8,223 matches
-
și a băgat-o în buzunar/a ținut-o acolo/câteva zile sfinte/cu frică//într-o altă dimineață/a pus-o lângă/capul nefiresc/al fiului ei/și a văzut apoi cum/urechea s-a făcut parte din om//unchiul/și-a continuat somnul/fără să știe/că în el/se nășteau vise/străine//bunica nu vorbește nici azi/de urletul/urechii/atunci când a luat-o de jos” (“Supeehermafroditul”, pag. 412). Cezarina Adamescu încheie în forță acest marathon liric, de
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
suflet și stelele în os Si să dezmint zăpada pierdut în piruetă. Sunt tânăr doamnă, încă aripile mă țin Chiar de ating pamântul pe-aproape cu genunchii Această putrezire mă-nbată ca un vin Căci simt curgând prin trânsa bunicile și unchii. Sunt tânar doamnă, tânar, de-aceea nu te cred Oricât mi-ai spune timpul nu își ascute ghiara Deși arcașii ceții spre mine își reped Săgețile vestirii, sunt tânăr ... bună seara. 2007-05-24 Referință Bibliografică: Programator sunt, doamnă / Dan Norea : Confluențe
PROGRAMATOR SUNT, DOAMNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349508_a_350837]
-
s-a recunoscut în alt mod contravaloarea livrărilor, serviciilor prestate. În privința fiscalității excesive practicată de domnie concluziile și interpretările sunt contradictorii. Realitatea este că fiscalitatea din timpul lui Constantin Brâncoveanu a fost dură, la fel cu cea din timpul domniei unchiului său Șerban Cantacuzino. Cu toate acestea, acuzațiile cronicarului Radu Popescu în legătură cu aspectele respective și mai ales cu dublarea obligațiilor bănești către Poartă, nu țin seama de evoluția demografică, economică și monetară și de realitățile politico-militare europene ale perioadei. În acest
DR.MITE MĂNEANU.BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349555_a_350884]
-
ori erai un mare talent, ori aveai relații, ori făceai compromisuri. Să nu-mi spună cineva că mai exista o altă cale! Mare talent nu eram, relații nu aveam (poate mai curând piedici!), iar compromisuri nu am acceptat să fac. Unchiul nostru care era Episcop pe vremea aceea și căruia m-am plâns, mi-a spus, mai în glumă, mai în serios: „Astăzi la putere este banul, politica și femeia.” Mă gândesc acum, ce rădăcini adânci avem... - Ce a urmat după
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
strecoare neobservat, la nevoie, a consumat băutură în cantități enorme și a iubit aproape jumătate din fetele acelei comunități necivilizate.... XXVII. ACELAȘI OM, ALT PĂIANJEN, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016. - În memoria unchiului meu, Mircea Costache - După cum am lămurit cititorul în ceea ce am numit „trilogia păianjenului”, am o afinitate tainică, neștiută (îmi vine să zic, nu știu de ce, poate din cauza bizareriei, „pessoană”, de la Fernando Pessoa) cu acești stranii reprezentanți ai speciei arahnidelor. Am
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
motive. Dacă mușcătura mă poate băga în spital, desigur că trebuie să mă feresc. Să mă apăr. Dar cu majoritatea păianjenilor, cei de dimensiuni mai mici și care se spune că nu sunt prea periculoși ... Citește mai mult - În memoria unchiului meu,Mircea Costache -După cum am lămurit cititorul în ceea ce am numit „trilogia păianjenului”, am o afinitate tainică, neștiută (îmi vine să zic, nu știu de ce, poate din cauza bizareriei, „pessoană”, de la Fernando Pessoa) cu acești stranii reprezentanți ai speciei arahnidelor
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
semna ea în original, a trecut prin Oradea, pentru prima dată, în ianuarie 1893. Era proaspăt căsătorită cu prințul Ferdinand (sau Nando, cum era alintat în familie) și călătorea cu trenul din Germania, unde avusese loc nunta lor, către România unchiului Carol, primul rege al acestei țări. A trecut prin Viena, unde tânărul cuplu a fost oaspetele împăratului Franz Josef, apoi, pe ruta Budapesta, Oradea, Cluj, Brașov a ajuns la Predeal. Aici a fost întâmpinată cu mult alai și entuziasm de
REGINA MARIA LA ORADEA de DORU SICOE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348985_a_350314]
-
avantajul că, uneori, era lăsat să conducă. Manevra camionul încărcat cu minereu pe drumul de la Șarul Dornei la Argestru și mai lua în cabină câte-un călător, câștigând astfel câțiva lei. Ajuns cu treabă prin București și-a vizitat un unchi, care era antreprenor de sonde. „Lasă mina, te fac sondor!”, i-a spus el și, după câteva zile, l-a luat într-o călătorie, pe la Buziaș și Băile Herculane. „Ești omul nostru!” A început să câștige mai bine, iar pe când
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
