13,247 matches
-
are voie, în sfârșit, să vorbească, relata episoade întregi din pățaniile lui și, ca să fie cu sacii-n căruță, nu se abătea deloc de la tonul autopersiflant ce-i însoțea narațiunile. 5. Acolo, în sufrageria propriu-zisă ascultasem eu, de când începusem a umbla, primele bucăți muzicale transmise la radio sau chiar interpretate la pian de către Karin-tante și la vioară de către nenea Epa când îi venea, după un pahar de vin în plus, pofta de a cânta. De neuitat erau pentru mine anumite obiecte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Gerard rar și tare fiecare cuvânt din discurs. Corect. Numai că acest tovarăș administrator nu are ce căuta în activitățile culturale. Administratorul trebuie să administreze bunurile fixe și nefixe ale Casei de Cultură. Deci, are ce face. Să nu să umble după cai verzi pe pereți. Apropo, te rog până mâine să-mi faci o situație cu toate mijloacele fixe și nefixe, întrun cuvânt cu inventarul, ca să schimbăm numerele de inventar. Cele care sunt, sunt depășite. Ai înțeles? ‘Țeles. Și piesa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
moară lovit mișelește, cu sapa-n cap? Ha, ha! Au trecut vremurile alea, tovarășe scriitor. Noi, personajele, nu suntem mingile dumitale de ping-pong, ca să faci cu noi ce-ți pot mușchii? Și nu uita. Va veni o clipă când veți umbla voi, dramaturgii și scriitorii, cu pielea-n băț, ciomăgiți de propriile voastre personaje. Huiduiți va fi puțin spus. Așa cum, pe bună dreptate, zisese o profesoară de franceză de la liceu aruncând catalogul pe masă în cancelarie, când revenise de la ore, prin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
anestezii. A fost destul de greu pentru mine, o perioadă în care jobul meu principal erau internările repetate, vizitele și analizele interminabile pe care le făceam în speranța de a reuși să mă fac sănătoasă. Tratamente luam foarte multe și mereu, umblam cu punga de medicamente după mine, dar starea mea de sănătate se agrava din ce în ce mai mult și începusem să-mi pierd speranța, aveam dureri insuportabile în picioare, articulații, abdomen și cap. Tot corpul era locuit de durere și m-au trimis
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Bine, dar de ce facem mereu curățenie aici? Pentru că aici vin prietenii în vizită și vrem să arătăm că suntem curați, că ne menținem casa (viața) curată. Noi însă știm, că în pod și în garaj sau beci nu am mai umblat demult să facem curățenie, de ce? Pentru că nu avem timp de așa ceva, pentru noi este important ca prietenii să vadă curățenie acolo unde vrem noi și vine o zi când ne gândim că ar fi timpul să facem curățenie și prin
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai știi s-o aduci pe după chersâc, Pâcule! - l-a luat în primire moș Dumitru. Păi dacă nu știam mă mâncau câinii. Sau, cum se mai spune, îmi mâncau câinii din traistă. La auzul acestor cuvinte, Hliboceanu, ai cărui ochi umblau mai mult după Măriuța, s-a trezit parcă dintr-un vis. A ridicat mâna și a făcut un semn către Costache, care uitase de sine ascultându-l pe Pâcu. Cum-necum, Costache a văzut semnul lui Hliboceanu și s-a îndreptat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
evlavie... Când a simțit că prin toate cele spuse și făcute de el a reușit să cucerească pe cei din jur, a așezat ulcica pe masă și apoi a reluat șirul poveștii... Spuneam, mi se pare, că nepotul acela - Costică - umblând prin podul fostei crâșme, a găsit o lădiță colbăită și scorojită de să-i plângi de milă. S-a uitat la ea întâi ca la o arătare, apoi, împins de curiozitate, a deschis-o. Și... minune!... Printre tot felul de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
