4,214 matches
-
indisolubile între Stat și Biserică: ,,Organizarea bisericii Ortodoxe Române stă în așa de strânsă legătură cu cea a Statului, că fazele dezvoltării acestuia sunt și ale aceleia”31. Proiectul de lege prezentat de corpurile legiuitoare a fost întâmpinat cu aprobare unanimă. În Senat, legea a fost votată în ședința de la 12 februarie 1925, fiind adoptată cu unanimitate de 89 de voturi, contra două, iar la 17 februarie a fost votată în Adunarea Deputaților 32. Cu prilejul semnării proiectului de lege în
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
mijloace. Constantin C. Căzănișteanu și Mihail Ionescu, realizează împreună lucrarea Războiul neatârnării României, apărută în 1977. Lucrarea înfățișează atât activitatea diplomatică cât și luptele purtate pentru obținerea independenței, dorință de secole a poporului român. Guvernul român, călăuzindu-se după dorința unanimă a opiniei publice de a obține fără întârziere a neatârnării procedează la un sondaj în capitalele puterilor garante pentru a le afla poziția asupra acestei chestiuni de vitală importanță pentru România. Alături de Catargi, Mihail Kogălniceanu realizează la rându-i un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
susținerea profesorilor de filozofie de la Cambridge și de la alte universități britanice. Aceștia, în frunte cu Russell, nu apreciau noua orientare pe care o căpătase gândirea lui. În aces caz, Wittgenstein s-a înșelat. Deși nu publicase nimic după Tractatus, era unanim recunoscut drept un gânditor cu o personalitate excepțional de puternică. Nimeni nu ar fi susținut o decizie care l-ar fi putut îndepărta de munca filozofică. În februarie 1939 Wittgenstein a aflat, nu fără surprindere, că a fost numit profesor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale. La rugămintea filozofului, acest om cumsecade a acceptat să taie copacul. Singurului accident notabil al vieții sale, conflictul cu autoritățile prusace provocat de apariția cărții sale Religia în limitele rațiunii, Kant i-a pus capăt printr-un compromis nu unanim apreciat. Și-a recâștigat astfel acea liniște de care avea neapărată nevoie pentru a și urmări mai departe, netulburat, gândurile. 3 Ca student la Cambridge, Wittgenstein a asistat la cursuri ale filozofului George Moore. El a încetat în curând să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care sunt sprijinite de observații bine verificate despre fapte, iar în științele formale enunțurilor care sunt demonstrate. Cuvântul adevărat este folosit în diferite situații din viața curentă și pentru a distinge opinii care sunt în acord cu tot ceea ce este unanim acceptat într-o anumită comunitate. De la intuiția legată de această folosire a cuvântului adevărat s-a plecat în elaborarea unei teorii a adevărului, teoria coerenței. Atenția unor filozofi s-a concentrat asupra unei folosiri diferite a cuvântului adevărat în viața
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cu câinele pe ploaie sau ninsoare sunt mai puțin stresați, iar mai puțin stres înseamnă o piele mai sănătoasă.” Efectele terapiei cu animale, în vindecarea numeroase afecțiuni, mai ales la copii, sunt absolut uimitoare. Atât cercetătorii, cât și practicienii, sunt unanim de acord că animalul potrivit, folosit la momentul potrivit poate liniști spasmele, poate stabiliza tensiunea arterială, poate alunga stările depresive și poate preveni agresiunile. Tot mai mare este numărul persoanelor care au în preajma lor un câine sau o pisică, prezența
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
slabă, într-o adunare puțin numeroasă, în numele popoarelor formate din milioane de indivizi. Să privim de-a lungul secolelor această unanimitate primitivă și accidentală. După Homer, mulțimea greacă murmură ca valurile mării 136. După Tacit, mulțimea germanică își exprimă aprobarea unanimă prin zăngănitul armelor (fremitus armorum)137. La început cei mai bătrâni deliberează și decid. Cei mai tineri, puțin importanți, își spun și ei cuvântul, cel puțin în unele probleme particulare vitale. Dar voturile lor, puțin numeroase, contează la fel de puțin în fața
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a păstrat intactă puterea legislativă. De aceea în anul 1576, într-un moment critic pentru monarhie (care a antrenat catolicii și hughenoții în mișcarea antiregală), cele trei stări privilegiate reunite la Blois au hotărât că de atunci înainte "voința lor unanimă trebuie să-l oblige pe rege"204. Le Tiers états, care în Statele Generale se situa pe poziție de egalitate față de cler și nobilime (cu excepția adunării din anul 1357), a rămas tot timpul fidelă principiului independenței celor trei stări. Jean