Autorului Nenea Gheorghe Olărescu era fratele mamei, om pricopsit și cu avere babană în comuna Făurei, județul Brăila, comună mare cu gară în care oprea nu numai rapidul dar și Express Orientul ce mergea la Istambul. Nenea Gheorghe deci era unchiul meu după mamă, era însurat cu tanti Dumitra care mai fusese maritată cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toata lumea, era o huidumă de om cu un bârdăhan
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
născut într-o bibliotecă. Atunci când am deschis ochii, i-am deschis pe niște cărți: cărți pe sub paturi, cărți pe sub masă, cărți, cărți, cărți în toată casa bunicilor mei - Ioan și Ana Dabija - unde am văzut lumina zilei. Ce se întâmplase? Unchiul meu, arhimandritul Serafim Dabija, stareț al mănăstirii Zloți, înainte de a fi arestat în 1947 și condamnat la ani grei de Siberie „pentru că a construit o mănăstire în scopuri antisovietice” (așa scrie în sentință), a reușit să salveze uriașa bibliotecă mănăstirească
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
relația cu tânți Sinica, un alt personaj ce va avea o influență benefică asuprea tinerei adolescente, va pune sare pe rană făcută de o mamă ce nu poate să-și controleze trufia chiar dacă pune în joc soarta fiicei. Mătușa Moni, unchiul George, tânți Sinica și fiica ei handicapata Ina, Carol și Romică, iată câteva personaje, pozitive sau negative, care prin comportamentul lor o o pregătesc pe tânăra să ia lumea în piept. Și va trebui să facă acest lucru destul de repede
UMILINŢĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ SAU LA O CEAŞCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349129_a_350458]
-
am citit și auzit. Pe atunci, tata făcea comerț cu cereale și mergea la București să se întâlneasacă cu comercianți din alte țări. Afacerile se puneau la cale în cafenele de unde ne aducea câte ceva din atmosferă de acolo. Aveam un unchi care era funcționar la București și era absorbit de viață de atunci. Ne povestea cu mare verva crâmpeie din viața lui considerate un mare dar al vieții. Era perioada când se consolida burghezia, în special cea mică și cea comercială
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
o să vezi că știu să o caracterizez bine pe Otilia Mărculescu...ci pentru că mă deprimă să o văd și pe profa îndoliată. Toți mor, de nu se mai opresc...Acasă, mama întinde doar sfori negre...după mama ei, după un unchi...după tata. În roman, se prăpădesc...și Costache...și Simion...și copilașul lui Stănică. Dar tu, deși ești negru, înviorezi atmosfera prin verdele obraznic al ochilor jucăuși, prin limbuța roșie pe care ne-o arăți fără rușine. Poate tocmai asta
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
pentru că primăvara fac niște flori mărunte, albe. Florile alea albe, adunate ciorchine, pot fi mâncate. Mănânci până nu mai poți și tot ai mai mânca, pentru că nu prea țin de foame. Florile de salcâm le plac și albinelor. Am un unchi, fratele mai mare al tătucăi, care e prisăcar. Stă toată ziulica aplecat peste stupi ca un călugăr în mătăniile lui. Când mă mai duc pe la el, îmi dă să mănânc miere. E atât de dulce, că mai mult de două
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
ferme renumite - își amintește Mitică Sinu. Când treceai cu trenul prin acea zonă, se anunța: Acum trecem prin domeniul Prințului Șuțu!” Foarte bogat era și un alt român din Calgary, Mike Porojne. Făcuse bani mulți, pentru că madame Porojne avea un unchi care lucra la primărie. Cunoscând proiectele care erau în obiectivul administrației locale, acest unchi sfătuiește familia Porojne să cumpere terenuri în zonele de interes, unde urma să se investească masiv și să se construiască edificii de interes guvernamental. Cum prețul
DR. TRAIAN STOICOIU, CHIRURGUL PREFERAT AL PACIENŢILOR DIN CALGARY, CANADA, LA MIJLOCUL SECOLULUI XX ( CAPITOLUL XIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348465_a_349794]
-
anunța: Acum trecem prin domeniul Prințului Șuțu!” Foarte bogat era și un alt român din Calgary, Mike Porojne. Făcuse bani mulți, pentru că madame Porojne avea un unchi care lucra la primărie. Cunoscând proiectele care erau în obiectivul administrației locale, acest unchi sfătuiește familia Porojne să cumpere terenuri în zonele de interes, unde urma să se investească masiv și să se construiască edificii de interes guvernamental. Cum prețul de răscumpărare a terenurilor sau imobilelor din zonele țintă, era mai mare decât prețul
DR. TRAIAN STOICOIU, CHIRURGUL PREFERAT AL PACIENŢILOR DIN CALGARY, CANADA, LA MIJLOCUL SECOLULUI XX ( CAPITOLUL XIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348465_a_349794]
-
