3,550 matches
-
pricep sensul vieții mele și simt că-mi crapă capul. Ce vreau eu în definitiv? Dar nu asta e problema. Care va fi sfârșitul? În odaie e frig și, după o vreme petrecută la masa de scris, trebuie să mă vîr în pat. E o lene în care, ca într-un regat al deliciului, mă retrag din fața a tot ce mă poate stingheri. Citind ori visînd, mă încălzesc sub oghealul umplut cu lînă. Planurile de grandoare cărora odinioară le jertfisem atîta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Întâi ai Împins ușurel, nu?» - și i-a strecurat puțin cuțitul În carne, mai sus de buric. «Pe urmă mai tare - de ce tremuri, mă?» - ălalalt zbiera Înăbușit sub palmă. «Și când te-ai proptit a treia oară, câți centimetri ai vârât, mă? Zece? Cinșpe? Sau a Încăput toată mătărânga?» - și, scurt, l-a Înjunghiat În burtă și i-a răvășit mațele. «Nu eu, nu eu, am mințit», apucase să strige lăudărosul Înainte să primească toată lama. «Știu», a răspuns Enin cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
palme și se străduia să-l curețe de praf și de gozuri. Pricepu că nu Îi era dat să meargă cât ar fi vrut de departe, așa cum l-ar fi Îndemnat răscoala de dinăuntru. Se ridică Încet, cu grijă, Își vârî sufletul În sân și se Îndreptă către sat. După ceva timp se opri, Își Întoarse fața la pădure și răcni: ,,Ți-e frică, sau ce?!”. * * * Așadar, am pornit către Bufet, la ora aia ciudată, incertă și lâncedă de până În prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
biblioteca sătească. O singură dată am furat una, pe care am găsit-o În noroi, scăpată din buzunarele lui Foiște care se Îndrepta, gata beat, spre Bufet. Am ridicat cărticica, am șters coperțile cu o frunză de lipan și am vârât-o cu grijă În sân. Era o carte de poezie din care nu am Înțeles nimic. Mă speriau Înșiruirile de cuvinte care formau imagini absurde, despre care nu Îndrăzneam să cred că erau frumoase ori nu. Speriat de poezie am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i Înnodase mințile. Cu mâinile sub cap, soldatul Cătănuță oftă. Abia aștepta să plece fericiții: Îl enervau și-l oboseau. Primi și el, de la unul dintre ei, o cutie cu compot de gutui și una cu tocană de legume. Le vârî În valiza de lemn pe care o ținea sub pat. A doua zi, trei sferturi dintre soldați plecară către casele lor. Era o liniște nelalocul ei, barăcile deodată se făcuseră uriașe și pustii. Se auzea pentru Întâia oară ciripitul vrăbiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și balele. „Desigur”, urlă din nou găzdoiul cel darnic, „cine dorește să le fută, poate să meargă În biroul de alături, unde am un pat ce ține la tăvăleală...” Petrecăreții, Însă, nu se puteau dezlipi de scaune. Încercau să le vâre fetelor palmele pe sub fuste, dar ele se fereau ca-n joacă și mâinile păroase cădeau obosite pe masă. Soldații se holbau la ferestre. Spre zori, șefii adormiseră care pe unde i se aplecase capul. Țiganii Își strânseră În liniște sculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmbătrânit În rele pe care Îl tot ștergeau de pe listele cu avansări - avea sistemul lui de acordare a libertății provizorii pentru răcani, bazat pe numărul de sute albastre primite. Unii părinți mai luminați ai trupeților trimiteau banii prin mandate; alții vârau bancnotele În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos trei sute și ni le-a fluturat În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se auzeau voci de oameni, numai vorbele pe care și le spuneau gângăniile prin buruieni, păsările În văzduh ori chiar ierburile Între ele. Maistrul Îi trăgea scatoalce peste ceafă de câte ori greșea. Se Învățase, la Început, să plângă noaptea, pe tăcute, vârât sub cearceaf. Mai apoi lăsase plânsul. Strângea din dinți și ascuțea privirea neagră. Daie Gulu Îi spusese Într-o zi, nitam-nisam, că n-o să găsească nimica, degeaba caută. Îl miraseră cuvintele nebunului, căci el chiar nu căuta nimica atunci. Sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fusesem pe cale să-l fac. Grija mea era de acum să acopăr urmele, ca să nu dau de gândit celui ce avea să mă Înlocuiască. Întâi am oprit