1,675 matches
-
martor, ia-ți iapa și dă-mi pace. Crepitus Îl dureau încheieturile și-i pocneau. A început a lua o doctorie. Peste zece zile nu mai auzea încheieturile pocnind. Surzise. Dumnezeu n-a făcut lucrurile frumoase pentru proști și pentru urâți. Samson numai cu o falcă de cal a trecut prin ascuțișul săbiei 5000 de filisteni. Mai ușor să iei decât să dai. Nu s-a schimbat nimic în târgul Ieșilor, avem un slut mai mult. Păcat? Mânâncă în lumea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
șes cu iarbă multă pe marginea unei ape curgătoare, dar, pe de altă parte, semnifică trecerea dincolo de granița lumii marcată precis de o apă. Același spațiu caracterizat de vegetal și acvatic îl întâlnim într-un descântec care desface vrăjile de urât: „Plecai în luncî/ Spri Sfânta Duminicî,/ Plecai pi drumu mari/ Spri sfântu soari răsari,/ Pi potecî nicalcatî,/ Pi roua niscuturatî” (Botești - Suceava). Recunoaștem în acest fragment concentrate toate mărcile deja familiare din celelalte specii folclorice: câmpia, ajutorul divinității autohtone, drumul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu și cu mâinile... Impresia de „lume răsturnată” îmi interzicea orice gest. Dispăruse parcă și Doamna, zâna protectoare a jocurilor noastre. Era acum o alta, înghesuită într-o haină de iarnă, strâns legată la cap cu un batic gros și urât; repeta, pentru noii veniți, printre lacrimi: copii, luați de jos tot ceea ce puteți lua; aici, este ultima noastră zi, trebuie să fug să prind trenul de amiază; poate ne vom mai vedea. Fratele mai mare mă scoase din uluiala acestei
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
aminte mereu de morți, nu vom scăpa nicăieri. Dacă pleci undeva, pleci oricum cu locul după tine, dar Mein Gott!, oricum nu poți pleca la 50 de ani așa de ușor fără să ți se facă dor până și de urâtul local, nu poți părăsi lumea de zgomote și stridențe care te ține treaz și în somn fără să nu surzești în altă parte. Și tăcerea în limba ta e mai plină de frăgezime decât în orice altă limbă, oricât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
limbii, tot o fosilă a limbii adamice, conservată în cuvântul a urma, urma, dar și în celălalt verb, a urî. Așadar or și ur, dorul ca sentiment al atracției de la mari depărtări de timp și, la celalalt pol, ura și urâtul ca sentiment al îndepărtării și înstrăinării în spațiu. Sau fascinantele rădăcini bârsa-obârșia, rând-orânda-corinda. Ca poet al limbii române, vreau să spun, am căzut în fântânile abisale ale cuvintelor arhaice, care se mai conservau în Maramureș ca niște miraculoase fosile vii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să nu înclin balanța nici într-o parte, nici în alta. Cine nu e cu noi e împotriva noastră! Așa o fi? Și de ce? În "grădina lui Fidel" n-am căutat cu dinadins și premeditare, în cele 365 de zile, urâtul, detestabilul, criticabilul, cenușiul, de întâlnit adesea în trecut și azi, ci "scânteia" de interesant, tipic, specific, original, ce face din Cuba și cubanezi entități particulare, distincte și de atracție în America Latină și Caraibe. Despre frumusețea Cubei, ce să mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
un om pentru eternitate"! Sosisem la 28 noiembrie 2008 în misiune diplomatică la Havana, exact la 516 ani și o lună după Columb, debarcând la Aeroportul internațional José Marti, într-o însorită după-amiază de primăvară sud-americană, fugind de frigul și urâtul din București. Zborul de 9 ore în sensul invers al acelor ceasornicului, la bordul unui Boeing 747 al Companiei Air France, a fost liniștit și plăcut și drumul de la aeroport la reședința de la Siboney o explozie de verde, sănătos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
potriveam cu lipsurile fatale în acele împrejurări. Toate maicile, afară de cele trei vândute germanilor, erau strânse în curte, multe din ele, mai ales ale mele (Evlampia și Peregrina) și ale Liei (Filofteia, Arcadia și Steliana), plângeau și se văitau de urâtul ce le va cuprinde în iarna care începea. „Cine să ne mai îmbărbăteze, cine să ne mai în vețe, cine să ne mai povățuiască?“ Părintele Ma nea și nevasta lui erau, asemenea, foarte triști. Dar tragicomedia a fost trecerea prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fost pline de haz și spontaneitate. Exemplu-povestea ,,Scufița Roșie”. Reporterul: De ce n-ai ascultat sfatul mamei și ai stat de vorbă cu străinii ? Scufița Roșie: Pentru că lupul părea serios. Reporterul: Cum era în burtă lupului? Scufița Roșie: Era întuneric și urât. Un alt exemplu-povestea ,, Fata babei și față moșneagului” Reporterul: De ce i-ai spus fetei tale să plece de acasă? Moșneagul: Ca să nu mă mai sâcâie babă. Reporterul: De ce n-ai plecat și tu cu fața ta de acasă? Moșneagul: Pentru că