ce se întâmplase după desprinderea mea năroadă de oblonul camionului. Și iarăși bunul Dumnezeu a avut grijă de mine neatâmpăratul, că mi-am revenit ca după o noapte lungă și prematură călătorie prin ținuturile de dincolo de viață Odată, unul din unchii mei, ieșind noaptea din casă a fost mușcat de un câine, a ajuns cu întârziere la spital și s-a constatat că acesta fusese turbat. Nu s-a mai putut face nimic pentru salvarea lui. Boala a înaintat rapid, crizele
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
drumul, nu se speria defel și încet încet în huruitul roților pe asfalt, terminam prin a moțăi sau a dormi de-a binelea. La un moment dat am simțit că se petrece ceva cu totul deosebit și am rămas nemișcat. Unchiul a smucit calul, ținea hățul în stânga și răsucit pe jumătate a apucat cu dreapta un furcoi încercând să se apere de un țigan care alerga după noi, să se urce din mers în căruță. Mai târziu aveam să aflu că
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
ieșeau noaptea la drumul mare să jefuiască pe cine puteau, multe victime rămânând fără viață pe șosea. Probabil că înfruntarea nu a durat mai mult de câteva minute, dar mie mi s-a părut o veșnicie. Fără să se piardă, unchiul amenința întruna fața tuciuriului ținându-l la respect, și cu cealaltă îndemna căluțul, iar tâlharul ferindu-se, a rămas din ce în ce mai mult în urmă. Apoi avantajul s-a mărit în favoarea noastră și așa am scăpat cu viață. Dacă am fi fost
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
unei rachete, nevăzînd altceva decît tuiul. L-am întrebat cum de a ajuns să fie așa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a răspuns: „Pe vremea cînd eram student în anul I la Fizică, în 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a făcut cadou cartea lui Daicoviciu “Dacii” - pe atunci o carte interzisă pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești”. Ce a realizat Andrei Vartic, în expediția să, este formidabil. Acesta descifrează Topografia Dacica, redescoperă
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
spurcat al fiarei, plin de nepieritoare glorie și admirat de ceilalți. Numai că, de data asta, sorții îi aleseseră pe ai lu’ Tălâmbu! Ei urmau să fie acum slăviți asemenea Sfântului cu același nume precum al bătrânului lor părinte și unchi, cel care, cu ceva vreme în urmă, bineînțeles că tot în satul lor, omorâse un alt balaur. Urmând un plan absolut inconștient cei trei viteji se apropiau de monstru din trei direcții. În spatele lor, la o distanță convenabilă totuși, înțeleptul
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
foarte eficiente pentru cazuri de tuse, răceală. Am mai fost într-un an la merișoare tot acolo, la stâna lui Brustur din Vejii Mici. Venisem cu tata și cu fratele mai mic, Mihai. Eram puși pe fapte mari. Venise și unchiul Cocerhan Mihai cu noi. Dar el n-avea răbdare să se aplece și să culeagă merișoare. S-a plictisit și-a plecat acasă. Am rămas numai noi, cu tata. Țin minte, după vreo trei zile, am strâns o mulțime de
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
un ciocănel dă trăscău, no!? Hai! Meștere, bagă unu’, să te iert! Și această glumă fu savurată în solitudine de excelența sa. Nepotul Marinel părea cam dus pe gânduri și oarecum muncit de o criză hemoroidală. Abia dacă bâigui ceva când unchiul îi puse niște întrebări cam dificile referitoare la unele fonduri din care nu prea sifonase unde trebuie ci mai mult în buzunarul lui și era cam confuz în explicații. Dar, se vede treaba că ministrul făcea, așaa, mai mult conversație
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
cântărea mai mult decât un măgar mic îl atacase deja în forță. Dispăreau buletele de cașcaval sau delicații cârnăciori din carne de căprioară mai ceva ca aruncate într-o hazna. Ciuguli și el câte ceva din ce mai scăpa printre degetele unchiului și se amărî din nou deși delicioasele produse erau dincolo de orice critică. - Bă, da’ ceva udeală, nu mai e! Pă, hai, bă, că dacă știam aduceam io dă la biro’! Ministrul devenise periculos de ironic. Sommelier-ul se apropie ceremonios și
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
-se, înghesuit într-un tramvai cu oameni care veneau de la serviciu, Marinel își jura în barbă să facă rost de suficient mălai pentru a intra, peste doi ani, în toamnă, în cursa electorală. Viza postul de ministru al bunului său unchi pe care se gândea deja să-l angajeze ușier, că nu se făcea să-l lase pe drumuri iar pe nemernicii de sepepiști care-l făcuseră de râs să-i trimită la paza cimitirelor. Să vadă și ei ce înseamnă
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]