sângerarea cu bulgări de zăpadă, am scos cartușul de pe țeavă și l-am vârât Înapoi În Încărcător; sângele amestecat cu scuipat se făcuse gheață pe cătare și pe gura țevii - am curățat totul cu o bucată de batistă și cu vergeaua. Tot ce era roșu am călcat bine În picioare și am presărat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la ocnă - Zidaru le ajuta pe fete să se urce pe roată și apoi să se salte peste oblonul Înalt, din lemn. Cu acest prilej, Își proptea palmele pe bucile lor sau, În glumă, le Împingea cu capul și-și vâra nasul prin ascunzișurile cele mai ferite ale anatomiei feminine. În timpul transportului (când elevii stau Înghesuiți ca oile, iar cei din mijlocul remorcii nu aveau de ce se ține - fapt, ținem să repetăm, condamnabil de legile din orice țară civilizată), atunci când camionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi identici până și la nume, nu Însă și la minte, căci mai ager s-a arătat cel care ajunsese vânzător la librăria din magazinul universal sătesc. Acolo poposise Într-o seară ploioasă de toamnă Ectoraș. Strângea În palma asudată, vârâtă În buzunar, douăzeci de monede și căuta, Înspăimântat de câte i se ofereau, un cadou pentru ziua de naștere a mamei sale. Nu izbutea să se hotărască Între o sticluță cu parfum de trandafiri, o pereche de papuci turnați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcuse, iar fostul librar se apucase să curețe prin școală și să-i alerge cu un măturoi pe elevii care Îl strigau Figaro din pricina cheliei desăvârșite. Îi luase locul fratelui până și În casă, iar gurile rele șopteau că se vârâse până și În pat, Împreună cu nevasta oropsitului, lăsând-o pe propria lui soață să ofteze ca o vădană după bărbatul pe care Îl credea plecat la pușcărie. Iarăși se spunea că librarul făcuse toată nebunia cu Înlocuirea la sfatul perfid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsară păgubași, Înfrânți de Întinderea curții. Adulmecând aerul cu nările uscate, scorojite și pline de crăpături adânci, Începu să caute printre barăci. Se opri, fără să șovăie prea mult, În fața unor ferestre zăbrelite. Își Înălță cu greu căpățâna chinuită, Își vârî botul printre drugii groși de fier și necheză ușor. Deținutul-pacient Mihai Enin Îl auzi și pentru prima oară În viața lui se simți fericit și ușurat, așa străbătut cum era de o căldură plăcută ce-i alina pe dinăuntru sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la poartă și‐am ieșit cu o nuia: “Lup flămând cu trei cojoace Hai la maica să te joace, El fugea - ncotro vedea. Ieri, pe drum un om sărac Întreba pe la vecine: « Poartă‐ se copiii bine? Dacă nu, să‐i vâr în sac! » și‐a venit la noi la poartă și‐ am ieșit eu și i‐ am spus: “ Puiul meu e bun și tace Nu ți‐ l dau și du‐te‐n pace! Ești sărac dar n‐am ce‐ ți face
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aducând coli, pensule și cerneală. După ce terminară de scris, cei doi schimbară între ei foile de hârtie. Hideyoshi scrisese un singur cuvânt, „apă“, câtă vreme Kanbei scrisese două: „atac cu apă“. Râzând sonor, Hideyoshi și Kanbei ghemotociră hârtiile și le vârâră în mâneci. — E clar că înțelepciunea omenească nu depășește anumite limite, spuse Hideyoshi. — Într-adevăr, fu și Kanbei de acord. Castelul Takamatsu se înalță pe o câmpie înconjurată, în mod convenabil, de munți. Nu numai atât, dar pe câmpie curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbească! Kanbei făcu o scurtă pauză, lăsându-le oamenilor timp de gândire. Printre acele capete fără număr, existau în mod foarte clar oameni ale căror expresii se preschimbau din teamă, în regret. Kanbei își șterse sabia de sânge și o vârî la loc în teacă. Îmblânzindu-și expresia, le cuvântă lucrătorilor cu demnitate: — Văd că nimeni nu mai vrea să urce după acești cinci oameni, ceea ce înseamnă, cred, că intențiile voastre sunt altele decât ale lor. Dacă am dreptate, atunci voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi putut să fie de ceea ce avea în minte, și-și exprimau preocuparea: — Ați călătorit toată noaptea prin ploaie, cu răceala asta, și sunteți, desigur, extenuat. Când ajungeți în castel, va trebui să vă încălziți fără întârziere și să vă vârâți în pat. — Da, probabil că așa ar trebui. Mitsuhide era un stăpân foarte blând. Asculta atent sfaturile vasalilor și le înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
