3,641 matches
-
zice, poate. "Bine, bine, dar cenușa?" mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga plictisiți: "Au ars niște bălării". "Și cerbii?" "Care cerbi?" "Un sculptor pretinde că a cioplit pietre funerare în Stâncile de marmură de pe țărmul mării și că vâna aici în mlaștină cerbi". "A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar nu mai știm nimic despre el. Cât privește cerbii, au existat cândva cerbi în pădurea de sălcii de lângă mlaștină, dar a dat o molimă în ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orice în viață. Nu poți să fii, de pildă, orator, comandant, șofer de taxi sau profet. Ești nevoit, avînd-o, să-ți alegi o profesie discretă, care nu-ți cere să ridici tonul niciodată, nici să-ți înflăcărezi auditoriul. "Ai mai vînat?" m-a întrebat el într-o doară, ca să spună, probabil, ceva. "Cerbi?" "Nu neapărat. Așa în general". Participasem cândva la niște concursuri de tir, dar la vânătoare nu fusesem niciodată. L-am mințit: "Firește". Nu vroiam să recunosc că eram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari"... Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puțin trac. Se învălmășeau în mine, într-un amestec confuz, gânduri și stări contradictorii; curiozitate, "ce dracu de vânători mai sânt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?", ambiție, "acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de rîs", teamă, "dacă o să vomit?" Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi țin nervii în frâu. Îmi ziceam că singura deosebire față de alte vânători era că, acolo, animalul nu putea fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mîrșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine mai vânează așa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimîntător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ziceam că singura deosebire față de alte vânători era că, acolo, animalul nu putea fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mîrșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine mai vânează așa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimîntător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la picioare, m-a evaluat și probabil rezultatul nu mi-a fost foarte favorabil deoarece m-a poftit să nu-l tulbur. Era în miezul unei activități mult mai importante, pe care nu era dispus s-o întrerupă pentru mine; vâna muștele din gheretă, după o metodă, se părea, bine pusă la punct. Aștepta, răbdător, ca musca să se așeze undeva, după care o studia câteva clipe atent. Ridica mâna încet, surâzând mulțumit, concentrîndu-se, și, brusc, o lăsa să cadă cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pornești încotro vezi cu ochii. Și totuși stai aici. La fel și cerbii". Ce era de obiectat? Pielea de șopârlă a Domnului Andrei făcu mii de încrețituri, dar nu pentru un răspuns, ci pentru o altă întrebare. Dar cine ne vânează pe noi?" "Dumnezeu, interveni Călugărul. El ne vânează pe toți". "Ei, Dumnezeu, făcu Mopsul. Dumnezeu nu-și pierde timpul pe marginea mlaștinei de aici. E ocupat cu alte mlaștini mai mari". Siminel îndrăzni cu jumătate de gură: "Poate că Bătrânul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aici. La fel și cerbii". Ce era de obiectat? Pielea de șopârlă a Domnului Andrei făcu mii de încrețituri, dar nu pentru un răspuns, ci pentru o altă întrebare. Dar cine ne vânează pe noi?" "Dumnezeu, interveni Călugărul. El ne vânează pe toți". "Ei, Dumnezeu, făcu Mopsul. Dumnezeu nu-și pierde timpul pe marginea mlaștinei de aici. E ocupat cu alte mlaștini mai mari". Siminel îndrăzni cu jumătate de gură: "Poate că Bătrânul. Stă în sala lui cu oglinzi și ne
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
veselia și scotea un adevărat chiot învîrtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. Cine dracu e ăsta și ce vrea?" l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. "Habar n-am" a ridicat el din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o parte pentru noi și vînzînd-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însîngerată. Am apucat-o de o aripă și am azvîrlit-o spre Marta: "E cadoul meu pentru voi". Soarele se ridica, în spate, deasupra cătunului când am ajuns la mlaștină. Nu vroiam să vânez. Pentru Dinu mă dusesem acolo; să pun o floare în noroi pentru el. În aer plutea o putoare greu de suportat, de mâl încălzit; cum de rezistasem oare, altădată, să stau acolo cu orele? Și ce plăcere putusem să găsesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Deodată, am încremenit. În ochiul de apă noroioasă, aproape de urechea mea stângă apăruse o gaură neagră, metalică. Prin urmare, viața mă confirma pe loc! Întotdeauna un vânător ne urmărește. În spatele lui e un alt vânător și așa, la nesfârșit, fiecare vânează pe cineva și fiecare constituie o țintă. Toți sîntem cu degetul pe trăgaci și toți avem ceafa expusă. Așteptam să aud detunătura. Adică nu; mi-am adus aminte că un creier găurit nu mai poate auzi nimic. Aveam să fiu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu; mi-am adus aminte că un creier găurit nu mai poate auzi nimic. Aveam să fiu ucis în liniște, sub un cer albastru, curat și indiferent. Cum meritam. M-am mișcat puțin ca măcar să văd chipul celui care mă vâna și am tresărit violent auzind o bufnitură în spate. Gata, s-a terminat, mi-am zis. Și mă miram că nu se făcea noapte în creierul meu. A trecut ceva timp până să înțeleg că, de fapt, căzuse pușca pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce mi-a amintit de portar; el vâna muște, eu vânam furnici; fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins în această