13,755 matches
-
un sfetnic bun și nici pentru ea nu făcuse excepție. Alma luase o decizie și lordul o va afla, în acea zi. - Sire, vă mulțumesc, pentru că ați acceptat această întrevedere. - Ai un aer oficial. N-am știut, aș fi îmbrăcat uniforma. M.Joseph răspunse jovial și ochii îi zâmbeau. - Ia loc, te rog! Alma se așeza puțin încurcată, neștiind cu ce să înceapă. Între ei doi se afla biroul mare din lemn de stejar. Chiar și așa, prezența lui îi încurca
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
era și normal, toată lumea era îmbrăcată sumar, dar pe el când îl vedeai, rămâneai involuntar cu ochii mari și cu gura căscată de uimire. Îți dădeai seama din primul moment că nu era zdravăn la minte. Era îmbrăcat într-o uniformă militară kaki și parcă n-ar fi fost de ajuns, avea și-o manta groasă și uzată cu ,,epoleți” dintr-un material de pânză roșie, cârpiți de el însuși. Dacă cineva intra în vorbă cu el, lua repede poziția de
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
auzit cum plutonul de execuție a tras câteva rafale și cei zece evrei s-au prăbușit. Mă simțeam pustiit, devastat, fără rost, viu, dar mort, singur, abandonat. Uram ceea ce făceam, uram statutul meu de ofițer superior în armata nazistă, uram uniforma, crezul meu politic, evreii, dar și nemții deopotrivă. Uram războiul, uram lagărul, mirosul acela greoi de putreziciune, uram moartea, dar mai presus de toate, uram viața. Ce este mai bine? Să mori sau să trăiești? Ce este viața? Cum de
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
ei. S-a dovedit în timp că nu a fost așa nici pe departe, că ei s-au repliat și au renăscut atunci când ne așteptam mai puțin, lovind cu o forță năucitoare în inima nazistă, îngenunchiindu-ne în fața lumii, făcându-ne uniforma și idealurile de râs, izvorând din propria cenușă și planând peste omenire. Revolta din ghetoul varșovian nu a putut fi înăbușită decât peste o lună și numai distrugând totul, aruncând în aer toate clădirile, transformându-le în ruine. Și asta
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
bădița George Muntean, care ne spunea că din ograda aflată „la noi” se certa cu vărul-său peste hotar, acum domiciliat în Ucraina, căci de vizitat nu se putea... Ridicau paharul și noi ne ascundeam lacrima, ei erau goniți de uniforme... Oare pentru că festivalul și-a schimbat numele de vreo 3-4 ani s-a supărat Oadeciul pe noi? Aproape de momentul când lumea se pregătește să urce dealul se adună norii, se stârnește un vânt dușmănos, apoi baierele cerului par să se
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
la brâu cu o spadă îngrijorător de lucitoare. Un fior rece fugări fără drept de apel aburii benefici ai băuturii, iar prin capul golit de sânge al nefericitului Țonel trecu umbra unui gând: - Am belit-o! Le-a dat presarilor uniformă nouă și sabie în loc de pulan! Acu’ în loc de bătaie, să vezi că ne taie capu’! Mămulicăăă! - Fiu al creației, auzi el în moalele capului o voce stranie cu rezonanțe metalice, dar blândă, nu te teme! Eu nu sunt polițist! Sunt Mihail
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
Colonelul stătea sub streașină - Ploua Și colonelul întreba calm una-alta Să trăiți! Permiteți să raportez! Răspundeau subordonații, Cu gura plină de apă - O oră întreagă A plouat peste gradele inferioare, Apa li se prelingea pe chipie Pe față, Pe uniformă, Și ei În cea mai perfectă poziție de drepți Își făceau ireproșabil datoria față de patrie, Din partea căreia, Știau că merită Doar bătaie de joc ... Ce-ți este tata? Întrebă colonelul Hagianu. Inginer șef! Din stejar, stejar răsare, se ridică el
LECŢIA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347051_a_348380]
-
sau femei, erau sincere. Programul de lucru era convenabil, chiar dacă uneori era depășit în cazuri de urgență. Se obișnuise cu mișcarea aproape permanentă, cu acel du-te-vino al avocaților și aljudecătorilor, la fel de ușor precum se acomodase și cu prezența oamenilor în uniformă în sălile de ședință și pe culoare. După două luni era apreciată de întregul personal care avusese prilejul să lucreze cu ea. Cunoscătoare a materiei, entuziastă și plină de inițiativă, era de unreal sprijin chiar și la redactarea încheierilor de
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
