130,170 matches
-
să îi cumperi o blană, o bijuterie, s-o scoți la restaurant, să dansezi cu ea. - Eu să dansez? Cu genunchiul meu care... - Păi să dansezi, că altfel nu te mai bagă nimeni în seamă. Ce genunchi? Crezi că se uită cineva dacă dansezi bine? Ei se uită să te fotografieze cînd îi bagi ăleia mîna între buci. - O să găsesc eu una să se preteze la chestia asta? - Una!? Sute! Mii! Că doar o plătești. Sînt sute de fufe leșinate de
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
s-o scoți la restaurant, să dansezi cu ea. - Eu să dansez? Cu genunchiul meu care... - Păi să dansezi, că altfel nu te mai bagă nimeni în seamă. Ce genunchi? Crezi că se uită cineva dacă dansezi bine? Ei se uită să te fotografieze cînd îi bagi ăleia mîna între buci. - O să găsesc eu una să se preteze la chestia asta? - Una!? Sute! Mii! Că doar o plătești. Sînt sute de fufe leșinate de foame, vrei să ți le aduc eu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
cu pește era și ăsta un subiect, măcar de pagina trei. Simțind că e privită fix, tipa ridică privirea din osemintele piscicole, dar nu avu curaj să întrebe nimic. Ministrul înghiți în sec și o invită la dans. Ea se uită cu regret spre pește și se strădui să zîmbească fascinant. El se ridică, vioi ca un semafor, se îndreptă bine de șale și îi întinse o laba guvernamentală cu care iscălea ordine către țară. Porni spre ringul de dans ținînd-o
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
oroarea s-a cernut în noi ca făina la moară. Aerul e bâhlit de atâta suferință și de la bocancii tăi vechi lăsați pe pervaz. În bocancii ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou slobod. Iubesc bocancii tăi vechi de dezertor pentru că vor fi ultimul lucru pe care îl vei vedea înainte să
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
lama cuțitului să-mi strălucească în față și să treacă prin lăuntrul meu. Doar lapte cu vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca hârtie. Nevăzute degete divid celulă după celulă într-o progresie geometrică, până acestea pierd armonia întregului: uită izvorul din care curg și-n care trebuie să se reîntoarcă. Două lanțuri A.D.N., răsucite elicoidal, unul în jurul altuia, ca un alfabet cu milioane de litere și infinite combinări și permutări, din care o literă a sărit, perturbând tiparul
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
chiar de pe când era coborât cu efort dintr-o mașină albastră și probabil că a fost primul bucureștean care a venit să-l cerceteze de aproape. Pe o tăbliță metalică era scris numele artistului și titlul lucrării: Tezaur. S-a uitat îndelung la piatra pătrățoasă, care părea rămasă de la lucrările de amenajare a unei băi de lux. De ce era pusă acolo, ce eveniment însemnat trebuia să amintească? Nu putea să-și dea seama. I-a mai aruncat apoi câte o privire
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
rămas din cuget Ni-i urechea tot mai surdă. Unde să găsești glagorie Într-o lume fără glavă, Și să-i dai un dram de glorie Celui de-i poți spune "Avvă"? Cadra, mai sub ochi adu-o Și te uită cum, pe pietre, Suie gînditorul duo: Domnul Noica are ghetre? Liiceanu poartă ginși Albi... Cît o fi ceasul, oare? Cel din stînga, cu alți inși, A zăcut în închisoare. Unii-i strigă Wozu Denker, Alții, nu, - ca Gabriel; Oare propriu
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
lor stârnind rumegușul din păpuși în lemnul cerului. cronicile nu mai vor sî ne apere Cenușa ne poartă sâmbetele frate, îmi zise sora mai mare, ne poartă pică, cronicile nu mai vor să ne apere, voievozii nu mai ctitoresc, și uite, afară zăpezile mor fără leac. Nu mai vor să ne țină, tată, țărânile sparte de vremi, de copite barbare, de viclénii din lună, de clevetitorii-n simbrii. Nu mai vor să ne-adune oasele, ulcioarele ce gem sparte-n pământ
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
afară zăpezile mor fără leac. Nu mai vor să ne țină, tată, țărânile sparte de vremi, de copite barbare, de viclénii din lună, de clevetitorii-n simbrii. Nu mai vor să ne-adune oasele, ulcioarele ce gem sparte-n pământ. Uite cum am ancorat plopii de zare, copile, cu bandaje și cârpe, să nu sângereze, să nu lăcrimeze floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
răni nemărturisite, capturați în timpul sinelui, în apusul ce se clatină ca un talger de balanță sub greutatea fântânilor: scot clocot și scâncet. Dincolo de pielea cu bube nu mai există nimic doar o fanfară îmbuibată cu hălci din creierul care se uită la voi cum gândiți.
