6,013 matches
-
poporul cel de-a pururi/ Învăluit În ceață și-ntuneric, că-n veci nu-l vede luminosul soare. * Uite și SPĂLĂTORIA CHIMICĂ, firma prinsă de zidul alb-murdar, Înfipt În pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă, aspre lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
anumit moment, am dat cu ochii de mine Într-o oglindă și m-am Îngrozit de cum arătam: stacojiu și transpirat, cu părul lipit de frunte, cu cămașa udă, cu haina și pantalonul mototolite. Și respirând ca un pește aruncat pe uscat, cu gura deschisă și ochii scoși din orbite! Și țiuitul acela neîntrerupt care m-a Însoțit toată călătoria! Să fi fost apa de la toaletele aflate Într-o stare deplorabilă? Să fi fost oscilațiile mele de tensiune,ce crezi tu, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vrajă. Și, îndepărtându-se, pictorul râse din nou. Dar, pe lângă asta, mai există cineva care m-a ajutat să văd mai bine. ― Acel cineva are și un nume? Prințul formulase întrebarea alb, deosebit de clar, deși își simțea gâtul dureros de uscat. Privi atent singurul ochi al celuilalt, dar nu descoperi în el nici o intenție agresivă. ― Alteța Voastră cunoaște deja acea persoană. Este vorba de Marioritza. ― Iubita ta? Manuc înghiți în sec. Îi scăpase pur și simplu. Pictorul sesiză graba, dar și regretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iar cum Mana era cătun, n-avea nici unul..., oamenii fie Își cumpărau de la iarmaroc ori de la negustorii ambulanți ciopliturile, fie și le ciopleau singuri - ca Moș Iacob. Dar numai iarna; În fața vetrei... Și Moș Iacob avea, În sarai, pus la uscat, În rug, lemn de diferite esențe - salcie, plop, jugastru, paltin, ulm - pentru felurite lucruri și lucrări. Nu l-am văzut cioplind albii, Însă Îi știam sculele destinate aceste operații și cunoșteam trunchiul de salcie Început pe când eu Încă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
n-a fost să fie. * Din calidor le văd pe toate. Le-o văd. O văd, mai Întâi, pe a Varvarei: subțioară șiroindă În soare, perișorul bine brumărit și-ncrețit; buzele perjulii, mai vinete decât dac-am fi fost pe uscat: floare mușcătoare, fructă abia ructă - cu, deasupra sufletelor noastre, șteapul roșaprins și viu ca via, atât că limba asta nu rostește cuvinte auzibile. Floarea Darurilor. N-am pătruns acest dar floresc, dar l-am gustat: Poama Raiului. Din calidor văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-se în sus și-n jos. La patul său dureros de gol. Dar, stați! Pe pat zăceau un fruct de guava, un singur fruct care era mult, mult mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Caitlin. —O să înveți curând, l-a asigurat Susan. În fond, copiii sunt niște ființe foarte simple. Până la urmă, ea fusese cea care chemase la interviu mai multe dădace, conversând cu acestea în vreme ce Nick se învârtea de colo-colo ca peștele pe uscat și punea întrebări idioate ca în ce zonă a țării s-au născut femeile respective sau ce fel de muzică le place. În final, Nick alesese o fată urâțică și rotofeie, pe care o chema Joanne și care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și un soare strălucitor și puternic o împodobea cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei și se bărbieri pe uscat, cum făcea de când își aducea aminte, cu ajutorul hangerului său foarte ascuțit; apoi luă o foarfecă și își tunse părul negru, creț și sârmos atât de scurt, că aproape nu se mai recunoscu după ce se privi din nou în oglindă îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cât a lucrat la cantina Liceului de Construcții 23, care deservea pe atunci un batalion de militari concentrați pentru lucrările Șantierului Centrului Civic. Cei mai buni ani, deh, se descurca, avea banu’ ei... Orice ai spune, nu trăgea barca pe uscat ca acuma, și nu te gândi, că muncea de se deznoda. Spăla bidoane de aluminiu