scurgându-se lin din marele lor „cer” de cunoștințe. Dacă azi cei mai mulți dintre noi știm să ne respectăm, atunci trebuie să recunoaștem că aceasta le-o datorăm în mare parte și lor, erudiților noștri profesori pe care i-am avut! Uniforma ce trebuia să o purtăm mereu curată și călcată la dungă, nelipsita panglică de pe cap care ne ține fruntea mereu liberă, și emblema școlii, toate acestea aveau un rol bine determinat, atât în fixarea locului fiecăruia în relația profesor-elev, cât
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
împuște în zi de mare sărbătoare creștină. Apoi au desființat , mai corect au pulverizat industria, agricultură, cultura , au privatizat tot ce era de stors, normal că asta au făcut-o cei care conduceau vechiul regim, foștii membri și executanții în uniforme, dar care acum voiau să conducă și ei. Așa au ajuns la peste 20 de partide politice, așa s-a făcut că cei care au lătrat mai mult pentru Marele Conducător și Marea Mamă-Eroina neamului, acum s-au dat drept
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
școală fără prea multă tragere de inimă, să nu spun că, în fiecare seară, mă rugam să se dărâme școala până la 15 septembrie. Plăcerea ultimelor zile de vară era stricată de grija că, într-o dimineață va trebui să îmbrac uniforma, să-mi iau ghiozdanul și să plec spre “Costeasca”, așezată cam la zece minute de mers pe jos. “Crescusem prea repede”, reptam singură și o invidiam pe Nuța, care, abia toamna viitoare, era acceptată cum nu împlinise încă șapte ani
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
greu deloc să le desfac în piese. Păpușă din carton lucios, primită cadou la șapte ani, era cu totul deosebită de celelalte de până atunci: închidea și își deschidea ochii, avea părul strâns în codițe și purta o rochiță asemănătoare uniformei mele pentru școală. În ziua aceea le-am promis că voi avea grijă de ea, la fel de mult cum voi avea și de abecedar și de caiete. M-am jucat toată după-amiaza cu ea în curte, pe scările de la intrare și
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și culcând ghiozdanul în bancă, a găsit de cuviință să-mi albăstrească și mai rău ziua decât era. Grasul a început să râdă ca un nebun și să strige: -Tovarășa învățătoare, fata asta a murdărit de cerneală banca, dușumeaua și uniforma, veniți repede! O să mă murdărească și pe mine. Când învățătoarea a ajuns lângă mine, barba îmi tremură, iar capul îmi ardea de privirea celor 39 de copii. Care mai de care scoteau cele mai crunte exclamații pe seama mea. Era o
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
ci și de un tratament care îngemănează, cum vom arăta, stilurile atât de particulare ale acestor titani ai artei. Să trecem acum la comentarea operei. Prințul Felipe, plasat în stânga tabloului*, este tratat cu realismul neutral cuvenit moștenitorului tronului. Îmbrăcat în uniforma de comandant al forțelor armate, pe care a purtat-o și la faimoasa sa nuntă, revelă o atitudine suzerană, reținută, fără sugestii psihologizante. Prințul își sprijină însă cotul drept de unul din stâlpii Porții Sărutului, desprins de capitel. E o
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
școală fără prea multa tragere de inimă, să nu spun că, în fiecare seară, mă rugam să se dărâme școală până la 15 septembrie. Plăcerea ultimelor zile de vară era stricată de grija că, într-o dimineață va trebui să îmbrac uniformă, să-mi iau ghiozdanul și să plec spre “Costeasca”, așezată cam la zece minute de mers pe jos. “Crescusem prea repede”, reptam singură și o invidiam pe Nuța, care, abia toamnă viitoare, era acceptată cum nu împlinise încă șapte ani
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
școală fără prea multa tragere de inimă, să nu spun că, în fiecare seară, mă rugam să se dărâme școală până la 15 septembrie. Plăcerea ultimelor zile de vară era stricată de grija că, într-o dimineață va trebui să îmbrac uniformă, să-mi iau ghiozdanul și să plec spre “Costeasca”, așezată cam la zece minute de mers pe jos.“ Crescusem prea repede”, reptam singură și o invidiam pe Nuța, care, abia toamnă viitoare, era acceptată cum nu împlinise încă șapte ani
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
artistice, toate menite să trezească admirația prin frumusețea și unicitatea lor. Graceland adăpostește și avioanele particulare deținute de Elvis, unul dintre ele echipat cu masa de sufragerie și dormitor! Un muzeu separat este dedicat lui Elvis, soldatul unde sunt expuse uniformă de soldat, obiectele personale, instrucțiuni înscrise de Elvis pe marginea manualelor, un video care rulează non-stop clipuri cu Elvis din perioda în care a fost înrolat în armată. Bineînțeles, ca orice muzeu american, Graceland abundă de magazine pline cu suveniruri
