22,953 matches
-
meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într‑un cuvânt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun câte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m‑am angajat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
au iubit În timpul vieții, care au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lângă altul, n‑or fi chiar atât de țicniți precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o contopi, s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că‑n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămâne, așadar, nădejdea, că v‑aș mai putea atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nu există practic nici o familie în Bora Bora care să nu-și trimită unul din membri spre întunecosul Al Cincilea Cerc, din care numai Miti Matái reușise să se-ntoarcă, de aceea tobele și flautele păreau să cânte de înmormântare, unindu-și plânsul cu cel al norilor. Întinseră bestia pe placă de lemn, fără ca aceasta să opună vreo rezistență, însă când îl văzu pe Hinói Tefaatáu, galben la fața, căci nu închisese un ochi toată noaptea, apropiindu-se împreună cu alți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar numai când marea era liniștită, petele fosforescente alunecau la numai câțiva metri pe dedesubtul carenei, luând forme bizare, ca și cum ar fi fost vorba de un iluzionist care se împarte în două sau în mai multe bucăți, ce apoi se unesc la loc. Era de presupus că erau bancuri de pești micuți sau mase de plancton, dar era clar că nu putea fi vorba de astă, căci atunci când se loveau de scândurile vasului se auzea un zgomot puternic, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bărcii, desi celălalt insistă să fie primit - împreună cu oamenii lui - la bordul Mararei. Fermitatea care se putea citi în ochii Navigatorului-Căpitan, care refuză din cap, îl făcu până la urmă să accepte propunerea, astfel că la amiază spaniolii și polinezienii își uniră eforturile și traseră barcă pe plajă. Era solidă, avea vreo șapte metri lungimepe doi lățime și un catarg la care putea fi adaptată una din velele galionului și, cu toate că se găsea într-o stare destul de proasta, datorită marginilor ascuțite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ascundem o carena într-o parte și una în altă parte. Se puseră pe treabă, grăbindu-se mai mult ca niciodată. Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele lui separară cele două carene de puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului. Apoi săpară o altă groapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deși se află la mai bine de un kilometru distanță, pe parteacealaltă a lagunei, iar mai tarziu auziră strigătele cu care Te-Onó se însuflețeau unii pe alții la trasul pe uscat al grelelor catamarane. Trebuia că aproape toți să-și unească eforturile, de fiecare data cand voiau să le facă să mai înainteze încă vreo câțiva metri peste trunchiurile de copaci pe care le puseseră pe nisip, si nu încăpea îndoială că erau niște nave puternice și rezistente, ale căror prove
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și Luana. Cum să iei dintr-un coteț Un porc gras și nătăfleț Care-i mare și habar n-are Că e gata de frigare fiindcă, prostul, a mâncat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Și iar "Scârț-Scârț!" În final, își uniră vocile și încheiară: Și-am putea continua Toată noaptea, uite-așa, Animale sunt destule... Dar de ce să plictisim lumea ce s-a adunat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? "Scârț-Scârț!" Hohotele de râs și aplauzele le umplură inimile de fericire. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru a sări pe tine. Vreau să renunți la ceea ce faci, să te întorci la meseria ta, să vii acasă la trei și jumătate și până a doua zi să ne bucurăm, împreună, de viețile pe care ni le-am unit. Dar el nu putea accepta așa ceva. Pregătea terenul pentru ziua în care va avea propria afacere, dorea să câștige atâția bani încât ea, Luana Escu, să fie cea mai elegantă și mai mulțumită femeie de pe pământ. O exasperau vorbele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
