7,855 matches
-
ale cărui tipare nu pot accepta un sinistrat filosofic de calibrul lui Spengler. Și nici toată pleiada de gînditori de la Fechner, Lotze, Dilthey sau Simmel pînă la Driesch sau Becher. Și cum Frobenius sau Klages sunt de mult sub lespedea uitării, nici cu Carl Schmitt lucrurile nu stau mai roz, de aceea mirarea lui Dan C. Mihăilescu nu are atît rostul de a îndemna la acoperirea unui gol, cît de a-l constata de pe poziția neputinței. Și totuși, de ce „amurgul” Occidentului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
coregrafă a fost Vava Ștefănescu, apoi, în aceeași regie și aceeași coregrafie, Zoon Erotikon, de D.H.Lawrence, dar și poemul coregrafic Solo on line, sau O vară fierbinte pe Iza, pe un scenariu scris de Mihai Mănuțiu și, în fine, Uitarea lui George Banu, în aceeași regie și în interpretarea Vavei Ștefănescu și a lui Sylvain Groud. O primă remarcă ar fi aceea că universul creativ al Vavei Ștefănescu a mers mână în mână cu cel al regizorului Mihai Mănuțiu. Și
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
Numai că, în general, subtilitatea nu se reține. În cazul de față, regula stă în picioare. Căci FEM pare să fie una din acele cărți ciudate care plac exact atât timp cât se află sub ochii cititorului. După care cad într-o uitare perfect omenească, din care, pentru foarte scurt timp, nu le poate scoate decât o nouă lectură. Ardentă. Urmată, firește, de o nouă, imensă, tăcere. Cele mai vibrante pagini ale acestei proze, emanând deopotrivă eleganță, finețe, asperitate, ingeniozitate, umor, luciditate, sunt
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
Nicolae Manolescu Se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui Octavian Goga. Iată o bună ocazie de a repune în discuție o operă asupra căreia s-a așternut uitarea și care, în plus, n-a fost decât târziu și rar comentată în întregul ei, din motive politice, îndeosebi. Am încercat s-o fac înIstoria critică, de unde reiau acum, pe scurt, ideile și formulările principale. În 1933, Goga îi mărturisea
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
fustele fetelor, Râde mulțimea voioasă În ceas de blândă duminică. Ce morală reiese de-aici ? Oamenii vând, se-amuză, iubesc La Roma sau la Varșovia, Ocolind rugul de cazne. O altă morală ar fi Trecerea a tot și a toate, Uitarea ce se așterne Când flacăra încă mai arde. Eu însă mă gândeam atunci La cei ce dispar singuri, La clipa când Giordano, Urcându-se pe rug, N-a găsit în graiul omenesc Nici măcar un singur cuvânt, Să spună adio omenirii
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
în urmă, m-a precedat la o bursă Internationes, la care a renunțat când a constatat, umilit, că o noapte la un hotel din Hamburg reprezintă echivalentul veniturilor lui pe un an. Dar exilul literar ca atare va trece în uitare, cum au trecut atâtea dintre lucrurile care păreau definitiv legate de profesia de scriitor, manuscrisele, corespondența și altele. Sunt convins că discutăm acum pentru ultima oară despre exilul literar. Ultimul scriitor exilat, urmaș al lui Ovidius, cel dintâi exilat din
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
și apoi, vom dansa mazurca, respirând prin plămânul artificial,/ lăsat de bătrâni și mâncat de motani./.../ venea un cântec prin fereastra deschisă/ și mă trezeam: nebun la c 2, turn la b 3. Șah/ Dar la urma urmelor de ce atâta uitare de sine/ în pumnul strâns și colorat/ de sângele vânăt și gros?/.../ La 25, între Scylla și Charybda,/ bâlbâieș- te-te, auzi,/ bâlbâiește-te, ți se comandă./ Altfel nu vei sfârși niciodată mazurca./ Niciodată nu-l vei ucide pe motan. Mat
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
prezentată cu acest prilej de Andreea Tănăsescu, este un fragment coregrafic dintr-o lucrare mai amplă Tentația Sfanțului Anton, a cărei premieră va avea loc peste puțin timp. Încă de la anterioară să creație, de la sfârșitul lui 2009, Exil în pământul uitării, era vizibil faptul că Andreea Tănăsescu se încadrează prin creația să mării familii a teatrului-dans, familie atotcuprinzătoare, chiar dacă îmbracă chipuri diferite. Feluritele relații posibile în cadrul unui cuplu au fost evocate de șase personaje, reunite de fiecare dată câte două în
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
statut uitat de mult. Bijuteria care este acum, din toate punctele de vedere, Teatrul din Caracal a făcut ca relația normală actor-spectator să învie. Să fie trezită. Teatrul și Cetatea. La răspîntie de drumuri, Teatrul acesta stă demn în calea uitării. Aiuritele mele tăceri. Ele poartă întîlnirea mea extraordinară cu ceea ce a devenit orașul Caracal pentru mine. Am plecat pe acest drum fără prejudecăți. Am gîndit și am construit totul cu Marius Tucă și cu o echipă infimă de oameni care
