7,316 matches
-
Semn șase E semnul cel mai negru la culoare, îmbrăcămintea lui este murdară și crăpată, că e cu noi, ne face o favoare, secretul lui, în lateral o umflătură delicată. VRĂJITOAREA CU CREIER DE SÂRMĂ E prinsă în capcana de urși, artizană, vrăjitoarea cu creier de sârmă, pentru a ne distrage cu mâinile danseaz-o pavană dorind să treacă urgent la a zilei cârmă. E legată însă de zei cu alb și cu ură și-i fixată strâns pe o placă masivă
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
stradă. Cultura vestică nu numește furtul ci „vulpe! restituie găina altfel te va vizita vânătorul cu lunga sa armă”. În plus, în renumite fabule apusene, munca este ridicată la loc de mare cinste (greierul și furnica) respectiv lăcomia este pedepsită (ursul rămas fără coadă). La noi lenea este preamărită. Până și-n rai asculți veșnic țambalele îngerilor, probabil și cu-n păhărel în față. Până și frumosul poem Miorița acceptă tâlhăria. Nu mai miră faptul că politica oficială nu este altceva
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
prinț își aruncase în cârcă un mistreț și sub braț un căprior, amândoi uciși cu mâna lui, și a urcat fuguța în camera bunicului său, intrând ca un vifor pe ușile din lemn greu, căptușite pe interior cu blană de urs. A arucat cele două hoituri lângă banca pe care se odihnea bătrânul și a început să se laude: — Ia te uită, bunicule, ce piese ți-am adus! Și ține cont că eu le-am ucis. Pe când tata n-a nimerit
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
în iazul Cu pești de aur populat. Doar iarba-i verde ca și-aici Iar mii de cerbi și căprioare, O pasc în voie parcă zici Că sunt o turmă de mioare. Nici lupi nu sunt să le atace, Nici urși cu blana maronie, Toată natura e în pace, Și în deplină armonie. E-atâta frumusețe-n jur, Și chiar de știu că e un vis, Așa vrea la somn să dau retur Să nu mai plec din Paradis! Dar împlacabil
TĂRÂMUL VISULUI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383636_a_384965]
-
București la fel: domul și doamna Doctor , aveau predilecție pentru jucăriile de pluș.Peste tot: pe canapea, pe fotolii. sus pe șifoniere, tronau fel de fel de animăluțe frumos colorate, mai mult sau mai puțin pufoase. Aveau până și un urs panda ,uriaș. Așa își închipuia ea că trebuie să arate o locuință! Pentru prima dată pătrundea în intimitatea locuinței unui bărbat. Iar emoțiile erau sporite de faptul că , acea locuință , era a lui Victor. Prima impresie a fost că acolo
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
în ochiul acvilelor și inimile stâncilor străvechi leagăne tăcute culcușuri osemintelor tocite ale voievozilor și lacrimile valahilor ce-au clădit scut gliei din trupurile lor în calea valurilor păgâne care le potopeau țarinile pustiindu-le precum lăcustele dansul caprelor și urșilor la răscruce de ani și ahourile plugușoarelor printre muscele ne amintesc că ne sunt străvechi rădăcinile de la facerea lumii înfipte-n dacic meleag că strămoșii trăiră la răscrucea vieții și-a morții. Spiritul sfânt din colinde urătorii între ani cu
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
din toate părțile tot felul de jivine și păsări cu penet multicolor care se grăbeau să ocupe locurile pe bănci. Chiar și banca pe care ședeam eu s-a îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
cu nevasă-sa, să-i spună direct despre ce este vorba. E drept că ea îl întrebase de câteva ori dacă lucrurile sunt în regulă, mormăise ceva drept răspuns, îi era teamă de reacția ei. Știa că Elena îl considera un urs brutal și necizelat, un om submediocru, inferior ei, iar situația de acum venea să confirme părerea soției. Își scrisese demisia, urma să o înainteze superiorilor, de acest lucru se temea cel mai mult, nevastă-sa îi era șefă și pe
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
