37,166 matches
-
a ne arăta, precum micuței Dorothy, pe care o sperie vrăjitorii și stihiile, că nicăieri nu e mai bine ca acasă. De regulă, așa se și întîmplă și e bine că e așa. Dar trebuie să mergi în cele patru vînturi și mai ales să-ți fie bine în lumea largă, ca să afli asta. Pentru o vreme. Iar în al treilea rînd - și mult mai grav, aș zice - pentru că e posibil chiar să aflăm Graalul și să îl și recunoaștem, dar
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
se mai odihni caii iar eu să mă înfior fără să știu de ce ori de câte ori auzeam șueratul locomotivei înainte de barieră și mai ales când vedeam trenul trecând ca o vijelie cu vagoanele luminate ca în basme și șuierînd când trecea ca vântul Peste câțiva ani aveam să merg cu acest tren. Un biet tren de navetiști numai cu vagoane clasa treia, cu banchete din lemn și nedespărțit în compartimente. Dar de unde era să ștu eu cum arată un tren pe dinăuntru? Eu
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
era să ștu eu cum arată un tren pe dinăuntru? Eu visam fără să știu că visez. Îmi imaginam fără să știu că îmi imaginez Și ca mine visau toți cei ce aveau posibilitatea să vadă un tren trecând ca vântul printre barierele lăsate cu manivela de un biet acar prin anii 1932-933. Pe atunci oamenii știau, sau puteau, aveau timp să și viseze. Astăzi viața este așa de trepidantă că nu mai ai timp să visezi. Când treceam de turnul
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
Pustnicul privește peste umăr la munca atît de grijulie a păsărilor în vederea locului unde femela își va depune ouăle. Puiul iese din ou, la vreme, mic și neajutorat, aproape gol, tremurînd sub puful ca de păpădie la fiecare adiere de vînt. Un uliu îi dă tîrcoale. în pustnic se trezește mila: îl alungă pe răpitor, salvînd astfel viața puiului de codobatură. Totodată, supărarea lui pe mizerabila lume își pierde din intensitate. E gata să renunțe la a-l mai ruga pe
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
mai asista la asemenea abandonuri urmate de reînscrieri pe nerăsuflate în alte partide. Și asta nu neapărat din imoralitate politică, ci, mai degrabă, dintr-un sentiment exacerbat al importanței personale. Sentiment combinat cu o certă adulmecare a felului cum bate vîntul. * După alegerile din '96, a avut loc un adevărat exod din PDSR, partid care a furnizat persoane și personalități și cui avea și cui n-avea nevoie de ele. PNȚCD-ul s-a împodobit cu PDSR-iști care și-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
nu este însă complet decît în momentul în care trebuie să se întunece pentru ca proiecțiile din Piazza Magenta, "asistate" de luna de pe cer, să poată începe. Grație acestei fabuloase mizanscene, al cărui detaliu nostalgic-neașteptat e unduirea pînzei ecranului în bătăia vîntului serii, "Capalbio Cinema" chiar asta este: un "rocky medieval picture show" (detaliu "nesemnificativ": Magenta e numele unui personaj din Rocky Horror Picture Show!) de-un anacronism și anatopism irezistibile. Desigur, o să spuneți, e încă unul dintre acele așa-numite "festivaluri
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
seară de lectură, la librăria "Bittner" din Köln - un adevărat salon literar, printre ai cărui invitați s-au numărat și regretatul Marin Sorescu, și Alexandru Vona, Oskar Pastior sau Norman Manea - am făcut cunoștință cu Aglaja Veteranyi. O seară cu vînt și ploaie afară, cu un public foarte numeros, atent și sensibil, în interiorul librăriei ale cărei rafturi erau acoperite cu mari coli de hîrtie pe care erau reproduse sub forma unor citate, fragmente din textul romanului. Aglaja, care împreună cu partenerul ei
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
dans egal un dans. IRMA: Dansul ca element definitoriu, defulatoriu și compensatoriu. (Privind la Deneb.) Compensează deficitul de caracter pe luna în curs. MONOCEROS: Dansul vă antrenează un suflu extraordinar, suflul sistolic. PEIA: Oh, eu mă dau foarte tare în vânt după acest suflu. Este un suflu nou, înțeleg... IRMA: Firește, draga mea. Se poartă foarte mult în aceste vremuri. De altfel, este o modă. O modă incurabilă, incalificabilă, irefutabilă, inconfundabilă, inimaginabilă. Moda suflurilor sau sulfurilor, cum vreți să-i spuneți
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