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
Ca și cariera acestui mare actor, un spirit liber, fragil și, în același timp, îngrozitor de puternic. Marius a găsit imagini cu totul tulburătoare, din arhivă, cu Romanațiul de altădată. Cu oameni trași în sepia, opriți din trecerea timpului și a uitării. Orice poveste este prinsă între niște coperți. Povestea mea de la Caracal este un zbor de Margherită pe cîmpuri galbene de rapiță în căutarea Maestrului. Coperțile: În tren spre destinația mea. Obosită, împovărată de griji. Telefonul sună și sînt conectată brutal
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
cu o fidelitate emoționantă. Îți scriam că am publicat un studiu 1 dacă vrei de 70 de pagini asupra operei lui în care afirmam că este cel mai mare romancier român după primul război mondial. În jurul lui se face conspirația uitării. Mi-ar face plăcere să cunosc monografia lui Gafița 2. Dar toată această conspirație a uitării nu servește la nimic. Eclipse artificiale care nu pot da o valoare producției literare după 1945. Este o emisiune făcută fără acoperirea talentului autentic
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
de pagini asupra operei lui în care afirmam că este cel mai mare romancier român după primul război mondial. În jurul lui se face conspirația uitării. Mi-ar face plăcere să cunosc monografia lui Gafița 2. Dar toată această conspirație a uitării nu servește la nimic. Eclipse artificiale care nu pot da o valoare producției literare după 1945. Este o emisiune făcută fără acoperirea talentului autentic. În ce privește propunerea ta de a scrie o broșură sau eventual o carte despre politica externă a
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
se îndeamnă, aruncă privirea la ceasul de la Fundație și de la Palat, să vadă cât au întârziat, se interpelează în toate graiurile și dialectele României pestrițe, și toți dispar, magnetic absorbiți de ușile luminoase unde se vinde plăcerea de-o noapte, uitarea de-o noapte, uscatul triumf al vanității de-o noapte sau scrâșnetul voluptății de-o noapte.” Toată viața lor e un teatru ieftin și previzibil, în ciuda aparenței de complexitate, la premiere se duc ca să-și acorde o pauză, sau ca să
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
șterge unul din cele mai celebre situri din lume de pe Lista Patrimoniului Mondial. Se știe că Pompei a rezistat unui cutremur și erupției Vezuviului din anul 79, ca și bombardamentelor din al doilea Război Mondial. Din nefericire, nouăsprezece secole de uitare și o proastă gestiune după descoperirea ruinelor par să aducă așezării romane prejudicii mai mari decât acelea din întreaga ei istorie. În prezent, doar zece locuințe conservate sunt accesibile vizitatorilor, în loc de peste șaizeci cu o jumătate de secol în urmă
Pompei în pericol încă o dată () [Corola-journal/Journalistic/3436_a_4761]
-
științei 3 și al literaturii 4. Alții au fost ridicați chiar la vârsta de 30 de ani la rangul de membru al Academiei, eu ajung aproape de 60 de ani la cel de corespondent, datorită unei împrejură ri vitrege cunoscute. Din uitarea și disprețuirea în care trăiam, dșumneațta, scumpe prietene, ai voit să mă scoți cu orice preț și ai reușit. Te felicit pentru curajul tău și pentru elanul tineresc de idealism, care îți stăpânește sufletul tău. Fără aceste puteri psihice nu
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
urmări influența represiunii comuniste asupra urmașilor celor reprimați, de a încerca să descoperim cum a influențat tragedia părinților întemnițați, deportați, uciși destinul copiilor lăsați de izbeliște.” Avem astfel mărturii tulburătoare, care pe victimele terorii comuniste le ajută să scape de uitare, iar pe noi, cititorii de azi, ne fac să înțelegem trecutul. Prin asemenea inițiative editoriale, Academia Civică își îndeplinește exemplar misiunea nobilă de restabilire a adevărului privind încercările prin care a trecut poporul român în timpul prigoanei comuniste. O integrare europeană
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
zadar. Și cerbul cu vocea lui de-argint și sonoră, La „Zoo” duce boreala auroră. Am crezut că mai stă omătul nepăsător, Cristelnița pentru săraci, un bun ajutor, Săniile cu goană, necrezut de mare, Și clinchet de clopoței, pierdut în uitare. Ce ar fi de spus despre nesigura tălmăcire care, probabil, a și pus în gardă redactorul revistei?... În primul rând, poemul original nu are titlu, ci doar trei asteriscuri. El este dedicat lui M. (ihail) Lozinski, ceea ce în traducere lipsește