pomană, Pește, când e dezlegare. Că e pofticioasă hrană Într-un post atât de mare. Sărbătoare programată Înaintea Crăciunului, La pește e dezlegată, Spre prăznuirea Sfântului. Că e schimbător de vreme, Se spune că-i “cap de iarnă”. De care ursul se teme Și se-ascunde-n vizuină. Cât timp, lumea viețuiește, Obiceiuri sunt purtate. Trec în viață din poveste, Apoi în realitate. Întâiul chemat Apostol La-nvățătura lui Hristos, Lui Iisus i-a fost discipol, Sfântul Andrei evlavios. Autor Maria Filipoiu Din
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE DE SF. ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383098_a_384427]
-
vor fi spuse în premieră la Baia Mare, la prima ediție a Salonului European de Fotografie. Silviu Gheție, născut în 1967, în Baia Sprie: Considerat „cel mai talentat portretist din România” și recomandat ca atare de Radu Jude, regizor, laureat cu Ursul de argint la Berlinală, fotoreporterul Silviu Gheție a fost martorul vigilent, observatorul atent și fotograful inspirat, care a reușit să decupeze detalii semnificative din tumultul vieții de zi cu zi în Baia Mare. Selecția expusă în cadrul Salonului European de Fotografie ne
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
Grand, Hands and bits (Austria), JB, K.A.S.I.M., Khidja, Makunouchi Bento, Marius Georgescu, Microfeel (Spania), Moduler, Musai Soundworks, Nemo, Olivian, Nour, Raze de Soare, Relish, Rodion G.A., RoundSound, Scoromide, Soundopamine, Temple Invisible, The Holy Fix, Thy Veils, Urma, URS, ViviSt. Victor Fota, pictor: „După experiența de anul trecut de la Amural, mă bucur că voi participa din nou ca expozant în cadrul festivalului, de data aceasta cu lucrări în ulei ce au ca și concept tehnologia și relația ei cu omul
AMURAL(ii) – festivalul dedicat văzului și artelor viitorului [Corola-blog/BlogPost/92949_a_94241]
-
puțin 250.000 hectare de păduri virgine și cvasi-virgine de mare interes din punctul de vedere al biodiversității și stabilității; este țara în care pădurile adăpostesc populații viguroase, unice de specii sălbatice care aproape au dispărut în alte țări europene (urs, lup, râs ș.a.); dispune încă de unicul peisaj forestier intact în zona temperată a Europei (zona munților Retezat - Godeanu - Țarcu). Se speră ca viitorul Cod silvic să conțină suficiente dispoziții care să asigure dăinuirea acestor arhetipuri de valoare științifică extraordinară
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
a câștigat marele premiu la categoria Youth, la Sony World Photography Awards 2013. Românca de 19 ani studiază fotografia la Universitatea din Portsmouth din Marea Britanie.Fotografia premiată a Alecsandrei Dragoi reprezintă un grup de dansatori români îmbrăcați cu blană de urs, în cadrul sărbătorilor tradiționale de Anul Nou, potrivit dailymail.co.uk. Lucrările câștigatorilor la Sony World Photography Awards vor fi expuse la Somerset House din Londra și apoi voi fi publicate într-un album. Marele premiu Sony World Photography a fost
Fotografia Alecsandrei premiată în Marea Britanie [Corola-blog/BlogPost/93516_a_94808]
-
câte două scurtmetraje diferite, selectate în cadrul competiției Nomad Shorts. Mai multe informații despre festival, filmele ce vor fi difuzate și programul proiecțiilor pe site-ul Nomad Festival și pe pagina de Facebook a festivalului. Aferim! (r. Radu Jude) - câștigător al Ursului de argint pentru cel mai bun regizor la Berlinale 2015 este unul dintre cele mai de amploare proiecte cinematografice românești din ultimii ani. Aferim! este un un film istoric a cărui acțiune are loc în Țara Românească în 1835 și
Nomad IFF – cel mai în vogă cinematograf în aer liber își deschide porțile în centrul Timișoarei [Corola-blog/BlogPost/93487_a_94779]
-