ocupație dezgustătoare, Călugărul. Stai să vezi ceva distractiv", i-am zis. Și am aruncat o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce mi-a amintit de portar; el vâna muște, eu vânam furnici; fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins în această ocupație dezgustătoare, Călugărul. Stai să vezi ceva distractiv", i-am zis. Și am aruncat o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să se învîrtă în jurul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu știu dacă mai e vreo urmă de casă și de gospodărie „la hotar”, dar când trec uneori prin sat și văd casa părăginită, cu pereți crăpați, gata de prăbușire, cu gardurile căzute și cu bufnițe care ies noaptea să vâneze și să-și exercite sinistrul lor cântec, mă cuprinde tristețea și mă întreb de ce s-a zbătut acel om și n-a beneficiat de odihna nopții ca un gospodar, așa cum se considera? Fac apel la Biblie, care spune: „Nu adunați
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vorbească, dar în cele câteva secunde care i-au trebuit ca să intre în mașină, auzise un zvon de conversație. Era posibil să fi fost doar niște oameni de pe stradă, trecători. Sau ceilalți membri ai trupei de bărbați mascați care o vânaseră prin tunele. Oricum, știa cu siguranță ce limbă auzise. Era arabă. Merseră cam zece minute cu mașina. Dar era posibil să fi fost și jumătate sau de trei ori mai mult de-atât. Nu era doar faptul că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
găsit prăjiturelele astea pentru vin, doamnă? o întrebă Darlene pe doamna Reilly. Sunt bune și fragede. La Holmes, păpușo. Ai de unde-alege. Au de toate felurile. Sunt destul de gustoase, încuviință Ignatius, trecându-și limba moale și roz peste mustață ca să vâneze firimiturile. Cred că am să iau și o pricomigdală, două. Totdeauna am considerat nuca de cocos un aliment fibros bun. Își alese cu atenție o prăjitură din cutie. — Mie-mi place to’deauna să sfârșesc masa c-o prăjitură bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de rușine! Din nou mi s-a relevat faptul că trupul meu îi atrage pe unii mai mult decât mintea mea. — Nu zău, oftă Ignatius. Mie personal îmi vine să-l demasc pe acest așa-zis „folkist“, care bănuiesc că vânează acum altă fată dedicată ideilor generoase. O cunoștință de-a mea a auzit că tipul, care se dă drept „cântăreț“, este de fapt un baptist din Alabama. Mamă, ce mai escroc era. M-am interesat atunci de pamfletul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
interiorul acelei celule. Judecătorul se uită din nou la ceas. — Voi lua toate acestea în considerarea și voi decide mâine, zise el. — Dar, Onorată Instanță ... — Mulțumesc, domnilor. Pledoariile s-au încheiat. — Dar, Onorată Instanță, o femeie și fiul ei sunt vânate ... Cred că am înțeles această problemă. Trebuie să înțeleg legea. Ne vedem mâine, domnilor avocați. Capitolul 87 Familia Kendall începu să țipe, când Hummer-ul țâșni în față, dar Vasco Borden, mârâind printre dinții strânși și ținând cu o mână bandajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu pași solemni, de parcă ar fi pășit În vârful picioarelor pe sticlă pisată. Avea două ocupații favorite pe care le punea În practică de câte ori avea ocazia: să roadă cablurile electrice și să observe păsările și fluturii, prea leneș ca să le vâneze. De cea de-a doua se plictisea uneori, Însă de prima niciodată. Aproape fiecare cablu electric din casă fusese În repetate rânduri morfolit, sfâșiat cu ghearele, mușcat și stricat de el. Pașa al Treilea reușise să supraviețuiască până la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ochii lor orașul Încețoșat. Casele frumoase de pe dealurile abrupte Îi aminteau de Europa. Se opriră Într-un port, se plimbară puțin, băură o cafea și se urcară Într-un alt tramvai, la Întâmplare. — Săracul Charlie, habar n-are că e vânat și că vânătorii se apropie! zise Kitty. — A, ba știe, știe... chicoti Desert Rose. Și Îi place, crede-mă! — Bine, dar ai zis că nu prea dă dovezi de afecțiune! — Da, ciudat, nu Înțeleg de ce. Azi flirtează, mâine dispare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
consideră a lui. Nu trebuie să arăți ce simți, trebuie să-l lași să ghicească, să-i lași spațiu, să-i dai luni sau ani dacă e nevoie, cum am făcut eu cu Charlie. Lasă-l pe el să te vâneze, lasă-l pe el să vină la tine. Lasă-l să se simtă bărbat, ca și când decizia i-ar aparține lui. Și pentru că se simte atât de stăpân pe situație, nici nu va bănui că vânătorul este, de fapt, vânat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
La cine ai vrea să visez? La un doctor, un comerciant, un contabil? Nu-mi plac. Sunt plictisitori. Așa, amândoi suntem artiști. Știu că am exasperat pe toată lumea cu Charlie, dar eu sunt artistă, creez, sunt idealistă. Idealiștii sunt pasionali. Vânează mereu vise frumoase. Kitty se uită afectuos la prietena ei. — De acord. Vânătoarea de vise frumoase e Întotdeauna mai pasionantă, zise ea gânditoare, decât să te ancorezi Într-o realitate oribilă. Chiar dacă nu va ieși cum Îmi doresc eu povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lucru care nu se întâmplă cu mandarinul și cu asirianul cu barbă despre care, în ciuda rezonabilei informații culese din enciclopedie, n-a fost posibil să se afle ce-au făcut în viață. În ce privește eschimosul, se presupune că va continua să vâneze și să pescuiască. Adevărul este că lui Cipriano Algor nu-i pasă. Când statuetele vor începe să iasă din mulaje, egale ca dimensiune, cu diferențele de vestimentație care le disting, atenuate de uniformitatea culorii, va trebui să facă un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]