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
vorbește de aurora boreală și nu o duce acolo, la „Zoo”! Iar comparând ultimul rând din textul traducătorului cu cel din original se înțelege că este un uriaș decalaj între „clopotnițe” și... clopoței! ș„Și clinchet de clopoței, pierdut în uitare” (S. C.) - „Sub dangătele clopotnițelor depărtate” (A. Ahmatova).ț Lipsit de adecvată cultură generală, „traducătorul” gafează până și în nota biobibliografică pe care o dă despre marea poetă, zicând că: „Anna Ahmatova a primit în anul 1964 Premiul Internațional de Poezie
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
Recapitularea modernității). Atuul acestor sceptici ținea, până nu demult, de un fapt de memorie culturală: risipite prin revistele vremii (mă refer mai ales intervalul 1980 - 1989), mai niciodată consultate, articolele „militante” ale lui Ion Bogdan Lefter au fost repede date uitării. A contribuit, probabil, și amănuntul că, renunțând de la un punct încolo să mai practice magistratura cronicii literare, criticul a fost repede trecut într-un fundal ingrat de către noile valuri de recenzenți (l-am numit deja pe cel mai vizibil dintre
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
Președintele Asociației Artiștilor Plastici din RDG între 1974 și 1988. Adept al artei cu tendință, Sitte a fost înconjurat de un boicot tacit după reunificarea Germaniei, nemaireușind să aibă vreo expoziție după 1990. Vrînd să-și conserve pînzele amenințate de uitare, artistul a înființat Fundația Willi Sitte, cu sediul la Merseburg, singurul loc din Germania unde publicul îi mai poate admira tablourile angajate.
Pictura cu tendință () [Corola-journal/Journalistic/3545_a_4870]
-
iată, ignorați înaintași. Se pare ca uitat este și Arghezi, cu trivialitățile lui de vocabular din aceiași ani (dar genial stilizate!). Pe H.Bonciu sau pe Geo Bogza, de-i vor fi citit, i-au dat și pe ei pradă uitării. Cât despre Henry Miller... Referințele lor sunt exclusiv la seriale de televiziune de tip „Minți criminale” sau la muzică pop de ultimă generație. Trecutul a murit, trăiască prezentul! Nu e vorba doar de incultura, ci și de agresivitate. Literatura pe
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
Octavian Paler, Ana Blandiana și Mircea Zaciu, fie de la Buzura, Bedros Horasangian și Grigore Zanc... Mda. Ne încălzeam împreună. Frigul comunitar, foamea solidarizantă, ura ca liant. Cu toții trăiam săptămâni de-a rîndul pentru o seară de petrecere, dezinhibare, comuniune și uitare de sine. După cum s-au făcut pretutindeni și dintotdeauna revelioanele între prieteni - fiecare aducând pe masa gazdelor ce mâncăruri se pricepea mai bine să facă acasă - la fel veneam noi ca furnicile, fără pic de rușinare, cu platourile, sticlele și
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
unei țări. Scriitorii sunt principalii beneficiari ai ținerii noastre de minte. Nu ne referim neapărat la noi. Din păcate! Iată cum stau lucrurile pe meleaguri literare străine. Nu există aniversare sau orice alt eveniment care să nu scoată dintr-o uitare mai scurtă sau mai lungă un nume sau chiar o operă. Doar în ultimele săptămâni, presa culturală din Franța a profitat de împlinirea unor date rotunde sau de o reeditare ca să-i dezgroape pe câțiva scriitori neglijați de decenii bune
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
publicării, manuscris care i-a fost restituit fără nici o explicație două luni mai târziu, ceea ce îi va determina pe iubitorii lui Cendrars să caute în Zone, la care Apollinaire tocmai lucra, pasaje... furate de la zeul lor. Astăzi a fost dată uitării această ceartă, deși ea interesează istoria literară în cel mai înalt grad, punând-o în fața unei întrebări încă fără răspuns: a avut cunoștință Apollinaire de primele poezii ale lui Cendrars ori nu? Critica e împărțită între aceia care consideră că
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
pereche: limpezimea și exactitatea conceptelor, pe de-o parte, și calitatea literară de excepție, pe de alta. Cele 111 constructe exersau exemplar arta incitării. Numai bune de îndelungi taifasuri, în și cu limba română, cele despre gând, îndoială, supărare, dacă, uitare, poartă, despărțire, noroc și trudă etc., etc. În 2002, autorul semna Echilibru și dezagregare. Antinomia eminesciană spunând, strâns și expresiv, lucruri memorabile despre Eminescu, cel căruia i s-au dedicat biblioteci întregi de exegeză. Tudor Cătineanu e un „filosof visător
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]