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
singur copac într-un fond ciudat, dar simpatic realizat, albastru, ce îți crea o stare de neliniște. Vasilică era singurul care nu picta, stătea liniștit ascultând un post de radio de la un tranzistor ce îl purta mereu, ținându-i de urât. El picta foarte greu și ar fi durat foarte mult până să termine un tablou. Adusese de acasă două tablouri gata finalizate pentru tabără. În plus, ce remarcasem era că și maicăsa, care era însoțitoarea lui prin lege, datorită handicapului
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Când am vorbit, se putea să nu o fac?, despre sublimitatea actelor nebunești ale eroului marii cărți (un loc comun, desigur, al exegezelor cervantești), Vianu m-a oprit cu o întrebare: Dar ce concept opui dumneata sublimului, noțiunii de sublim? — Urâtul, am răspuns, după ce m-am gândit câteva clipe, simțind însă chiar în timp ce răspundeam că nu nimerisem exact ținta. Nu crezi că grotescul ar fi mai potrivit, m-a consultat zâmbitor, colegial ai fi zis, Vianu, sunt din aceeași familie, într-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Panaitescu, făcând popasuri de sinteză asupra gândirii unui Michel Meiyer (în fixarea terminologiei critice), pentru a comenta apoi comicul în viziunea lui Kant, Schopenhauer (pentru care "râsul este un efect al plăcerii comice"), Karl Rosenkranz (cu valorificarea comicului în estetica urâtului), Henri Bergson (acesta vorbește despre echivocul comicului), pentru a se opri cu aplomb asupra contribuției cercetătorilor români, pornind de la P. Locusteanu, în trecere pe la Paul Zarifopol, ajungând la Marian Popa (Comicologia românească), Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Claudiu T. Arieșan (cu anume insistență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
reduce la nevoia de entropie joasă, adică negentropie sau, dacă vreți, perfecțiune, ordine, sublim, pe care o Încearcă omul trăit Într’o lume entropizată, adică agitată, murdară la propriu și la figurat, dezordonată. Că frumosul Înseamnă negentropie, adică informație, iar urâtul dimpotrivă, entropie sau lipsa informației, e că despre frumos se poate vorbi mult; urâtul nu poate fi discutat decât În antiteză cu frumosul, astfel Încât tot despre frumos se discută. Să recunoaștem că, atunci când ieșim În natură, mai mult decât orice
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe care o Încearcă omul trăit Într’o lume entropizată, adică agitată, murdară la propriu și la figurat, dezordonată. Că frumosul Înseamnă negentropie, adică informație, iar urâtul dimpotrivă, entropie sau lipsa informației, e că despre frumos se poate vorbi mult; urâtul nu poate fi discutat decât În antiteză cu frumosul, astfel Încât tot despre frumos se discută. Să recunoaștem că, atunci când ieșim În natură, mai mult decât orice, rezonăm la formele de viață: admirăm Întotdeauna un arbore ori un animal și mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Banat, și era prea mult drum și prea multă cheltuială până acolo, mai ales în vacanțele de iarnă. Țin minte că aici am petrecut cu el, revelionul jumătății de secol, al anului 1950. Venise la noi să ne țină de urât și neastâmpăratul nostru coleg plin de umor și gata oricând de șotii, Ortiz Brăvescu, , aducând cu el și un aparat de radio artizanal, pritocit de el. Se pricepea bine la electronică. Aici ne-a găsit pe amândoi, într-o astfel
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
până mai ieri nu se grăbeau să i-o compare cu ceva. Colegii, în special, nu încetau să-l toarne la Inspectorat, ca și cum le uzurpase un drept. Ei, care până atunci contau de frumoși, arătau ca niște murături cofleșite, pe când urâtul comunei avea să moară în splendoare. Nu atât faptul că devenise un etalon de frumusețe printre bătrâni îi stârnea, cât bănuiala că îl crezuseră prost, iar el fusese probabil cel mai deștept dintre toți. Gândul că trăiseră o viață întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