și marmite cu furtunul cu apă fiartă până o lua amețeala, ca într-o baie de aburi, și tot în aburi și frântă de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cât de poate de prielnic să se vaite. Oricui, deh, și tocăturii de paie și până și dudului ăstuia i s-ar putea confesa, și deja îi e bine spunându-i lui Mărgărit că se cam zbate ca peștele pe uscat, prietene, o duc destul de greu, iar Mărgărit îi promite că o să-l ajute în vreun fel, să se gândească, iar promisiunea asta parcă-i dă imboldul lui Rafael să se smulgă din poziția de mort lungit în sicriu, cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un ismailit care m-a sfătuit să merg În Egipt, la Școala de misionari, pe care el Însuși o urmase. Am făcut un ocol prin Azerbaidjan, Înainte de a coborî din nou spre Damasc. Aveam de gând să urmez drumul de uscat către Cairo, dar se dădeau lupte, În jurul Ierusalimului, Între turci și maghrebieni, și a trebuit să fac cale-ntoarsă, s-o iau pe drumul de pe coastă, prin Beirut, Saida, Tyr și Accra, de unde mi-am găsit loc pe o corabie. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe pământ uriașul din basm. Spuneau lucruri din astea: „Are să meargă totul bine, o să vedeți”, „Să ne scrieți curând”, „Aveți mare grijă cu banii, în America nu știi niciodată”, „Ați luat și puloverul, pe cel roșu, care era pus la uscat?”, „În avion vă dau filme, o să treacă repede timpul”, „Aveți la voi toate actele?” - „Nu-i așa că n-ai să mă uiți?” m-a întrebat plângând signora Maria. Lacrimile ei semănau cu niște mărgele mărunte. M-a tras către sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
venise din nou primăvara când, într-o după-amiază, tata s-a întors acasă mai devreme decât avea obiceiul. Ploua, însă aerul era călduț. Eu stăteam în balcon pe un scaun și observam ce fac vecinii. Unii își atârnau rufele la uscat, alții meștereau de zor câte ceva. Tata a împins perdeaua într-o parte și a strigat: „Le-am primit!” Am știut imediat că e vorba de pașapoartele noastre, fiindcă de săptămâni întregi, la noi acasă, ele erau singurul subiect de discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mergi ca înainte, bine? Iar eu mă aplec și îi sărut buzele, te iubesc, Udighi, vei vedea cât de bine ne va fi după ce te vei însănătoși, iar el încuviințează printr-un gest al capului, pierzându-și răbdarea, părul lui uscat îmi umple palmele de electricitate. În cadrul ușii îmi pun o mână pe umărul ei și îl privim amândouă cu durere, părea că adormise deja, pășim înfrânte împreună de-a lungul coridorului, iar lângă camera asistentelor, ne face cu mâna, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oștilor regelui Mesopotamiei, și-a spălat trupul de șapte ori și s-a vindecat de lepră, ca să nu mai spunem despre miracolul traversării Iordanului, când apele s-au desfăcut și un popor întreg a putut trece printre ele ca pe uscat, dar dintre toate miracolele pe care mi le enumeră cel care ni s-a întâmplat nouă mi se pare cel mai mare și mai zguduitor, doar din când în când mai aud în mine un zumzet ușor, liniștit, asemenea curgerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să intre în detalii, mă așez în tăcere pe marginea patului, cucerind locul pe care stătuse ea și mi se pare că ceva se schimbase în cameră, zidurile emană un miros ciudat, dulceag, acoperind mirosul neglijenței, chiar și trupul lui uscat emană un parfum surprinzător de plăcut, de parcă el însuși ar fi fost un bețișor parfumat, arzând în liniște. Trezește-mă și pe mine la răsărit, îl rog eu seara, dar pentru mai multă siguranță, pun și ceasul să sune, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în interiorul cuștilor înguste ale ochilor săi, buzele palide îi sunt încordate, strâns lipite una de cealaltă, am reușit să îi strecor îndoiala, îl privesc satisfăcută, dar în clipa aceea el se