va divorța. Bica îi prinse fața în palme și-o privi cu dragoste în ochi. Să nu mai spui niciodată asta. Ai jurat în fața lui Dumnezeu că vei fi alături de el și la bine și la rău. Domnul v-a unit, tot el vă va despărți. Luana, unde ți-e credința? Unde e fetița care mulțumea pentru toate lucrurile bune și accepta, umilă, încercările pe care i le trimitea Cel de Sus? Fetei îi era rușine să spună că a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ședea în dreapta, la adresa ținutelor celor prezenți și de saltul de neoprit al îngrozitorului neg din barbă, la primele acorduri ale muzicii Luana se întoarse spre inginer și-l invită la dans. În clipa în care își apropiară trupurile și își uniră mâinile, se petrecu ceva de neînchipuit. O amețeală tainică și un simțământ de împlinire îi copleși. Își feriră privirile, lăsând doar inimile să le bată nebunește și dansară fără oprire, îngroziți la gândul că momentul de desprindere avea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pielea albă, fierbinte iar el își descărcă exaltarea pricepând cu greu că ratase momentul și că ea, cu o delicatețe de mătase, îl pregătea din nou, pentru a fi, așa cum era scris de când lumea și pământul, al ei. Și-au unit miezul sufletelor și învelișul tânăr ca două jumătăți de măr care, de-acum înainte, nu aveau altă soartă decât aceea de a se rostogoli în adânc sau de-a se ridica spre lumină doar împreună. Persecuțiile Nuții începură atunci când Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe departe ca Walter. Jos Smit nu-i homosexual, mă rog, cel puțin așa gândesc eu, totuși femeile lui tot așa sunt. Doar nu vă luați unul după altul? Karl s-a Întors spre ea. Sprâncenele lui nisipii i se uniseră Într-o cută. — Crezi că lucrările mele sunt... adaptări? — Nu, n-aș zice, a răspuns ea pe loc, deși, vorbind, Își dădea seama că vocea nu-i era convingătoare. Tu, adică, folosești ad mirabil culoarea. Uite, a Întins ea mâna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu scape sensurile textelor. Chiar comentase cândva, împreună cu cei doi soți, poemele acestuia, le ascultase opinia, rostită degajat, ca un cântec, amândoi se completau reciproc, când aluzivi, când exacți, ba chiar la unele fraze tip, cunoscute doar de ei, își uneau vocile și declamau fermi verdictul. Parcă le auzea replicile răutăcioase: Încă n-a apucat să se cațăre prea sus. Ține frâiele strâns până ajunge la fagure. Pe urmă să vezi cum se liniștește, cum șade cu botul pe labe, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte mult și acum ești vulnerabilă, abia te-ai despărțit de Dragoș, eu am sărit de gâtul lui, peste el, câtă nevoie de dragoste ai... și m-am simțit prost că a spus... dă-ți-o jos di pi mini! Uni-s chiloții mei? a mai spus el într-o dimineață la Brăila, după ce a aruncat paharul în care îi dizolvasem o vitamină; abia reușisem să mă liniștesc, să zic gata, el plecase în Bulgaria, eu venisem la București, Prietena mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să-i spună, că o și omor, mă simt de parcă aș fi venit în delegație și nevasta nu știe, de ce-ți place ție de mine, de ce te-ai îndrăgostit, câtă nevoie de dragoste ai, luați-o di pi mini, uni-s chiloții mei? habar n-am, mă simt atrasă ca un fluture, iremiediabil, Da! Da! Da! Îmi place de tine, gesturile tale, faptul că lipsești de la repetiții și faptul că noi te așteptăm și ești calm și nu te stresezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fără logică, cuvinte care spun tot negrul din mine, transfigurat și echivalent cu un somn bun, o masă bună, o îmbrățișare de ajuns, o mângâiere pe obraz de care m-ai îmbolnăvit tu, tata, scriu și propria mea scriere se unește cu mine ca și cum m-aș întregi după o lungă pierdere, cuvinte nenumărate, fără punctuație, mare, nisip, plajă, Păianjen, sărut, să nu te-ndrăgostești, am venit pentru că m-ai chemat, buf! Poveștile se înșurubează în capul meu și scrise îmi ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Zău, a sosit momentul să trecem la fapte. Prea și-au făcut de cap toate hahalerele astea tinerele. De ce să scrâșnim mereu din dinți și să-nghițim gălușca? De ce să nu punem la cale o schimbare? Artiști din toate țările, uniți-vă! N-avem nimic de pierdut, în afară de regulile lui Queensberry, urma Șam, trăgând câțiva pumni în aer. — Nu fi prostuț, Șam, spuse mămoasa Eleanor, de parcă i-ar fi vorbit unui copil mult prea neastâmpărat. Adrian lua suplimentul duminical al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai mari care veneau să moară la picioarele mele pe țărm. Lumina se răsfrânge acum în mii de curcubee aurite. Astrul zilei se ridică măreț tot mai sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clipă de răgaz. E miezul zilei, căci lumina le cade din zenit direct pe umeri. Toți sunt bărbați la vârsta maturității, iar pictorul reușește să le sugereze această forță bărbătească, chiar atunci când ei se odihnesc. Sesizăm ușor cele două generații, unite în muncă, dar cu atitudini diferite. În stânga tabloului, cei trei bărbați tineri formează un grup solidar, detaliu marcat și de privirile lor care țintesc toate același punct, marcat simbolic de coada coasei care le orientează parcă în același sens gândurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
încântarea ochilor și mulțumirea sufletului. Munții mici au forme diverse, costișe line, poiene încântătoare, pădurea de brad coboară până în sat. o femeie a pășit numai peste pârleazul din fundul grădinii și a intrat sub cetină și se cațără pe colina uni rug căutând hribi. Ceahlăul se saltă în cer singuratic și cu cremeni goale. Prin contrast, Ceahlăul pare enorm în peisajul munților moldovenești, deși e mai puțin ridicat decât munții Făgărașului de pildă. Se vede în valea Bistriței cât de relative
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
s-au ridicat misterios și au plecat să aducă buchetele pe care le pregătiseră cu atâta grijă. Părinții s-au uitat nedumeriți după copiii care nu le-au spus un cuvânt. Cu obrajii de foc, cei trei copii și-au unit buchetele, dăruindu-le părinților trei simboluri: ale purității, ale modestiei și ale dragostei, trei inimi unite pentru a aduce un pios omagiu celei care i-a născut. Mare a fost bucuria părinților, dar și mai mare a fost bucuria copiilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
relațiile învățătorului cu elevii. Povestitorul atrage atenția că nu va vorbi despre matematică și gramatică, ci despre învățătura cealaltă, sufletească pe care le-o dădea Domnu’ Trandafir. Acesta era un dascăl deosebit, având ceva din curățenia din curățenia și bunătatea uni apostol. Fiindu-i elev, Sadoveanu a observat de-a lungul anilor toate înaltele calități ale dascălului său. Învățătorului îi plăcea foarte mult să-i învețe pe copii; în colțul acela de țară ar fi putut să fie cum voia el
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a dus sărbătorile că pierd revelionul dacă nu ajung azi cu banii. De ce nu i-ai trimis prin poștă? Da' poșta nu tot cu trenul merge? Și apoi, revelionul ca revelionul, da' celelante: mâncarea, băutura și simțămintele noastre de națiune unită În jurul televizorului, ca la Revoluție, ca să știm când să stingem lumina și să ne pupăm și să uităm dă toate cu gândul numai la viitor și la prosperități. Se auzi un fluierat de locomotivă și mulțimea izbucni În urale, oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
blanche. Nădăjduiesc ca din vânzarea celor patru tablouri să am suficienți bani pentru restaurarea cavoului familiei și pentru propria mea Înmormântare. Mi-am făcut testamentul și voi pleca cu inima ușoară. Nepoții și verii mei vor fi, sper, mulțumiți pour une fois. Regret că nu le-am putut oferi mai devreme bucuria unei morți așteptată cu atâta drag. Mult nu mai au de suferit. Dar, pentru ca totul să decurgă cum am hotărât În fața notarului public, trebuie să plasăm tablourile până la primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]