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Hoftag) va constitui nucleul Camerei principilor în Dieta imperială. După stingerea dinastiei saxone (1024) tronul a revenit celei franconiene, care va conduce Imperiul timp de un secol. Sub dinastiile saxonă și francă, Dietele Confederației nu recunoșteau ca valabile decât deciziile unanime, mai puțin cele luate în domeniul războiului sau în privința ordinii și securității interne. Împărații noii dinastii au renunțat la "planurile himerice de dominație universală"308 ale lui Otto al III-lea (983-1002), concepând Imperiul ca ansamblu al celor trei regate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ereditatea tronului, recunoștea principiul liberei alegeri (libera electio) și privilegiile nobilimii, admițând totodată un Consiliu de șase seniori pentru a supraveghea permanent actele sale de politică externă. Suveranul nu putea declara război sau încheia pacea, nici crește impozitele fără acordul unanim al stărilor reunite în Dietă. Era în aceeași măsură obligat să convoace Dieta de două ori pe an. În viitor toate aceste clauze trebuiau respectate sub jurământul solemn al fiecărui rege, ceea ce semnifică o "ruinare" totală a puterii suveranului: în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
corporală este semnificativă în românul din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Românul naturalist are menirea să demonstreze că toaletă aristocratei ascunde aceleași vicii că cea a servitoarei și că "bestia umană" este aceeași peste tot. Critică este unanimă în considerarea descrierii corpului uman neidealizat, al detaliilor fizice și psihologice, al nosografiei, al funcțiilor normale drept o cucerire a literaturii secolului al XIX-lea. Românele de moravuri, în special, declina descrierile femeilor, punctul culminant situându-se pe la 1880, "anul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
descrierii corpului uman neidealizat, al detaliilor fizice și psihologice, al nosografiei, al funcțiilor normale drept o cucerire a literaturii secolului al XIX-lea. Românele de moravuri, în special, declina descrierile femeilor, punctul culminant situându-se pe la 1880, "anul Nana", calificat unanim că "an pornografic". Corpul feminin este subiect sau obiect al pasiunii și trăirii intense. Punerea în spectacol a corpului se face în două ipostaze: în nuditate sau în toalete purtătoare de semne. Corpul se transformă în spectacol, în imagine, "încadrat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
verbul leopardian și prin intermediul cărora Quasimodo putea absorbi ecourile sale. Firește un subcapitol aparte va fi dedicat legăturii dintre poetul nostru și Ermetism. 2.2.1. Leopardi Pascoli Quasimodo Contemporan cu Enrico Thovez, dar dotat cu o sensibilitate poetica superioară unanim recunoscută de critică literară, Giovanni Pascoli se evidențiază că unul dintre cei mai rafinați analiști și poeți care au preluat, remodelat și integrat în propria creație modalități lirice leopardiene. Discursul său intitulat Giacomo Leopardi (1798-1937) se alătură numeroaselor studii care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
secolului trecut (cu o introducere despre prezența sa în veacul al XIX-lea), subliniind atenția pe care i-o acordau diferitele reviste ori aprecierea pe care i-o arătau unele personalități: Pascoli, D'Annunzio, Ungaretti, Montale și, mai ales, adeziunea unanimă a adepților ermetismului. În paginile următoare se va parcurge același drum, însă pe urmele lui Salvatore Quasimodo. 2.6. Evoluția lui Salvatore Quasimodo în prima jumătate a secolului al XX-lea 2.6.1 Începuturile (1901-1929) Quasimodo compară deseori dramă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo, 1999, op. cît., p. 9. 249 Dopo Leopardi, infatti, la poesia italiană ha dovuto tutto rifare e ancoră oggi è în cammino. Un richiamo alla tradizione (...) è qualcosa di più profondo di una discesa inerme în alcune forme di unanime consenso che diedero vită ad un determinato tempo e lo allontanarono da altri periodi già concluși e definiți storicamente, Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., p. 271 și p. 265. 250 Quando diciamo dolore, non intendiamo pessimismo, che è negazione della
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
permanentă confruntare și interacțiune cu viața umanității (marele text kristevian). Intertextualitatea nu și-a găsit în gruparea "Tel Quel" nuanțarea cea mai limpede. (Judecând după alineatul de mai sus, nici prezentul studiu nu îi acordă mari șanse). Iar o definiție unanim acceptată încă nu s-a formulat. Incertitudinea conceptuală este potențată și de anumite dihotomii pe care conceptul în discuție le implică. Cea mai importantă: scriitor-lector și raportul fiecăruia cu ideea de intertextualitate. Alte exemple: spațiu-timp, practică-descriere, hipotext-hipertext, implicit-explicit, intertext-intratext. Miturile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Ludlow vechea celebritate, precum și o sumă consistentă de bani. Deși reticent inițial, Adrian acceptă propunerea în cele din urmă, nu atît din nevoia revenirii pe scena culturală, bănuim, cît din curiozitatea psihologică a experimentului. Fanny Tarrant, în pofida perversității sale unanim recunoscute, pare un personaj interesant, măcar din unghiul motivațiilor subterane ale demersurilor ei publicistice. Cu discreție și destul rafinament din partea lui Sharp, interviul este aranjat. Eleanor Ludlow pleacă de acasă, în ziua întîlnirii dintre Fanny și Adrian, întrucît observase, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