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
asemenea unor nuielușe pedagogice cum erupe-n fine apa caldă de care ai atîta nevoie chiar din plinul unei artere sparte cum ziua ta de naștere apare pe neașteptate roșietică o mică zgîrietură pe piele cum ploaia aceasta amară se uită-n oglindă își potrivește buclele. Semn de carte A-ncercat să mănînce floarea și-a dat seama că are gust de vierme. O dimineațî la Tg.Cîrbunești E-o dimineață care cade din înalt nitam-nisam în ograda ta ca un
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
colector doar pentru mine blițuri maimuțăreli pe podul minciunilor iau șoaptele de la ureche gândurile de pe buze și le manevrez ca pe plastilină: figurine cuminți în buchet și mitul nu se prăbușește turiștii îmi îndeasă bănuți pe gură dar tonomatul a uitat toate muzicile dac-aș avea curajul aș înnebuni tu ai locui adică în vidul dintre geamuri ca-n oase de porumbel și fillip ar deveni crima noastră perfectă prea multe bătăi de cap însă și pun pariu că dacă-mi
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
sânge țipătul roșu de nou născut lățindu-se la răsărit și cotul tău stâng suferind de ieri când ai sprijinit toate zidurile să nu se prăbușească orașul cu mine la braț: "dă-o-ncolo - ciupercă otrăvitoare" claci cu toată talpa - uite-așa mi se mărunțesc diminețile n tęte-ŕ-tęte distanța e o realitate precisă de câtva timp se măsoară în sentimente difuze le pastrez astfel să nu mă împingă la suprafață mai desfigurată decât mă presimt și dacă perfecțiunea nu poate avea
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
boldul între degete îmi trag sufletul în chiar epicentrul uitării tale despre tot ce m-ar atrage să-mi schimb reîncarnările da poate-n viața viitoare poate m-aș îndrăgosti de dragostea ta și ea m-ar iubi și eu neuitând aș iubi-o mai mult și pentru tine - o musculiță de oțet scrisoare în octombrie (ii) iubire lumea se schimbă brusc își schimbă culoarea lumina străzii îmi ciugulește din ochi ce-am mai rămas după un an și sute de
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
ce tocuri înalte mărșăluiește ea acum - zidul chinezesc - aici da poți spune că există o spărtură numai pentru tine capul în piept genunchii la frunte brațele de jur împrejur "hai ce mai aștepți!" curentul sec te soarbe de partea cealaltă uite: sclipirile galbene ale lui muri torcând deasupra sobei un hamac pentru baubaul tău de iască - doi pui de lună plină pe fundul butoiului hipnotici și ce poduri peste frică n-au reflexii... contratimp în timp ce tu îți tai unghiile eu mi
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
cum șterge umbra un punct luminos un oraș autentic durerea e o vietate leneșă care ne așteaptă la colțul parcului știu numai că ești legată la ochi de o apă în care se termină aleile neobișnuite cu moartea oamenii te uită când le vorbești de aproape, agață de tine imagini ca de un perete proaspăt văruit și prind într-o plasă de fluturi trecutul muribund ești foarte aproape dar nu ating decât o parte răpită de gravitația unei vederi care îmblânzește
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
e tăiată în patru mountain bike crește viteza melcilor pe străzile umede pe care alunecă soarele și tunelul de timp se lungește odată cu sprintul final te rupi în două și o parte o pui la flori câinii te ascultă și uită să-și ceară dreptul e un mod de a circula fără semne printr-o jumătate de om lași de la tine și nu mai ceri înapoi frigul dincolo de libertate nu sunt puncte înghesuite de frică ci un triplu salt cu inima
