3,024 matches
-
de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu mâner de argint, care păstra înăuntru, ca într-o teacă, o baghetă superbă. Dintr-un ungher, a scos la iveală o umbrelă albă, pe pânza căreia se semnaseră toți membrii orchestrei dirijate cândva de Maestru. Pe biroul din salon am dat de fotografia de nuntă a Regelui Mihai și Reginei Ana, purtând semnătura lor, pe urmă ne-am uitat la o imagine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lupă ca să apreciezi pe deplin măiestria. Nuharoo știa exact ce voia. Pe sub roba de doliu ea continua să poarte rochia în care își propusese să moară. Era atât de murdară, încât marginea gulerului devenise gri. Mergeam printr-o pădure de umbrele și corturi din mătase în formă de pavilion. Am inspectat cortegiul și am ars tămâie. La sfârșit am turnat vin, invitând sicriul să-și urmeze drumul. Procesiunea a pornit pe drumurile sălbatice de la Jehol spre Marele Zid. Sicriul fusese finisat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sută de steaguri cu imaginea unor animale puternice, cum ar fi urși și tigrii. În urma steagurilor veneau palanchine goale pentru spirite. Jilțurile erau de diferite mărimi și forme, și erau decorate fabulos, fiind tapițate cu piele de leopard. O imensă umbrelă galbenă decorată cu flori albe însoțea fiecare jilț. Eunuci în veșminte din mătase albă purtau vase pentru ars tămâia. În spatele lor urmau două orchestre, una cu instrumente de alamă, iar cealaltă cu instrumente cu coarde și flaute. Când orchestrele începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
există. Zborul devenea o treabă serioasă și chiar aducătoare de profit pentru marele meșter făurar și Întreprinzător Titel. Făcuse o drăcie de parașută care ne Încetinea căderea (ideea Îmi place să cred că de la mine Îi venise, după ce prăpădisem două umbrele de ploaie și după ce, firește, Îmi Înghițisem cuvenita papară). Cususe, cum văzuse În filmele de război la Ghiță că arătau parașutele, o pânză țeapănă, cu emblema căilor ferate imprimată de zeci și sute de ori, și atârnase sfori de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și fiicei acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus de orice altceva, atenția tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme chinezești sclipeau aurii pe o fâșie de material roșu, lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia deschise o umbrelă și o oferi respectuos. Masataka luă umbrela, ținând-o deasupra capului lui Mitsuhide. Mitsuhide trecu podul. Privind în jos printre gratiile balustradei, văzu păsări albe de apă înotând prin jurul stâlpilor ca niște flori risipite pe apa verde-albăstrie. Mitsuharu, care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia deschise o umbrelă și o oferi respectuos. Masataka luă umbrela, ținând-o deasupra capului lui Mitsuhide. Mitsuhide trecu podul. Privind în jos printre gratiile balustradei, văzu păsări albe de apă înotând prin jurul stâlpilor ca niște flori risipite pe apa verde-albăstrie. Mitsuharu, care venise să-și întâmpine vărul, făcu câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Șasea. Hideyoshi încă nu avea cum să fi aflat ce se întâmplase la Kyoto. Hideyoshi rareori lipsea de la rondul său zilnic al taberei, cu o suită între cincizeci și o sută de ajutoare. Ocazional, pajii îi însoțeau suita. Duceau o umbrelă mare, cu coada lungă, și defilau cu stindardul viu colorat al comandantului. Soldații care asistau la această „paradă regală“ ridicau privirile și-și spuneau: „Trece Stăpânul nostru.“ În zilele când nu-l vedeau, aveau senzația că le lipsea ceva. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu mai aștepta decât venirea din răsărit a lui Nobunaga. Pe Muntele Hizashi, cei treizeci de mii de ostași ai clanului Mori, sub comanda lui Kikkawa și a lui Kobatakawa, așteptau să salveze castelul izolat. În perioadele cu vreme frumoasă, umbrela lui Hideyoshi și stindardul comandantului puteau fi văzute limpede de inamic. În seara aceea, tocmai când Hideyoshi se întorcea la bivuacul său, sosi un mesager pe Drumul Okayama și fu imediat înconjurat de gărzi. Drumul ducea la tabăra lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu apă pentru toaleta de dimineață. — Imediat ce mănânc, voi face un rond al taberei. Aduceți-mi calul ca de obicei și vedeți ca ajutoarele mele să stea pregătite, ordonă el, în timp ce se ștergea pe față. Hideyoshi porni călare, sub o umbrelă mare și roșie, cu stindardul înainte. Legănându-se ușor în șa, trecea pe sub frunzele proaspete ale cireșilor înfloriți, care creșteau pe drumul dintre poarta templului și poalele muntelui. Hideyoshi nu-și făcea niciodată rondul zilnic al taberei la oră fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