județenei de partid, am fost opriți de o matahală de milițian, care ne pofti să-l urmăm. I-am dat ascultare, nedumeriți, până la o cameră destul de strâmtă de la etaj, în care se aflau mai mulți ofițeri de miliție, dar și urâtul din vagonul de cale ferată de la Zărnești. Atunci am înțeles totul. Am fost rugați să ne legitimăm. Eu - născut la Chișinău, în URSS; Mihai - la Torino, în Italia! Fiind băieți cu pretenții, eram îmbrăcați cam fistichiu pentru acele vremuri și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spună bunicul. Cioplindu-le, figurile îi deveniseră foarte apropiate, mi-a spus, și i se părea o lacună că nu le știa rostul pe tabla de șah. A învățat deci să joace șah. Asta nu numai că i-a scurtat urâtul unor lungi zile de așteptare, dar a fost și un sprijin: când jucai, capul și degetele tale participau dacă nu la viața adevărată, măcar la o variantă a ei. Te scotea din timpul decupat silnic în care erai prins, împingându
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alta. Pe Dunăre pluteau ciozvârte de cadavre, cei ce fugeau erau vânați cu șalupe și sfârtecați de elicea lor. și totuși, dorința de a fugi sporea,întețindu-se până la a deveni o isterie a fugii. Căci scârba de viața cotidiană, urâtul ce-l copleșea pe om în fața existenței lipsite de valoare se transformau subit într-o psihoză a speranței - speranța în viața ce-o puteai dobândi doar înfruntând primejdia, dar totuși posibilă pe meleaguri străine. Instinctul fugii însoțea toate celelalte lucruri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cheltuieli, părinții mei fiind refugiați în celălalt capăt al țării, undeva în Banat. Într-o asemenea „vacanță”, am „sărbătorit” în internat revelionul jumătății de secol, (al anului 1950) împreună cu Șir și Brăvescu Ortiz, care a venit să ne țină de urât. Odată, a dat peste noi bunul director Viforeanu, care locuia și el într-un spațiu, în internat. Ne-a întrebat ce facem acolo și de ce nu plecăm acasă. I-am răspuns că nu aveam bani pentru tren. A plecat fără
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
cu o voce iluminată: "Bă, ia stați așa, ăsta nu este Fiță al nostru?". Brusc, am înțeles definiția expresiei "câine comunitar". Soldat TR, Unitate de Jandarmi 27 octombrie 1999 Prima zi ca soldat. Nu am prea multe de scris despre urâtul și griul care mă înconjoară. Se vede cum "cadrele" fac eforturi mari pentru a ne vorbi frumos un minim de politețe, deci. Bănuiesc că în urmă cu 10 ani ar fi lovit cu pumnul. Prevăzător, am strecurat în bagaje O
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pot găsi fete valabile, frumoase la suflet și la trup după vârsta de 26-28 de ani, maximum. Notiță scrisă după o zi întreagă pierdută la Palatul Parlamentului într-un colocviu inutil și stupid de "integrare europeană", populat cu urâte și urâți obsedați de propria lor carieră. Oameni metamorfozați în CV-uri monstruoase. Sfaturi practice: "Dacă ești frumos, rămâi demn de frumusețea ta. Dacă ești urât, fă să se uite urâțenia prin știința ta. Înțeleptul este acela care se bucură de ce are
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de motan mecanic al aerului condiționat, încerc să fac un bilanț al timpului petrecut aici și nu reușesc deloc. Mai bine mă ocup de cele trei plante (firave) în ghivece de plastic, așezate pe pervazul ferestrei. Mi-au ținut de urât de-a lungul iernii canadiene și mi-au dat iluzia verdelui. Va trebui să renunț și la ele, le voi dărui unei doamne bibliotecare de la secția "Film", mare iubitoare de plante. Mi-a promis că va avea grijă de ele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și-a infatuării, și-a talk-show-urilor politice, și-a pompozității solemne, și-a pseudoprogramelor de divertisment, și-a diletantismului, și-a șmecheriei dâmbovițene. De ce oare nu există și o șpagă pentru puțină inteligență sau bună-cuviință? De ce sunt atât de atrăgătoare urâtul, sordidul, meschinul? Nu aștept răspuns. R.P. Răspuns poate că nu așteptați, dar dacă așteptați cumva încă un citat dintr-un material publicat de dumneavoastră, iată-l. Vi-l livrez. Face parte dintr-un articol publicat tot în Dilema veche, în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nevoia de-a le trece și altcuiva? A.R. Niciodată nu m-am putut bucura singură de nimic. Nu îmi sunt suficientă, simt mereu nevoia să fiu completată, să fiu confirmată. Șaizeci de ani am împărțit totul - și frumosul, și urâtul - cu soțul meu. Marea singurătate care mi-a fost hărăzită la bătrânețe e un adevărat blestem. E hâdă și bântuită de ecouri sinistre. Nu sunt un om foarte sociabil, nu-mi place lumea multă, dar simt nevoia de omul de lângă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]