care vine din cea de a treia idee falsă despre patriotism și anume aceea că românii n-au pereche, sînt cei mai viteji și mai cinstiți, n-au cucerit niciodată pe alții și s-au zbătut singuri în bătaia tuturor vînturilor istoriei. Eroarea educativă nu constă atît în emfază (oarecare emfază, mai ales la cei mici, e necesară), cît în absolutizare. Lumea modernă este relativă și pluralistă. Acest patriotism bazat pe excludere și pe unicități este incompatibil cu dorința de integrare
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
apoi pentru că ea pune problema timpului. Eroul, prinț rus, înghețat de frig, este primit de către o bătrînă (va fi luat la sfîrșit de către un bătrîn care nu este altul decît Timpul). Mai întîi sîntem transportați de la frigul (Rusiei și al vînturilor lui Eol) la căldură, aceea a lui Zefir și a pasiunii amoroase. Prima ospitalitate care este dar, dar de viață, de căldură, de odihnă și de adjuvant va permite realizarea căutării amoroase. A doua ospitalitate este în Insula fericirii în
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
a sublinia concretețea casantă a lumii. Această simțire aspră, pe alocuri cinică, se asociază cu o poetică ce-și propune a se debarasa de convenții, a miza tot timpul pe "îndrăzneală": "cîtă perversă plăcere să îi atingi rochia/ smotocită de vînt spre disperarea trecătorilor/ loviți de parfumul ei de fiară încinsă./ cîtă criminală plăcere să intri în carmangeria/ de la parterul blocului în care ea locuiește/ și unde hălcile de carne au împrumutat/ porțiuni din alcătuirea ei./ pînă și măcelarul guiță de
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
trei baghete de lemn/ așezate oblic pe o hîrtie albă/ înseamnă la fel de bine/ un fragment de muzică/ sau mormîntul celui din urmă samurai// oricum fotografia era prea lungă/ așa că foarfeca mai poate reteza cîteva trepte// pe o sfoară/ zbătîndu-se în vînt/ ciorapii încearcă să ajungă din urmă/ picioarele stăpînului" (trei baghete de lemn). În fine, e pus în scenă senzaționalul. Cultura acestuia are un caracter mizantropic, funcția lui fiind aceea de-a biciui existența în genere, tratînd-o drept grotescă, hilară, absurdă
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
alt "caz" profesional când omul "curagios" se arătă din proprie inițiativă... Înaintea lui Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu Văcărescu (1792-1862) narează, în "Piaza-rea", o întâlnire cu o vrăjitoare, pe fondul unei păduri în flăcări; 7 verbe descriu acțiunea vântului, apoi dezlănțuirea incendiului, 4 culori dau viață focului: Adie vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
inițiativă... Înaintea lui Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu Văcărescu (1792-1862) narează, în "Piaza-rea", o întâlnire cu o vrăjitoare, pe fondul unei păduri în flăcări; 7 verbe descriu acțiunea vântului, apoi dezlănțuirea incendiului, 4 culori dau viață focului: Adie vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele jarului umplă locul,/ Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
pare un "efect" de pirotehnie. La început, ea seamănă cu o mică "trâmba învăluita", albind pe sol. Degrabă decorul se schimbă și magiciana (cu plete clasice de șerpi, ca Meduză) țâșnește din "mincea (mingea?) stârcita" în formă de "bleaznă mare": "Vântul stătuse, ploaia-ncetase,/ O rază-a lunei se arătase./ Cea cât o mince stârcita, mica,/ O bleaznă mare-n sus se ridică,/ P-obraz lăsate cărunte plete/ Cu șerpi i-atârnă încovoiete,/ Neagră la fața din ochi sclipește,/ Nu se
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Or, libația vrăjitoreasca dezlănțuie dânsul macabru al unor entități ale râului, ce se năpustesc spre Mihnea, una mai expresiva decât altă. Este a doua secvență de capodoperă: "Toți morții din mormânturi,/ Cu ghearele-ncleștate,/ Că frunzele uscate/ Ce zbor când sufla vânturi,/ Spre Mihnea alerga;// Iar vârcolacii serii,/ Ce chiar din luna pișca,/ Când frunzele se mișcă/ În timpul primăverii/ Țipând, acum zbura// Șoimanele ce urlă/ Că vijelii turbate,/ Coloase deșirate/ Cu forma că o turla,/ Din munți în vai calcă." Poetul recurge
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
și părți alandala, tirade, etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