omori Dumitre? Ce ți-am făcut eu ca să te mânii atât de tare?” „Mie nu mi-ai făcut nimic, dar...dar lui Costache ai de gând să-i faci! Și asta nu-i bine, Pâcule! Nu-i bine deloc! De ce umbli după Măriuța? Ai? Tu crezi că dacă ai s-o ademenești și ai s-o... lucrurile au să rămână ascunse? Nuuu! Nici vorbă, băiete! Ochi sunt destui și întâi ai lui Costache, care o cam oblicit ce gânduri ai tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am tăiat eu aripile bărzăunului care se băga unde nu-i fierbea oala? Nu mi-o plăcut, Dumitre... Nu mi-o plăcut deloc chiar. Nu puteai și tu să începi cu o vorbă bună acolo? Ca oamenii? Că mi-o umblat o măsea ca mărgica vreo lună încheiată. Ba mie mi-o plăcut, Pâcule! Întâi că ți-ai băgat mințile în cap și apoi că am rămas prieteni...Și unde mai pui că am rămas uniți ca o familie. Costache și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
moș Pâcu duceau grija și greul cărăușiei și alta este acum, când toate treburile stau deasupra capului său. Mitruță a băgat de seamă că Hliboceanu nu e în apele lui și s-a apropiat de el. Ce gânduri îți mai umblă prin cap, Hlibocene? Ei. Mă gândeam și eu...Mă tem însă să nu fie doar o toană de-a mea. Spune-mi și mie și om judeca amândoi dacă-i bine ori nu. Apoi eu zic ca banii să nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu Aizic, ca să vedem dacă vrea să ne facă plata odată pe săptămână. Bine că nu i-o cerem s-o facă sâmbăta, pentru că atunci ne-am fi lins pe bot de gologani. Măi Mitruță cum văd eu ție îți umblă mintea și asta nu are decât să mă bucure. Chiar astăzi, cât oamenii au să descarce, eu am să-l întreb pe Aizic dacă vrea să ne facă plata o dată pe săptămână - vinerea. Ar trebui să-i mai spui ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
știe a spune polojănii mai ceva ca el... Poate... Da’ mai știi ce zace în scăfârlia unuia ca aista? Că te duce și te-aduce cu vorba de nu mai știi pe ce lume ești - a apreciat Costache. Numai să umble el cu fofârlica, că eu i-s nașul! - s-a îmbățoșat Hliboceanu. Nu te teme de asta. Îi prubuluiește el Pâcu bine înainte de a-i trimite la cărăușie. Mai mare meșter ca el la așa o trebușoară nu găsești. Așa că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pune pe masă și eu iscălesc în fiecare seară, iar vinerea plătim și gata. Toate bune, dar Costache știe de hotărârea voastră? - a sărit Pâcu cu întrebarea. Dacă nu făceam treaba cu temei, nici nu deschideam vorba. Vezi, Dumitre? Le umblă mitea flăcăilor, nu șagă! Ați făcut o treabă bună, numai să țineți bine socoteala, ca să știți câți crăițari aveți de luat vinerea de la Aizic. Altfel... câtă bucurie, atâta scârbă. Sau cum se mai spune, bucurie în mână străină! De asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
singuri dați iama în grâul lui... Lasă că nici eu nu-s prost. L-am pus pe Mitruță să țină socoteala cât se încarcă, pentru că iar mă gândeam: Ce zice cantaragiul? Aiștia nu se pricep ce și cum, ia să umblu la cântar... Ce, îmi strică niște grâu pe gratis? Numai că el n-o știut că Hliboceanu nu doarme. Atâta-i trebuie! Să încerce numai, că și-o găsit nașul! Apoi și asta-i o treabă cu socoteală, care mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cea mai nevinovată privire... Eu aș zice să ne aducă Costache și o oală cu vin, fiindcă după o zi de muncă ca asta s-o uscat și sufletul în noi - și-a spus dorința moș Dumitru. Costache, băiete! Ia umblă tu prin ghețăria ceea a ta și adă niște vin rece, că astăzi o fost cam zăpușeală afară - a completat Pâcu - în felul lui - rugămintea lui moș Dumitru. Se vede cine îi băutor de soi. Pentru noi era bun și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în piept. Părea că a uitat de Mitruță. Acesta însă nu l-a lăsat în pace: Și spuneai, Ioane. Spuneai că pe tine te leagă o taină de Hliboceanu... Asta-i drept, Mitruță... Îi drept... Apoi... când eram noi holtei umblam la aceeași fată. Ileana o chema. Ne nimeream la ea în fiecare sâmbătă seara... La început, Ileana s-o arătat că îi sunt drag eu... După o vreme însă o început să arate că îi este drag de Vasile... Noi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