împrietenește cu doi colegi, Jaime Gonzalez și Marcos Molina Schulz. Primul, individ mai degrabă rudi mentar, vivace și pitoresc, are un talent frust, lipsit de rafinamentul înaltelor școli artistice. Al doilea, dimpotrivă, subtil și educat, pictează într-un mod caracterizat unanim drept "genial"și se pregătește, de aceea, pentru o carieră strălucită. Fiecare membru al trioului completează, într-un anumit sens, fragmente din personalitățile celorlalți. Amiciția din interiorul "triunghiului" este, de fapt, o manieră de exprimare a identității: o singură identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din limba engleză de Ioana Zirra și Ioana Filat. Colecția Biblioteca Polirom. Iași: Polirom, 2011. Literatura "texistenței" De vreo doi ani încoace, toată lumea vrea să afle cîte ceva despre viața și familia scriitorului american Bret Easton Ellis. Motivele acestui interes unanim vor deveni explicite puțin mai jos. Deocamdată, să observăm faptul că Ellis, conștient de hipnotismul pe care l-a exercitat asupra publicului său, măcar cu două dintre cele cinci romane tipărite pînă în prezent, speculează un asemenea ascendent psihologic cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
săptămînala partidă de squash, în compania colegului (american) Jay Strauss, apoi își va vizita mama la azil, iar, în final, va cumpăra pește și va reveni acasă, pentru a realiza un imaginativ experiment gastronomic, ce îi va aduce, indubitabil, laude unanime. Din nefericire, planul articulat cu rigoare științifică (de învin gător), al personajului, trece printr-o neașteptată recon figurare, determinată de contextul nefavorabil (imprevi zibilul "factor X", prezent în estimările aproximative ale tuturor futuriștilor contemporani!). Străzile sînt blocate de o imensă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mesajul optimist că pînă și într-o lume a disoluției morale, a dezintegrării psihice și a iraționalității aparent nemărginite individul poate, ultimativ, supraviețui, fără a-și mutila, în structura sa de adîncime, personalitatea. Moartea pingui nului se încadrează, în opinia unanimă a comentatoriilor (cu precădere occidentali), în profilul estetic al unei "comedii negre", unde morbidul și umorul interacționează cu rafinament. Aș spune că romanul este chiar mai mult decît atît, stabilind filiații discrete, dar vizibile, cu acea atmosferă de suprarealism macabru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scoate în evidență o particularitate esențială a acestei paradigme și anume aceea de a fi fost un puternic antidot estetic la acțiunea sterilizantă a literaturii proletcultiste, idee importantă, subliniată cu insistență în carte. Ana Blandiana, al cărei har a fost unanim recunoscut, rafinată, subtilă și sensibilă, în interiorul neomodernismului, a avut un rol esențial în relația acestuia cu marea tradiție a scrisului românesc interbelic și, în special, cu poezia lui Blaga. Afinitățile stilistice cu creația blagiană, nu puține, au fost realizate de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
însă, la atenția specială acordată de către acesta limbajului, care unește, astfel, cele două paradigme literare (modernitatea și postmodernitatea), atenuând puțin presupusa divergență, esteticul devenind canon pentru întreaga modernitate. Deconstrucția canonului structural sau, cu alte cuvinte, desființarea elementelor de prozodie "clasică", unanim recunoscută și acceptată, în favoarea versului alb, a unei rime, măsuri și ritm neregulate constituie o avangardă în lumea literară șaizecistă. Pe plan ideatic, perspectiva de abordare este frapant distinctă de la un autor la altul, alternând sensibilitatea și lirismul excesiv cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anumit curent artistic, existând și coordonate variabile, specifice fiecărui autor, în parte. Generația 60 aduce, ea însăși, astfel de exemple, care vin să dovedească posibilitatea ca un autor să își impună propriul canon individual, în fața celui paradigmatic, deja existent și unanim acceptat. Cu atât mai mult, cu cât această generație este una de legătură între două mari paradigme: cea modernistă și cea postmodernistă. Putem vorbi despre o incluziune nu totală, însă a modelului individual, în cel paradigmatic, iar, pe acesta din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
paradigma neomodernă, în ansamblul său (poeta nedorind să se dezică de la aceasta), prin intermediul unei analize profunde, precum cea propusă de tehnica deconstructivistă, de reconsiderare a textului, printr-o interpretare de substanță a acestuia. Astfel, se va îndepărta orice semnificație prealabilă, unanim acceptată, toposurile căpătând sens doar în interiorul textului. Refuzul centrului, promovat de Derrida, de Paul de Man sau de Hillis Miller, înseamnă, în neomodernism, refuzul de a privi Tradiția cu aceiași ochi cu care o priveau cei contemporani ei. Din prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]