unei biserici. Trei cîini, dintre care doi încîrligați. Cel de al treilea execută pe lîngă ceilalți doi mișcări înnebunite, obscene, fără efect. Pe jos, umezeală înghețată, crăci uscate căzute din copaci după furtuna de ieri cu puțină zăpadă, mai mult vînt, un viscol sec, gol, uscat. Miros de plante putrezite, - izul avînd ceva din copilărie cînd ne jucam în cimitir după ploaie. Cățeaua gîfîia satisfăcută exact ca o femeie și cu o expresie amuzată... Atunci a apărut de după biserică tata popa
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
latin,/ latin aș fi, de n-aș fi fost și dac -/ dar a ieșit așa: să fiu român,/ și eu cu soarta asta mă împac!// mi-au dat și alții sânge și cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul Asiei fierbinte,/ să-ngrașe primitorul meu ogor.// Și din Apus, din Miazăzi, veniră/ umane pulberi, umbre și lumini,/ cu bine și cu rău mă vremuiră -/ Pe toate le-am sorbit în rădăcini!// Și nu-i nimic străin - a'mele-s
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
poezie stufoasă, luxuriantă. Una este cea a "laudei lucrurilor", a impulsului incantatoriu, a beatificării lumii în stilul lui Ilarie Voronca. E o aventură a încifrării străvezii, a extazului: "noile chipuri și vechile măști îmi/atîrnă precum ferestrele unei case/ dăruită vîntului/ plăcerea de a fi om mi-a răpit/ atît de multe visuri/ dimineața cînd văd cum se evaporă cafeaua aburii lungi îngrămădindu-se/ pe tavan/ senzația de frică îmi pășește pe carne/ oasele ancoră le arunc în pămînt/ nesiguranța zilei
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
povești, istorii mărunte, afaceri, soluții pentru existență. Încurcăturile provocate nu sînt altceva decît sarea și piperul, ieșirea din rutină și plictis. Cafeneaua, hanul altor secole, devine martorul întretăierii unor destine, dedublărilor mascate sau nu, agitate din cînd în cînd de vîntul Canalelor, de freamătul apelor lovite de pontoane, de muzica ființei explodînd în canțonete sau arii celebre din opere italiene la fel de celebre. Atmosfera venețiană și deopotrivă goldoniană se află, timp de 2 ore, pe scena Teatrului Odeon, în Cafeneaua lui Dragoș
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
M.V.: Ce sînt pentru dvs. "luptele" mai mult sau mai puțin literare în care adesea ați fost implicat? Oare n-ați ajuns la critica literară de la această mîncărime hîrtioasă a "pumnilor intelectuali"? E.G.P.: Nu știu dacă lupta cu morile de vînt se numește luptă. Am pierdut ceva timp cu morile (roșii!) de vînt de la noi, fără vreun folos real pentru literatură. Fiindcă la noi nu s-a discutat literatură! Cineva și-a apărat postamentele de beton armat, cineva a zis că
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
în care adesea ați fost implicat? Oare n-ați ajuns la critica literară de la această mîncărime hîrtioasă a "pumnilor intelectuali"? E.G.P.: Nu știu dacă lupta cu morile de vînt se numește luptă. Am pierdut ceva timp cu morile (roșii!) de vînt de la noi, fără vreun folos real pentru literatură. Fiindcă la noi nu s-a discutat literatură! Cineva și-a apărat postamentele de beton armat, cineva a zis că în artă (ca și în moarte) toți sunt supușii acelorași implacabile legi
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
ce gambe bronzate, măi! bondarul Bond îi picură și ei între buze o picătură de miere, soarele începe să treacă după norul de pe gard, s-a făcut răcoare, de undeva, din înalturi, se aud frînturi din Sarasate, o pală de vînt învăluie cearșaful, îl umflă, îl înalță, mai întîi cît gardul, apoi cît norul, apoi cît cerul și...și... Sarmiza Jacotă a obosit, i se face tot mai frig, știe că fata aceea blondă e ea, fata aceea sînt eu, unde
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Cașcaval, și o ospătăriță, dîrza Dorina Chiriac, se înscrie în acest traiect existențial de redobîndire a unui echilibru individual prin raportarea la o instanță unică, cea divină. Limanul găsit în moarte coincide cu fotografia-icoană în care, dincolo de lanul în bătaia vîntului, se profilează silueta unei bisericuțe... A fost o săptămînă în care un public numeros a putut constata cum cineaștii europeni folosesc "armele specificității împotriva uniformizării". Ca să-l citez încă o dată pe înțeleptul Zanussi.
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]