28. Luați seama dar, la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfînt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a cîștigat-o cu însuși sîngele Său. 29. știu bine că, după plecarea mea se vor vîrî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma; 30. și se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31. De aceea, vegheați, și aduceți-vă aminte că, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
în Templu, au întărîtat tot norodul, au pus mîinile pe el, 28. și au început să strige: "Bărbați Israeliți, dați ajutor! Iată omul, care propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia; ba încă, a vîrît și pe niște Greci în Templu, și a spurcat acest locaș sfînt." 29. În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, și credeau că Pavel îl băgase în Templu. 30. Toată cetatea s-a pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a adus arderi de tot și jertfe de mulțumire. A chemat pe Domnul și Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a coborît din cer pe altarul arderii de tot. 27. Atunci Domnul a vorbit îngerului, care și-a vîrît iarăși sabia în teacă. 28. Pe vremea aceasta, David, văzînd că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo. 29. Dar locașul Domnului, făcut de Moise în pustie, și altarul arderilor de tot erau atunci pe înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
mama, fără să las la vedere vreun centimetru de piele, Chaquie m-a dojenit pe un ton profesoral. —Ai grijă la celulita aia, Rachel. La vârsta ta nu-ți poți permite s-o ignori. Roșind până în albul ochilor, m-am vârât în pat. —Vorbește cu Durm’t, mi-a zis ea. Te aranjează el. —POFTIM? Eram șocată! Ce fel de femeie era asta care se oferea să-și lase bărbatul să-i rezolve unei străine problemele cu celulita? —Durm’t conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
A ridicat din umeri ca și cum n-ar fi înțeles. —Rachel, tu n-ai vrut să ieși cu mine. De ce mă mai întrebi așa ceva? Fără să spun nimic, am făcut un pas spre el și în timp ce mă privea surprins mi-am vârât degetul arătător pe sub talia blugilor. Și continuînd să-i susțin privirea, cu o mișcare fluidă, l-am tras către mine. Aproape că am râs de plăcere. Comportamentul meu atât de neașteptat, de senzual, mă făcea să mă simt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
hotelului - Lucille și Mandy veneau împreună în a doua mașină, ca să discute ultimele detalii înainte de bătălie. O mulțime de mâini s-au întins să-mi netezească rochia, ca să nu se șifoneze. — Ești așa de palidă! a cotcodăcit Jacques, care se vârâse prin ușa deschisă, ca să-mi mai înțepe o dată obrajii cu un aplicator de fard de obraz. Așa, ajum e mai bine, a concluzionat el, trimițându-ne niște bezele prin aer, pentru ca apoi să se îndepărteze de mașină. Tuturor mireselor li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cuvântul meu că era beată rangă, spuse Wilt, așezat pe un scaun în bucătăria familiei Braintree, în timp ce Peter Braintree îi desfăcea o sticlă de bere. Era beată și îmbrăcată într-o pereche de pijamale galbene oribile și fuma o țigară vârâtă într-un afurisit de portțigaret din ăla lung... — Și ce ți-a zis? — Păi... dacă tot vrei să știi, mi-a zis „Vino-ncoace, dragul meu...“ Nu, nu, e mult prea mult! Am avut și-așa o zi absolut idioată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
draga de țâțoasă. Wilt se duse în grădină, puse pe masă sticla adusă de el și se uită în jur după un tirbușon. Nu era nici unul. în cele din urmă își aruncă privirea spre o găleată încăpătoare, cu un polonic vârât în ea. în lichidul purpuriu pluteau o jumătate de portocală și fragmente de piersici vandalizate. își puse și el din băutură într-un pahar de hârtie și o gustă. După cum anticipase, avea gust de cidru amestecat cu alcool metilic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]