a uitat țintă la ei, și le-a zis: Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
După ce a mîncat, a prins iarăși putere. Saul a rămas cîteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. 20. și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. 21. Toți cei ce-l ascultau, rămîneau uimiți, și ziceau: Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? și n-a venit el aici ca să-i ducă legați înaintea preoților cei mai de seamă?" 22. Totuși, Saul se întărea din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
o ascultăm mereu. Ei au un fiu, Amedeo. Acasă Amedeo stă la masa din păduricea noastră de salcâmi lăngă bunica lui și eu cred că visez. Ba cred că de când am văzut automobilul încă nu m-am trezit. Îl privesc uimită și constat că e și mai frumos, are genele lungi și dese, iar ochii par desenați cu migală de un pictor renascentist. Copilul mă privește și îi spune bunicii:”Buni, vreau să vină și ea la noi să ne jucăm
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
agăț de el privirile disperate ... ...Comunicăm subliminal. Înțelege că vreau să ies din încăpere...Mă ia de mână și-mi spune: -Știam de ieri că ai să vii...ți-am găsit gazdă... Hai să mergi să vezi. Cei doi privesc uimiți cum scap din strânsoare și spun într-un glas: Las` că are timp... Dar noi deja ne îndreptăm spre ieșire...Afară îmi spune ca să mă încurajeze: -Nu-s așa tot timpul...O să vezi cu timpul...azi ai avut ghinion... Spun încurcată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
refuzat, bine? Nu mai am nicio șansă să dansez la spectacolul pentru care m-am chinuit atâta timp. Maria Îmi puse o mână pe umăr. ― Îmi pare foarte rău! Dar trebuia să ne așteptăm cumva la asta. Am privit-o uimită. ― Ce tot spui, Maria? ― Pur și simplu spun că era o posibilitate valabilă. Nu ai crezut niciodată că va spune da, nu-i așa? Maria ridică din umeri. ― Mai mult am sperat! M-am uitat la Înghețata mea aproape neatinsă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cine mă apela am Încremenit. ― E Angela, i-am zis Mariei. ― Și tu te holbezi ca fraiera la ecran. Răspunde odată! mă Îndemnă ea. ― Alo? ― Alisia! Bună! Mi-am lipit mai bine telefonul de ureche. ― De ce mă suni? am Întrebat uimită. ― Alisia, ești supărată pe mine. Înțeleg. Am tăcut, așteptându-mi răspunsul la Întrebare. ― Cred că te-aș putea face să mă placi din nou, spuse Angela. ― Cum? Nu Înțelegeam unde bătea. Renunțasem demult la speranța că se răzgândise. ― M-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
el părea că vorbește serios. ― Sora mea, Beatrice, a avut un accident. A intrat În comă. Am fost cu toată familia la ea. M-aș fi putut aștepta la aproape orice, mai puțin la asta. ― Ea e bine? am Întrebat uimită, fără să știu ce altceva să spun. ― O să fie. S-a trezit. Tatăl meu a rămas acolo cu ea. Am dat din cap ușurată. Dură câteva clipe până să găsesc puterea să continui. ― Îmi pare rău. Trebuie să fi fost
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Își dăduse seama! Am simțit o bucurie imensă În timp ce Îi explicam totul. ― Te-am văzut În seara aceea, Damian. Te-am văzut uitându-te la mine. Și m-am Îndrăgostit de tine. A fost ceva instantaneu. Părea mai mult decât uimit. ― Dar nu ai zis nimic. În tot acest timp.... ― Am uitat. ― Ce vrei să spui cu asta? Am râs fără să vreau de expresia feței lui. ― Vreau să spun că am uitat. Am avut un accident de mașină la ceva
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Inclusiv despre seara aceea. Inclusiv despre tine. Îi luă multă vreme să zică ceva. Părea copleșit de toate lucrurile acestea de care nu avusese habar. ― Glumești! șopti În cele din urmă. ― Nu prea. Damian se uită lung la mine, complet uimit. ― Ai vreo idee cât timp am petrecut gândindu-mă la tine, sperând că te voi revedea? Am zâmbit. Era primul zâmbet adevărat după mult timp. ― Probabil cam tot atât cât am petrecut și eu gândindu-mă la tine. Damian Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe care l-am visat, eu, împăratul Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, tîlcuiește-l, fiindcă toți înțelepții din împărăția mea nu pot să mi-l tîlcuiască; tu însă poți, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinți." 19. Atunci Daniel, numit Beltșațar, a rămas uimit o clipă, și gîndurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvîntul, și a zis: "Beltșațare, să nu te tulbure visul și tîlcuirea!" Și Beltșațar a răspuns: "Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi, și tîlcuirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
nu-i da mâncarea! — S-o oprească cineva! —Eamonn nu are voie! —E bulimic! — Te rog să nu hrănești elefantul! —Politica noastră nu prevede prepararea unui regim special pentru nici unul din pacienții noștri, mi-a spus doctorul Billings. Nu? Eram uimită. Nu. — Dar, am protestat eu, nu e vorba de un regim special. Sunt vegetariană. Majoritatea oamenilor care vin aici au probleme cu mâncarea și e foarte important ca aceste persoane să învețe să mănânce orice li se pune în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]