viespi, pentru ca, în curând, să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care trecea grăbit pe lângă el și-i strigase să se oprească. Trăgând brusc de frâu și întorcându-se, omul privi în jos, spre Hidetsugu. Ce este, tânărul meu stăpân? — Dă-mi calul tău. — Asta-i ca și cum i-ați cere cuiva umbrela pe ploaie, nu? Iacă nu vi-l dau, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
legitime într-un teritoriu dat”. Pe la noi Weber este cu totul depășit, fiindcă s-a găsit o nouă formulă, mult mai adecvată actualului stat român: pe-aici, pe la noi, Statul e instituția care are monopolul prostiei și al hoției, sub umbrela violenței legitime. Și toate acestea, sub oblăduirea unui șef suprem, care din viclenie veghează neabătut, ca starea să continue. Iar noi vitele de povară și de sacrificiu, ale acestui stat original, nu avem decât libertatea de a înjura cât vrem
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte. O cafea cu lapte, dom’le! Nu e așa o grozăvie, la munte sunt vaci, lapte, unt, smântână, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și el din oraș o vreme, ea a fost bolnavă, el pleca în concediu,pretexte de a rări întâlnirile, de a încerca dezintoxicarea, desprinderea. Un amurg subțiat, otrăvit. Ploua torențial, mergea, somnambul, pe străzi, fără să știe încotro. N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-a auzit cheia, a plecat profesorul?“. Cuvintele rămăseseră în aerul umflat al tăcerii. Nu izbutiseră să sonorizeze, își tot adunau energia, amânate în potențiale. Până joi, până vineri... Da, abia vineri dimineața, când Dominic se întorsese să-și ia umbrela. Începuse o ploaie cu fire lungi și dese, se întorsese din prag să-și ia umbrela. Abia vineri dimineață, când învârti cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să sonorizeze, își tot adunau energia, amânate în potențiale. Până joi, până vineri... Da, abia vineri dimineața, când Dominic se întorsese să-și ia umbrela. Începuse o ploaie cu fire lungi și dese, se întorsese din prag să-și ia umbrela. Abia vineri dimineață, când învârti cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
abia vineri dimineața, când Dominic se întorsese să-și ia umbrela. Începuse o ploaie cu fire lungi și dese, se întorsese din prag să-și ia umbrela. Abia vineri dimineață, când învârti cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre cele două rotiri ale cheii. Broasca ușii bolborosi, parcă, sătulă de atâta complicitate: „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
juca de-a ploaia, de-a mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea pufoasă, vegetală, privirea e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata. Recepționerul Vancea părăsește hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii apretate. Purta un costum ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc, tocul unei umbrele. Își ștergea, din când în când, cu o fină batistă albă, fața transpirată de arșița primăverii, dar și ochelarii, fruntea, barba. Am stat de vorbă cu studentul, când și-a revenit. Mi-a confirmat extraordinara devoțiune, bucuria pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic Vancea Voinov să nu o ia la fugă, duminica, spre locuința fantomei Tavi, să nu telefoneze nici luni, toată ziua. Marți a pornit, însă, din nou, pe traseul magnetic... stă dom’ Dominic, în costumul său negru salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eu am altele. Nici nu pot polemiza lamasa dumitale. Mâncare prea bună. Moleșește. Și balonează, să-ți spun drept. Tolea extrase bancnota dintre degetele șoferului și o restitui doctorului care tocmai ieșea din mașină, cu toate bagajele: trenciul, sacoșa, servieta, umbrela. Profesorul își consultă ceasul. — Iartă-mă, nu pot. Trebuie să fiu acasă. Mă așteaptă o damă. Un argument la care cedezi, după câte știu. — Cedez, fără să îndrăznesc a-l pune la îndoială. Dar regret. Bine, altă dată. Să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de PR de la seral, deși Debbie încearcă să o convingă să nu se ducă. Dar Fiona a mai făcut asta cu noi de câteva ori și tot crede că ar trebui să se ducă la cursul de PR. Dispare cu umbrela în seara întunecată și urâtă, lăsându-ne singure să dansăm pe muzica lui Eminem. Nu mai poți să te distrezi cu ea ca înainte, se plânge Debbie de îndată ce Fiona dispare pe scările din față. Mereu învață sau lucrează. Dar viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe Mike doar ca să-l uit pe Adam. Nu fac niciodată chestia asta. Nu funcționează. Deci cum am ajuns aici? Păi, o să vă spun repede. Mergeam pe rampă, când a început să plouă, așa că m-am oprit să-mi deschid umbrela. Apoi Mike a venit în spatele meu, mi-a luat geanta și a insistat să o ducă peste rampă. Desigur, după cum vă puteți închipui, am fost destul de impresionată. Adică geanta era atât de ușoară, dar Mike nu m-a lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecând ușor pe trotuarul ud, cu lacrimile amestecându-mi-se cu picăturile de ploaie. Habar n-am unde mă aflu. Nu știu nici unde e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]