căăă... Uite-te la el! O înviat mortul și vrea să arate ca un flăcău! Bine, băiete! Costache și-a adus cele trebuitoare și s-a apucat să-l bărbierească. În timp ce lucra cu mare băgare de seamă, prin minte îi umblau o mulțime de gânduri: „Așa, omule, pregătește-te să ți primești tovarășii de drum... Parcă văd cum mâine-poimâine nu se mai poate ține nimeni pe urmele tale... Că la tine nu încape vorbă multă. Întâi treabă și pe urmă vorbă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fii și vânător, pentru că de când te știu ai fost tot cărăuș. Taică-meu o fost vânător și eu de mic mă țineam de coada lui...Asta am făcut-o până la plecarea la oaste. Pe urmă, toate duminicile erau ale mele. Umblam pe coclauri după tot felul de vietăți... Acum priceput-ai, Ioane? Atunci, de săptămâna viitoare punem pușca la treabă! O punem, Ioane! Roagă-te la Dumnezeu însă să nu avem nevoie de-adevăratelea de ea, că... Păi, dacă-i vorba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de te-ar vedea așa? Stai, să te liniștești. Uită gândul că ne-am putea ține dragi... Nu poți înșela pe un om atât de bun ca Costache. Dacă te-ar lăsa cumva, nu găsești altul ca el de-ai umbla cu opinci de fier. Să rămânem doar buni prieteni! Ai priceput, Măriuță? Ștergându-și lacrimile cu un colț al basmalei, Măriuța a răspuns într-un târziu: Am înțeles... Am priceput că nu-ți pasă de mine... Nu vorbi cu păcat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uite înapoi... Liniștea s-a așternut ca un lințoliu, spartă arar de câte un zgomot produs în crâșmă sau în curte... Lui Hliboceanu îi țiuiau urechile de atâta liniște... Îi aștepta pe cărăuși ca pe o izbăvire. Prin minte îi umblau gânduri și gânduri, dar toate sfârșeau cu întrebarea: „Cine sunt cei ce ne-au așteptat și m-au lovit?... Numai că știau pas cu pas toate drumurile noastre. Mai știau apoi că vinerea seara eu port paralele cărăușilor și că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum au venit. Călări pe niște cai voinici. Călări? Asta încă îi o treabă. Deci dacă ei sunt cei care m-au lovit și mi-au luat banii, au putut să dispară în mare grabă. Mă întreb însă cum au umblat caii, pentru că pe așa o viforniță nu puteau merge prea lesne împotriva vântului... Poate că i-au dus de căpăstru, ținându-le pavăză cu trupul lor. După aceea... au plecat cu vântul în spate și o fost floare la ureche
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mare de-amu’. Mâine-poimâine merge la școală” - chibzuia Alecu Slobodă. „Oare cum se mai simte tata, săracul? La frig o duce greu... Da’ nu scapă el la căldurică? Acușica vine primăvara! Și atunci să-l vezi cum își răsucește musteața! Umblă ca un flăcău nu alta!” - îl munceau gândurile pe Puicuță... O trosnitură pornită ca din senin a stins felinarul lui Mitruță... Dintr-un salt, Cotman a fost lângă el, l-a apucat de umăr și i-a vorbit în șoaptă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de proști cum se pare la prima vedere. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, vericilor - a continuat Puicuță monologul. Amnar cotrobăia prin omăt cu coada biciului, dar fără rezultat. Pune-l pe el să umble în patru labe și să scoată pistolul din pământ din iarbă verde! - a strigat Puicuță la Amnar. Nu-i nevoie, că l-am găsit. Uite ce rablă. Cu aista nu împuști nici o cioară, d-apoi un om. Rablă dar se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nu aaa... avem cai - a răspuns tremurând cel pe care îl strunea Puicuță și care se părea a fi șeful. În acel moment - ca un făcut - s-a auzit nechezat de cal. Așa, fraților! Avem și caaai! Păi cum să umble ei fuguța după ce ne-ar fi jefuit, dacă nu călare? - a intervenit din nou Cotman. Puicuță s-a repezit pe dată în direcția din care a venit nechezatul... În scurtă vreme, s-a întors cu doi cai voinici și frumoși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
le-ați dat pe celelalte patru, fiindcă una ați lăsat-o aici? Hoții priveau cu ochii dilatați de groază la cărăușii așezați în fața lor, asemenea unui complet de judecată. Tăceau. Dar se vedea pe fața lor că prin minte le umblau felurite gânduri. V-o pierit graiul? - i-a întrebat răstit Puicuță. Le-am dat la o crâșmă din târg - a venit, împleticit, răspunsul. La care - a întrebat Cotman, cu glas aspru. Peste drum de angrosistul Aizic este o crâșmă. Acolo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]