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
reacții în lanț pământ ars Genunchii îți cedează și te lași pe trunchiul căzut pe care mai adineauri țopăia o veveriță. De la marginea râpei se vede orașul în care ai rupt tăcerea, desenul lui întrerupt și vag te ajută să uiți de muștele ce gravitează în jur. Ca de fiecare dată, nu știi dacă te vei întoarce și asta învie culorile de pământ ars. Foșnetul pădurii e o ureche în care se strânge geamătul celor ce te-au atins și s-
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
care timpul e un vârf de ac așezat perfect vertical pe o oglindă drumul cel mai scurt are nevoie de o lacună în care o rupere de simetrie ne poate salva memoria întreagă când îți deduci mișcarea din suflet mereu uiți ceva important trupul nu e al tău cu o mișcare poți alungi universul doar să vrei să rămâi cu o singură față
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
ȘI CUSUT Tăiat și cusut, cusut și tăiat. Dogoarea infirmierei peste răni aplecată. Mort proaspăt înviat, căutat pe dinăuntru ca peștele de icre, ca sepia de perle pe dinăuntru căutat de tine cel nou în miezul ființei mele nou încrustat. Uitat între mațe un bisturiu și cusătura deasupra închisă - doar la aplecări cu durere-ți simt prezența încinsă - cusut și tăiat - rana, gestul, cuvântul - plaga supurândă. Cusut și tăiat. Cum să mă întorc acasă, când acasă este un lighean cu lături
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Alexandru Dohi cu ochi de îndrăgostit când mă uit la mare mă simt ultimul om când mă uit la tine mă simt ultimul om când nu mă uit nicăieri mă simt ca lumea Cănd parola e un anume surăs cu mâinile legate la spate îți mângâiam fața cu picioarele
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
Alexandru Dohi cu ochi de îndrăgostit când mă uit la mare mă simt ultimul om când mă uit la tine mă simt ultimul om când nu mă uit nicăieri mă simt ca lumea Cănd parola e un anume surăs cu mâinile legate la spate îți mângâiam fața cu picioarele legate alergam către tine nu din frică nici din
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
Alexandru Dohi cu ochi de îndrăgostit când mă uit la mare mă simt ultimul om când mă uit la tine mă simt ultimul om când nu mă uit nicăieri mă simt ca lumea Cănd parola e un anume surăs cu mâinile legate la spate îți mângâiam fața cu picioarele legate alergam către tine nu din frică nici din confortabilă iubire sau adorare cu gândurile bine legate de îndatoririle
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
febril le văd sufletul un deal râde cu narcise o biserică sângerează în timp ce se joacă degete cu ceașca o rugăciune disperată apoi iar vin gânduri-întrebări îmi aprind încă o țigară pot oare două vieți fi simultane măcar o clipă mă uit sus pe acoperișul companiei naționale marele N aurit de lună un NU rece se tot învârte extrem de lent cele două coloane ale N-ului cum siluetele celor văzuți prin vitrina cafenelei unite transversal traume mândre orgolios trădează zarea smereniei văd
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
Doina Cetea Când am ieșit dimineață din casă, am simțit că sunt urmărită. M-am uitat în toate părțile, dar nu am văzut nimic deosebit. Și totuși senzația că aș fi spionată prin binoclu sau prin cătarea unei puști nu mă părăsea. Un al șaselea simț îmi spunea că ceva nu este în regulă. Un freamăt
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]