Stănescu”al Bibliotecii Municipale (Metropolitane) Mihail Sadoveanu”, București în1988. Premiul MIHAI EMINESCU acordat de Academia Dacoromână (2005), pentru volumul de poezii OCHIUL ZIMBRULUI -Editura Tempus D.R. -Premiul Special Mondial al Radio China Internațional la concursul de cultură chineză, *SICHUAN, PARADISUL URSULUI PANDA” (2007), premiu înmânat în Marea Sală a Poporului de către Vicepreședintele Parlamentului Republicii Populare Chineze. -Premiul MIHAI EMINESCU al Academiei Dacoromâne (2009), pentru volumul de sonete FAGURI SĂLBATICI-Editura SemnE. -Diplome pentru activitatea publicistică (perioada 1993 -1996), acordate de Societatea culturală
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
timpul, prieteni. Atât Diniță, cât și Tereașcă se oferiseră să-l însoțească pe Valentin la Dâmpu, mai ales că ei mai fuseseră acolo. La insistențele lui Valentin de a se duce singur, îi amintiseră amândoi că locurile erau bântuite de urși și că, mai deunăzi, un ditamai patrupedul fugărise niște femei pe care le surprinsese la cules fructe de pădure. Noroc că toamna urșii se pot, de regulă, lesne îndestula cu hrană, altfel femeile acelea puteau s-o pățească urât de
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
La insistențele lui Valentin de a se duce singur, îi amintiseră amândoi că locurile erau bântuite de urși și că, mai deunăzi, un ditamai patrupedul fugărise niște femei pe care le surprinsese la cules fructe de pădure. Noroc că toamna urșii se pot, de regulă, lesne îndestula cu hrană, altfel femeile acelea puteau s-o pățească urât de tot. Apoi mai hălăduiau pe acolo și așa-zisele animale cu două picioare, braconieri, culegători de bureți, hoți de lemne și alte specimene
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
pumni și noi!” Și a început o bușelă pe cinste, iar arabii au fost puși la pământ unul după celălalt, de unde s-au ridicat doar ca s-o ia la sănătoasa, în râsetele celor care s-au adunat ca la urs, iar până să sosească organele (de ordine), care, ziceau unii, nu s-ar fi grăbit deloc să intervină, ba chiar, cică, ar fi râs pe ascuns, mulțumite, poate, în sinea lor că, în sfârșit, arabii recalcitranți își găsiseră nașii, cafteala
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor se miorlăia: - Nu te-ai speriat, coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă, m-am speriat! Zâmbea dumneaei. Spune mai departe! Mofluz, micul povestitor aducea în poveste huhurezi, urși fioroși, morți vii care se plimbau prin sat, îmbrăcați cu straiele știute când au fost așezați în sicriu, care se mirau că toți fugeau de ei și-i făceau să înnebunească pe cei care îi înmormântaseră. Coana preoteasă se minuna
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
întâlnesc eu în pădure? A tăcut baba, mulțumită că l-a urnit la treabă. Pe drum, apucându-l frica, moșul îndemna boii cu biciul și striga în gura mare, deși drumul era pustiu: - Dii, boulenilor, nu vă fie teamă de urs sau de lup, că am în car o pușcă “dum-dum” și-i fac praf dintr-o pocnire! Când a ajuns în pădure, acolo... liniște, zăpadă, copaci și tufișuri înghețate și cu chiciură pe crengi. Moșul, văzând atâta liniște: “ Dacă pădurea
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
mergi! Moșul, care căzuse cu nasul în zăpadă, a miorlăit: - Iartă-mă, crenguță, că nu te-am văzut. Alerg să nu mă prindă lupul! - Ce lup, moșule?! A râs creanga, plesnindu-l pe căciulă. În spatele tău aleargă o matahală de urs! - Aoleu! A țipat moșul, luând-o la sănătoasa. În acel moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o impresionează pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit-o și pe buna noastră
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit-o și pe buna noastră învățătoare, care a eliberat și ea hohotele, încurajându-l pe talentatul povestitor: - Așa, Dică, așa! L-a prins ursul pe moș? - Ce să-l prindă, coană preoteasă, că alerga ca un smintit. Toate crengile copacilor îl loveau și aruncau cu bulgări de zăpadă, de-i tufliseră căciula pe nas și nu mai știa pe unde calcă! Vajnicul urs din
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]