ridică, începe să adune în grabă hainele întinse la uscat, preocuparea aceasta casnică a sa îmi dă curaj, lasă, îi spun eu, facem asta mâine, hainele nu s-au uscat încă, iar atunci văd, adună doar hainele lui, pulovere și bluze cu mânecă lungă, se pregătește pentru iarnă, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a iubit, m-a părăsit, fiindcă pământul abia simte pașii care îl calcă, fiind aplecat doar asupra celor care se nasc înăuntrul său, asupra viermuirii lavei care fierbe dedesubtul pojghiței subțiri, asupra vibrațiilor ușoare, vechi de milioane de ani, ale uscaturilor dornice să se unească din nou. Înfășurată în prosop, mă apropii de dulap, scot fără motiv de acolo costumul acela cu pantaloni gri, o singură dată îl îmbrăcasem, când merseserăm la spital, mi se pare că mirosul acelei dimineți a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din pat și ies pe terasă, privesc spre strada aceea tăcută, costumele de baie se leagănă deasupra mea, împrăștiind un miros înșelător de praf umed, asemenea mirosului primei ploi. Aici îl văzusem îndepărtându-se, cu rucsacul pe umeri, cu gâtul uscat încercasem să îl opresc, aruncând către el pietrele furiei și ale jignirii, cum se transformase într-o clipă în dușmanul meu, în dimineața aceea în grădina hotelului, strangulând pruncul fericirii care tocmai se născuse, dar o nouă înțelegere a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
față, încât ajunsesem să cred că-și scoate fiecare dinte din gură și îl spală separat. Când se întorcea în cameră, își scutura prosopul de câteva ori, având grijă să nu-i rămână vreo cută și apoi îl așeza la uscat pe calorifer, iar periuța de dinți și săpunul le punea la locul lor. Apoi deschidea radioul și făcea gimnastică. Eu obișnuiam să citesc seara până târziu și puteam să dorm dimineața liniștit până la ora opt. Chiar dacă el se scula și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în casă și îmi f\cea ceva de mâncare, dar se pare că nici măcar atunci nu realiza că ne aflam doar noi doi în încăpere. Era o cameră ordonată, fără lucruri inutile în ea și doar niște ciorapi puși la uscat lângă fereastră trădau faptul că acolo locuiește o fată. Trăia modest și simplu, fără prieteni. Cei care o cunoscuseră în anii liceului nu și-ar fi putut-o imagina astfel. Atunci se îmbrăca cu mult gust și era înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
germană de la ora două. Midori mi-a zis că are niște treabă, așa că a luat trenul de la stația Yotsuya. Duminică dimineață m-am sculat la ora nouă, m-am bărbierit, mi-am spălat lucrurile și mi le-am dus la uscat, pe acoperiș. Era o vreme superbă. În aer plutea un iz de început de toamnă. Libelulele zburau speriate prin campus, alungate de plasele copiilor ce porniseră în căutarea lor. Nu era nici o adiere de vânt, așa că Hinomaru atârna parcă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
poți să-l faci într-o asemenea zi este să te relaxezi acasă. E obositor să te ciocnești la tot pasul de cineva. Aerul nu e deloc curat. De obicei, eu spăl rufe duminica. Le spăl dimineața, le pun la uscat sus, pe terasa căminului, le iau înainte de a apune soarele și mă apuc de călcat. Nu-mi displace să le calc. Simt chiar o plăcere nebună în a netezi toate cutele... și mă și pricep. Normal că la început eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apucat. Păcat! Ar fi fost o zi bună pentru uscat rufe. Nu-i nimic, o să mă scol mâine dimineață devreme. Nu vă faceți griji. Nu am altă treabă duminica. Mâine dimineață, după ce-mi spăl rufele și le pun la uscat, plec la facultate. Am ore de la zece. E cursul la care vine și Midori, „Istoria teatrului - II“. Am ajuns la Euripide. Știți cine a fost? Un antic grec... unul dintre cei trei mari maeștri ai tragediei grecești, alături de Eschil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]