CAUTANDU-L PE ELVIS... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357324_a_358653]
-
boabele întregi și frumoase. Arunca cel puțin un sfert. Pe mine mă durea sufletul, cu ce arunca ea încă ar fi ieșit o cafea foarte bună. Apoi o prăjea la un aparat gen rotisor, până căpăta o culoare cafenie (evident !) uniformă. O trecea printr-o râșniță manuală de alamă. Apoi o cernea printr-o sită de mătase. Totul constituia un adevărat ritual, pe care nu îl încălca niciodată. Pregătitul cafelei nu era ceva deosebit, acasă folosea aragazul iar la BCU un
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
biserică, se încingeau. În acele momente părea că este mulțumit. Nu și-a mai aprins alta. - Dacă tu zici că nu vrei, să știi că nici eu nu zic altfel. Știi că nu pot să-i înghit pe ăștia în uniformă. Era bine, că trăiesc foarte bine milițienii! Nu-l vezi pe ăsta care te-a îndemnat? Ce-i lipsește lu’ Marin? Bagă-n el cât poate, pe gratis. Și mâncare și băutură. Nu mi-ar plăcea să te văd milițian
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
După ce a adus sticla cu țuică și a mai strâns din resturile rămase pe masă, Ioana s-a retras tăcută și nevăzută, ca o stafie, după ce i-a mai tras o privire furișă, plină de silă și ură, omului în uniformă. „Până nu bagă în el pe săturate, nu se mai ridică de la masă, piază rea, plină de răutate și lăcomie, ce este el! Cine știe ce-o să ceară ca să pună o vorbă bună pentru băiat. Nu face nimic pentru prietenie
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
a unui sistem administrativ aproape închis, al crizelor de tot felul, inclusiv cea economic. Intrată în Europa, România a devenit țara tuturor posibilităților, unde se conturează ca un spațiu al unei realități dublu-construite: aceea virtuală, imaginată și conținută în retorica, uniformă în acest sens, a clasei politice și cea imediată, a individului comun aflat în situația de a supraviețui zilnic derivei economice, sociale și culturale în care se află comunitatea care-l cuprinde. După mai bine de 20 de ani, România
ANTROPOLOGIA TRANZIŢIEI DE LA SOCIALISM LA MULTICULTURALISM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358293_a_359622]
-
-a, cu mulți elevi olimpici, o parte dintre ei voind să vină la liceul la care predau. Fără să o plănuiesc, am făcut reclamă, indirect, și școlii. Elevii, în galben și verde, păreau scoși dintr-o revistă de reclame la uniformele școlare. Ochii aceia isteți, cărora le poți ghici, după 26 de ani de învățământ, performanțele viitoare, mă priveau ... ca pe un mutant! În prezidiu erau mai multe scaune ... nu știu pentru cine. Unele au fost ocupate ... de o altă colegă
PLOUA PE LINIA LUI 4... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358332_a_359661]
-
țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu băști bleomaren și uniforme albe de marinari, și el la fel, într-un costum alb de camgăr englezesc, cum se putra Câmpineanu , când era flăcău ; să umble chelnerii sau picolii pe lângă ei și să le aducă fel de fel de mâncăruri și băuturi și
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
dornic de cunoaștere. Îi plăcea să îi povestesc despre locurile pe care le-am vizitat. Exista totuși o baricadă de sistem politic între noi... nu prea era indicată apropierea, nici pentru „unul plecat din raiul comunist” și nici pentru „o uniformă militară”! Și totuși ne vedeam destul de des... Am participat și la câteva evenimente culturale organizate la „Casa Armatei”, așa cum îi ziceam noi, cei „ai străzii”, încă din vremea copilăriei. Clădirea, un fost conac boieresc cu două etaje, mai dăinuie și
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
președinte, guvernul său sau uneori oaspeți de peste hotare. Eu mă distram și mă bucuram deoarece era un mod de a „scăpa” de școală... Nu îmi dădeam seama atunci ce reprezentau acele manifestări! Eram așa de plin de entuziasm când îmbrăcam uniforma roșie cu epoleți și șapca în stil franțuzesc ... In general, copilăria am petrecut-o ca toți copiii din acea așa-zisă „epocă de aur”, fără prea mari pretenții, mai ales că proveneam dintr-o familie modestă, dar unde totuși nu
INTERVIU CU PĂRINTELE ANTONIU PETRESCU ALIAS DON ELVIS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357955_a_359284]